Evaluarea valorilor mobiliare primare

Problematica evaluarii valorilor mobiliare a generat de-a lungul timpului teorii si controverse din partea specialistilor care au vrut sa raspunda preocuparii permanente a participantilor la tranzactiile cu valori mobiliare legata de doua aspecte principale: pe de o parte determinarea valorii reale pe care o valoare mobiliara o are la un moment dat iar pe de alta parte previzionarea corecta a pretului unei valori mobiliare pentru o anumita perioada de timp. Ei au cautat prin nenumarate metode sa gaseasca o modalitate de a anticipa miscarile preturilor, o formula de calcul a pretului care sa permita participantului la piata sa fie permanent cu un pas inaintea celorlalti sau pur si simplu de a elimina incertitudinile legate de fluctuatiile pietelor respective. Unii au adoptat modele matematice si statistice, altii au cercetat istoricul pietelor in speranta descoperirii unor anumite modele standard de miscare a preturilor sau au cautat sa identifice miscarile ciclice ale pietei, ajungandu-se pana la studiul psihologiei pietei si a participantilor, insa, cel putin pana in prezent nu s-a ajuns la o parere unanim acceptata.

Un alt aspect legat de evaluarea valorilor mobiliare o reprezinta punctul de vedere din care se face evaluarea: pentru o valoare mobiliara singulara sau pentru un portofoliu de valori mobiliare deoarece riscurile luate in considerare sunt diferite.

Teoriile privind evaluarea valorilor mobiliare sunt numeroase si surprind aspecte variate privind modul de stabilire al valorii dar si a factorilor luati in considerare ca influentand decisiv valoarea mobiliara luata in considerare.

Evaluarea actiunilor

Valoarea unei actiuni cunoaste mai multe aspecte si se refera la:

a) valoarea nominala(face value)

Reprezinta o fractiune (o unitate) din capitalul social al societatii.

Aceasta valoare este inscrisa in mod obligatoriu pe actiune - in cazul actiunilor materializate - iar in cazul actiunilor dematerializate, este inscrisa atat in Registrul Actiunilor (la rubrica "valoare nominala'), cat si in Registrul Actionarilor, la aceeasi rubrica. Valoarea nominala a unei actiuni, multiplicata cu numarul actiunilor emise de catre o societate, reprezinta capitalul social al societatii.

VN= CS/N

CS - capital social

N - numar de actiuni emise

b) valoarea patrimoniala - este exprimata prin valoarea contabila si valoarea intrinseca

valoarea contabila

Reprezinta suma pe care ar trebui sa o primeasca fiecare actionar, In cazul in care societatea s-ar lichida.

Ea se obtine ca raport intre valoarea patrimoniului societatii si numarul de actiuni aflate in circulatie. in termeni contabili, valoarea contabila este reprezentata de suma inscrisa in postul bilantier "Capitaluri proprii' raportata la numarul de actiuni aflate in circulatie.

An= Activul net = Activul total - datorii totale

Valoarea intrinseca exprima activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active latente ce revin pe o actiune(provizioanele de riscuri si cheltuieli care nu au aparut in execitiul incheiat si care nu s-au soldat prin conturile de venituri).

Anc - activul net corectat

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Valoarea intrinseca este totodata rezultatul raportului dintre capitalul propriu si numarul de actiuni aflate in circulatie.

CP - capitalul propriu;

CS- capitalul social;

RI - rezervele legale constituite de emitent;

N - numarul de actiuni emise si aflate in circulatie.

Valoarea intrinseca este o valoare imediat utilizabila. in cazul lichidarii societatii emitente, dreptul unui actionar asupra activelor emitentului este egal cu valoarea intrinseca.

c) valoarea de rentabilitate, interpretata ca valoare financiara si valoare de randament.

Valoarea financiara exprima capitalul financiar care s-ar fructifica printr-un dividend comparabil cu rata medie a dobanzii de piata.

Vf - valoarea financiara;

D - dividendul;

Rmd - rata medie a dobanzii de piata.

Valoarea de randament este considerata o forma de exprimare a valorii financiare, fiind calculata ca raport intre profitul net repartizat ce revine pe o actiune si rata medie a dobanzii de piata

Vr - valoarea de randament; Pna - profitul net pe actiune; Rmd - rata medie a dobanzii de piata.

c) valoarea (pretul) de emisiune

Este valoarea la care se vand actiunile la momentul emisiunii.

In practica internationala, pretul de emisiune al unei actiuni poate sa fie mai mic, mai mare sau egal cu valoarea nominala. De regula, acesta este mai mare decat valoarea nominala, deoarece include si cheltuielile aferente emisiunii.

PE = VN + pe,

PE - pretul de emisiune; VN - valoarea nominala; pe - prima de emisiune. Vanzarea actiunilor la pretul de emisiune aduce emitentului un aport suplimentar la capital.

In tara noastra, Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, modificata si republicata, prevede ca actiunile nu vor putea fi emise la o valoare mai mica decat valoarea nominala.

d) valoarea de piata

Reprezinta pretul curent de tranzactionare a unei actiuni pe o piata reglementata si supravegheata, valoare exprimata ca punct de echilibru intre cerere si oferta sau printr-un pret negociat intre societatea de servicii de investitii financiare vanzatoare si cea cumparatoare. Valoarea de piata poate fi mai mare sau mai mica decat valoarea nominala a actiunilor respective.

