Tehnician in activitati economice - analiza concurentei firmei

ARGUMENT

Lucrarea intitulata "Analiza concurentei firmei" este destinata sustinerii examenului organizat la Colegiul Tehnic "Mihai Viteazul" Oradea pentru obtinerea certificatului de competente profesionale nivel 3, calificarea Tehnician in activitati economice.

Am ales aceasta tema pentru examenul de obtinere a certificatului de competente profesionale din urmatoarele considerente:

Adaptarea la noile cerinte ale economiei de piata, presupune insusirea acelor competente care sa dezvolte in randul elevilor inaltul professionalism, initiative, perspicacitate, abilitatea de a opera eficace intr-un mediu economic, dinamic si concurential.

Este o tema care mi-a permis realizarea unei sinteze priviroare la concurenta.

Tema prezinta interes pentru toate societatile comarciale.

Concurenta este un factor esential al mediului inconjurator, iar marketingul reprezinta tocmai instrumentulde baza al concurentei. Chiar daca marfurile par sa concureze intre ele, de fapt, in realitate, concureaza firmele care produc si vand aceste marfuri. De aici rezulta ca este foarte important sa se cunoasca subiectulsi obiectul concurentei, ceea ce permite sa se faca o argumentare a nivelului competitivitatii marfurilor.

Reflectand relatiile de schimb ale intreprinderii cu mediul exterior, contabilitatea financiara trebuie organizata pe baza de norme unitare pentru a asigura informatiile necesare tuturor utilizatorilor cum sunt clienti, furnizorii, acociatii, bancile, statul si sa permita comparabilitatea indicatorilor gestiunii economico-financiare intre diferite unitati.

Acest proiect mi-a permis sa demonstrez ca absolventii scolilor de profil economic au o buna pregatire profesionala amortizata de cerintele clientilor.

Competentele specializate dobandite in scoala sunt completate de competentele chie prevazute in Standarul de pregatire profesionala care formeaza abilitati de comunicare profesionala in relatiile cu clientii sau cu furnizorii de bunuri, lucrari sau servicii, in functie de obiectul de activitate al firmei in care isi vor desfasura activitatea pe viitor, de comunicare in limba engleza pentru a putea intra in relatie cu partenerii externi, de utilizare a calculatorului in vederea inregistrarii informative a evenimentelor si tranzactiilor, de rezolvare a unor probleme referitoare la inregistrarea gresita a unor evenimente sau tranzactii.

Dobandirea competentelor din Standardul de pregatire profesionala si insusirea continuturilor corespunzatoare acestora permit absolventilor continuarea studiilor in invatamantul superior sau incadrarea pe piata muncii pe un post corespunzator.

Lucrarea a fost elaborate pe parcursul anului scolar 2010-2011, sub coordonarea stiintifica a doamnei Bara Mariana, folosind cunostintele dobandite la disciplinele din triunghiul comun (contabilitate, finante, marketing) precum si la orele de laborator tehnologic si practica comasata.

CAPITOLUL I

FUNDAMENTAREA TEORETICA A LUCRARII

1.1 PREVEDERI LEGISLATIVE

ASPECTE GENERALE

Intr-o economie de piata statul se poate implica pentru eliminarea imperfectiunii din piata, numai prin intermediul politicii sale de concurenta economica.

Politica statului in domeniul protejarii concurentei economice, ca modalitate de a corecta deficientele pietei, poarta amprenta nivelului de dezvoltare al economiei si se afla in stransa corelare cu politica industriala.

Transpusa in acte normative, politica de protejare a concurentei economice se materializeaza in reglementari care:

reprima politicile monopoliste;

sanctioneaza concurenta neloiala;

asigura protectia consumatorilor.

Reglementarile juridice privind protectia concurentei economice din Uniunea Europeana abordeaza concurenta economica nu ca pe un scop in sine, ci in mod realist, pragmatic. Concurenta reprezinta, de fapt, un mijloc pentru atingerea anumitor obiective fie de ordin economic, fie de ordin social.

Reglementarile comunitare in materie se refera la concurenta eficienta sau practicabila ale carei principale componente sunt:

Piata sa fie deschisa: accesul agentilor economici sa fie liber, ceea ce inseamna ca sunt interzise structurile de tip monopol si monopson;

Agentii economici sa dispuna de libertate de actiune pe piata, privind modul de stabilire a pretului, pe baza cererii si ofertei, fiind excluse masurile administrative;

Utilizatorii si consumatorii sa beneficieze de un grad satisfacator de libertate in alegerea furnizorului si a marfurilor dorite.