Cursul este rezultatul raportului cerere-oferta, fiind influentat de:

situatia economico-financiara a emitentului, caracterizata prin rata de crestere a rezultatelor financiare;

evolutia pietei bursiere nationale si internationale;

fenomene pur bursiere ce influenteaza cererea sau oferta. Spre exemplu, cand exista mai multi vanzatori decat cumparatori, piata poate reveni brusc catre o crestere de curs, deoarece vanzatorii   cuprinsi de panica isi rascumpara propriile titluri vandute.

Evaluarea actiunilor presupune de fapt cunoasterea valorii de piata a acestora la un moment dat. Aceasta valoare de piata, definita de Standardele Internationale de Evaluare ca fiind "suma estimata pentru care o proprietate ar putea fi schimbata, la data evaluarii, intre un cumparator decis si un vanzator hotarat, intr-o tranzactie cu pret determinat obiectiv, dupa o activitate de marketing adecvata, in care ambele parti au actionat in cunostinta de cauza, prudent si fara constrangere" s-ar identifica pe o piata financiara eficienta cu pretul bursier. Aceasta afirmatie insa tine seama de faptul ca pe respectiva piata toti participantii au acces egal la informatii deci nu actioneaza informatia asimetrica, capacitatea de prelucrare a informatiilor disponibile nu difera de la un participant la altul, si nu exista o mare variabilitate a cursului bursier deoarece se presupune ca investitorii opereaza in mod rational pe piata.

Lipsa acestor premise chiar pe piete financiare dezvoltate a dus la necesitatea unei activitati de evaluare care sa duca la obtinerea unei valorii de piata cat mai corecte. Toate aceste eforturi de a previziona evolutia viitoare a pretului au conturat de-a lungul timpului o stiinta numita analiza pietei, iar adeptii ei s-au separat in doua scoli: fundamentalistii si tehnicienii. Obiectivul lor este acelasi: previziunea pretului, insa metodele utilizate pentru atingerea acestui obiectiv sunt diferite.

In procesul de evaluare a unei actiuni (ca de altfel pentru orice activ financiar) se pot aplica trei principii: principiul comparatiei, evaluarea pe baza castigurilor viitoare si evaluarea pe baza de costuri. Dintre cele trei insa cea mai reprezentativa este evaluarea actiunilor prin prisma castigurilor viitoare deoarece principiul comparatiei poate fi utilizat numai daca se face referire la o piata financiara eficienta si atunci similitudinea valorii de piata si a cursului bursier face inutila evaluarea iar in situatia unei piete ineficiente rezultatul aplicarii acestui principiu nu mai este relevant.

Reprezentand un titlu financiar ce confera detinatorului sau calitatea de coproprietar asupra unei fractiuni a capitalurilor proprii ale unei societati comerciale in functie de numarul de actiuni detinute, actiunea poate aduce mai multe categorii de castiguri: dividendele, castigurile datorate cresterii cursului bursier, castiguri de care beneficiau actionarii care detin pachete de control (influentarea politicii generale a societatii respective - politici de angajare, de salarizare, de investitii), obtinerea unor castiguri in cazul lichidarii societatii daca valoarea de lichidare este mai mare decat valorea obtinuta in conditiile continuarii activitatii.

Literatura de specialitate prezinta mai multe modele de evaluare a actiunilor folosite mai mult sau mai putin in practica, solitare sau inglobate intr-un model de evaluare a unui portofoliu de valori mobiliare (omogene sau diferite) si in functie de factorii de influenta luati in considerare. Dintre acestea trebuie amintite cele mai importante: modelul dividendelor actualizate (dividend discounted model) sau modelul actuarial care are doua variante cazul dividendelor constante si cazul dividendelor care cresc cu o rata constanta perpetua sau modelul Gordon Shapiro, modelul multiplicatorului bursier (Price Earnig Ratio - PER) care are mai mute variante (modelul lui Bates, modelul lui Holt, modelul lui Rainsy), modelul lui Molodovsky, modelul de echilibru al activelor financiare (Capital Asset Pricing Model), modelul de evaluare a activelor financiare pe baza arbritrajului (Arbritrage Pricing Theory - APT). Evident ca aplicabilitatea unor astfel de modele este limitata de premisele de la care pleaca, in practica situatia unor dividende constante sau cu o rata continua de crestere fiind greu de realizat.

Modelele de evaluare a actiunilor prin prisma dividendului trebuie sa tina seama de perspectiva din care se face analiza si previziunea dividendelor putand sa faca referire la: extrapolarea tendintelor din trecut, la dividend ca efect al performantelor intreprinderii din trecut, la dividend ca efect al anticiparilor privind performantele societatii comerciale in viitor, la corelatia dintre dividende si resursele financiare necesare pentru investitii, la particularitatile legate de comportamentul investitorilor pe piata financiara respectiva, la structura actionariatului, la impactul informatiei asimetrice, la impactul fiscalitatii asupra politicii de dividend, la dimensiunea intreprinderii, la sectorul de activitate in care se incadreaza societatea respectiva.