Prioritatile actuale ale aplicarii politicii concurentei pe piata europeana sunt:

mediul concurential;

factorii care afecteaza concurenta;

cooperarea internationala;

rolul comisiei in aplicarea regulilor concurentiale;

transparenta pietei;

respectarea principiilor democratice.

Concurenta contribuie la buna functionare a pietei unice. Cele trei mari domenii de activitate sunt:

acordurile si practicile anticoncurentiale;

sectoarele reglementate sau aflate sub monopol;

ajutoarele de stat.

PROTECTIA CONCURENTEI ECONOMICE IN ROMANIA

Reglementarea concurentei in Romania printr-o lege organica - Legea concurentei 21/1996 - a devenit necesara in vederea crearii pietei libere.

Legea concurentei se adreseaza:

Eseu: Subsistemul metodologic managerial Lucrare: Oboseala in munca - cauzele oboselii

a)     Agentilor economici sau asociatilor de agenti economici, persoane juridice si persoane fizice, care prin actele si faptele lor comerciale provoaca efecte de ingradire a concurentei pe piata libera;

b)     Organelor administratiei publice centrale si locale, pentru deciziile prin care acestea intervin in operatiunile pietei.

Legea concurentei din tara noastra este compatibila cu legislatia Uniunii Europene. Prin continut, ea respecta prevederile comunitare si asigura armonizarea legislativa deplina in materie.

Pentru aplicarea legii s-a infiintat Consiliul Concurentei.

Consiliul Concurentei este autoritatea administrativa autonoma in domeniul concurentei, format din 7 membri[1]. Dispune de asemenea de un aport de lucru la nivel judetean. Din punct de vedere al continutului activitatii, Consiliul Concurentei are competenta consultativa si competenta contencioasa.

Competenta consultativa este data de faptul ca aceasta autoritate trebuie sa avizeze toate proiectele de legi si hotarari ale guvernului care pot avea impact anticoncurential in domeniul preturilor si al tarifelor.

Competenta contencioasa - ia decizii in cazul incalcarii prevederilor legale privind:

practicile anticoncurentiale;

concentrarile economice si ajutoarele de stat care au ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei;

Legea concurentei nu se aplica pe urmatoarele piete:

piata muncii si a relatiilor de munca;

piata monetara si piata titlurilor de valoare.

Legea concurentei plaseaza Romania intre statele in care reglementarea concurentei economice corespunde standardelor actuale in materie.

Practicile anticoncurentiale sunt constituite din:

a)     Intelegeri intre agentii economici sau asociatii de agenti economici care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei;

b)     Folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante.

a)     Intelegerile incheiate intre agentii economici avand ca obiect sau ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei, pot fi clasificate din punct de vedere economic in acorduri orizontale si acorduri verticale.

acordurile orizontale privesc agentii economici situati la acelasi nivel al proceselor economice (ex.: acorduri intre producatori, acorduri intre distribuitori etc);

acordurile verticale privesc agentii economici situati la nivele diferite ale aceluiasi proces economic (ex.: acorduri intre producatori si distribuitorii aceluiasi tip de produs).

In functie de procedeele folosite pentru realizare intelegerile se pot grupa in:

T   Intelegeri care urmaresc reducerea numarului concurentilor pe piata respectiva si avem urmatoarea clasificare:

restrangerea accesului la o anumita profesiune;

limitarea accesului pe o anumita piata a unor produse sau servicii;

obstacole in calea introducerii progresului tehnic si in calea inovarii;

intelegeri privind impartirea pietei;

intelegeri privind organizarea unui boicot fata de anumiti concurenti.

T   Intelegeri care conduc la restrangerea libertatii de actiune a concurentilor de pe piata si care pot fi grupate astfel:

obstacole in calea drepturilor fiecarui agent economic de a-si fixa in mod liber preturile sau adaosurile comerciale (marjele de profit);

obstacole in calea drepturilor fiecarui agent economic de a acorda remize;

alinierea pentru fixarea (stabilirea) de conditii comerciale comune;

restrangerea libertatii de actiune pe linia conducerii proprii intreprinderi.

b)     Folosirea in mod abuziv a pozitiei dominante

Pentru definirea pozitiei dominante se iau in considerare 3 elemente:

un agent economic sau un grup de agenti economici capabili sa ocupe pozitii dominante;

o piata susceptibila de a fi dominata;

dominarea acestei piete.

Piata pe care se realizeaza dominatia trebuie analizata din punct de vedere tehnic, economic, comercial si in functie de segmentele in care aceasta piata se poate imparti:

utilizatori;

produse;

categorii de producatori;

categorii de cumparatori;

forme de comercializare.

Pentru a defini piata se iau in considerare:

natura bunurilor sau a serviciilor;

dimensiunea zonei;

diversitatea clientelei.

Pozitia dominanta este condamnabila doar atunci cand aceasta este folosita in mod abuziv "prin recurgerea la fapte anticoncurentiale care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea comertului sau prejudicierea consumatorilor".[2]

LEGEA CONCURENTEI

Nr. 21 din 10 aprilie 1996 - (varianta consolidata)

CAPITOLUL I: Dispozitii generale

Art. 1

Prezenta lege are drept scop protectia, mentinerea si stimularea concurentei si a unui mediu concurential normal, in vederea promovarii intereselor consumatorilor.

Art. 2

(1)Dispozitiile prezentei legi se aplica actelor si faptelor care restrang, impiedica sau denatureaza concurenta, savarsite de:

a)intreprinderi sau asociatii de intreprinderi - persoane fizice sau juridice - de cetatenie, respectiv de nationalitate romana sau straina, denumite in continuare intreprinderi;

b)autoritatile si institutiile administratiei publice centrale sau locale, in masura in care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementarile adoptate, intervin in operatiuni de piata, influentand direct sau indirect concurenta, cu exceptia situatiilor cand asemenea masuri sunt luate in aplicarea altor legi sau pentru apararea unui interes public major.

(2)Prin intreprindere se intelege orice entitate angajata intr-o activitate economica, adica o activitate constand in oferirea de bunuri sau de servicii pe o piata data, independent de statutul sau juridic si de modul de finantare.

(3)Cand intreprinderile, definite potrivit prevederilor alin. (1) lit. a), participa la o grupare realizata pe cale conventionala prin acord, intelegere, pact, protocol, contract si altele asemenea, fie ea explicita, publica ori oculta, secreta, dar fara personalitate juridica si indiferent de forma - antanta, coalitie, grup, bloc, federatie si altele asemenea - pentru actele si faptele prevazute la alin. (1), savarsite in cadrul participarii la o asemenea grupare, dispozitiile prezentei legi se aplica fiecarei intreprinderi, tinandu-se seama de principiul proportionalitatii.

(4)Dispozitiile prezentei legi se aplica actelor si faptelor prevazute la alin. (1), cand sunt savarsite pe teritoriul Romaniei, precum si celor savarsite in afara teritoriului tarii, atunci cand produc efecte pe teritoriul Romaniei.

Art. 3

(1)Administrarea prezentei legi si punerea ei in aplicare sunt incredintate Consiliului Concurentei, ca autoritate nationala in domeniul concurentei. Consiliul Concurentei este autoritate administrativa autonoma, investita in acest scop, in conditiile, modalitatile si limitele stabilite prin dispozitiile prezentei legi.

(2)Consiliul Concurentei aplica dispozitiile art. 101 si 102 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea in aplicare a normelor de concurenta prevazute la articolele 81 si 82 din tratat, cu modificarile si completarile ulterioare, denumit in continuare Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003, in cazurile in care actele sau faptele intreprinderilor sau asociatiilor de intreprinderi pot afecta comertul dintre statele membre ale Uniunii Europene.

(3)Pentru sectoare economice determinate si in imprejurari exceptionale, precum: situatii de criza, dezechilibru major intre cerere si oferta si disfunctionalitate evidenta a pietei, Guvernul poate dispune masuri cu caracter temporar pentru combaterea cresterii excesive a preturilor sau chiar blocarea acestora. Asemenea masuri pot fi adoptate prin hotarare pentru o perioada de 6 luni, care poate fi prelungita succesiv pentru durate de cate cel mult 3 luni, cat timp persista imprejurarile care au determinat adoptarea respectivei hotarari.

(4)Interventia Guvernului in situatiile prevazute la alin. (2) si (3) se face cu avizul Consiliului Concurentei.

1.2. NOTIUNI OPERANTE ALE DOMENIULUI CONCURENTIAL

Concurenta este un factor esential al mediului inconjurator, iar marketingul reprezinta tocmai instrumentulde baza al concurentei. Chiar daca marfurile par sa concureze intre ele, de fapt, in realitate, concureazafirmele care produc si vand aceste marfuri. De aici rezulta ca este foarte important sa se cunoasca subiectulsi obiectul concurentei, ceea ce permite sa se faca o argumentare a nivelului competitivitatii marfurilor.

Tipuri de concurenta

Concurenta pura poate exista in situatiile in care apar mai multe oferte ce propun marfuri identice. Inacest caz nu se poate detine un control asupra preturilor, iar deosebirile dintre produse suntnesemnificative.

Concurenta monopolista este caracterizata de numar mare de vanzatori, care ofera tipuri de marfuri cudiferite particularitati. In aceasta situatie, preturile se stabilesc cu orientare spre cerere si sunt impuse dediferentele dintre marfuri.

Monopolul se caracterizeaza prin faptul ca productia si distributia unui produs se concentreaza intr-osingura forma sau la un singur vanzator, care controleaza pe deplin preturile, conditiile de vanzare si calitatea marfii. Astfel, se poate afirma ca monopolul este direct opus concurentei perfecte, acesta nepermitand si altor concurenti sa iasa pe piata.

Concurenta oligopolista consta in existenta unui numar nu prea mare de vanzatori, iar fiecare dintre acestia isi protejeaza foarte bine cota lor pe piata. In ceea ce priveste controlul asupra pretului, exista o dependenta reciproca destul de limitata.

In procesul de analiza a tipurilor de piata, se diferentiaza si cateva profile ale concurentilor, si anume:

Concurentul depasit - este tipul de concurent care nu reactioneaza aproape deloc la modificarile intervenite pe piata, din motive cum sunt: crede foarte mult in fidelitatea clientilor lor, este in criza financiara, nu a detectat schimbarile.

Concurentul selectiv - este tipul de concurent care evita sa lanseze atacuri publicitare, insa concepe preturile astfel incat sa descurajeze orice initiativa ulterioara.

Concurentul feroce - reprezinta acel tip de concurent care adopta o strategie de violenta impotriva celor care au tendinta de a patrunde pe teritoriul sau, determinandu-i sa se retraga cat mai repede posibil.

Concurentul imprevizibil - reactioneaza diferit, in functie de fiecare situatie in parte, uneori este activ iar alteori ramane pasiv, nestabilindu-se o regularitate a actiunilor sale. De aici si denumirea de imprevizibil.

Strategii concurentiale

Dupa o analiza riguroasa a propriilor realizari se neajunsuri, fiecare antreprenor trebuie sa analizeze amanuntit partile slabe si puternice ale concurentilor, respectiv strategia si tactica concurentilor pe piata.

In functie de de concurenti, strategiile de atingere a prioritatilor intreprinderii pot fi clasificate in:

Strategii de atac, care presupun mai multe etape:

- se doreste cucerirea pietei prin stabilirea pozitiei de lider pe productie si pe pret;

- apoi urmeaza apararea pietei - consumatorii trebuie influentati prin reclama si stimularea vanzarilor

pentru a fi mentinuti in domeniul de activitate a intreprinderii;

- se doreste blocarea pietei - concurentii nu sunt admisi sa obtina prioritati pe anumite directii de marketing(reclama).

Strategia de aparare consta in alte doua etape:

- urmarea cursului prin reactia de raspuns al liderului la politica de pret si de produs;

- mentinerea pozitiilor, adica a stabilitatii in activitatea de pe piata, fara a atrage atentia concurentilor

Bibliografie

Capatana, O., - Dreptul concurentei comerciale, Vol. III, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1994;

Mosteanu, T., - Concurenta. Abordari teoretice si practice, Editura Economica, Bucuresti, 2000;

Mosteanu, T., Purcarea, Th., - Concurenta, ghidul afacerilor prformante, Editura Economica, Bucuresti, 1998;

Legea concurentei nr.21/1996, publicata in M.O., nr. 88/30 aprilie 1996;

***www.consiliulconcurentei.ro