Deosebiri in dezvoltarea economiei - eficienta si Echitatea

A determinat adoptarea unor strategii pe termen mediu organizat care sa vizeze alocarea unor resurse din scopul atenuar si eliminarii decalajelor regionale. Nu poate fi infaptuit fara interventia statului:

Eficienta si Echitatea . In cadrul UE a fost evidenta preocuparea pentru asigurarea unei convergente nationale si apoi convergentelor regionale privind PIB pe cap de locuitor. Primele eforturi au fost indreptate catre reducerea somajului in regiunile mai putin dezvoltate din: Italia, Spania, Grecia, Portugalia unde rata somajului varia de la minim 5% la 23% in regiuni mai putin dezvoltate. Exista o relatie stransa intre gradul de dezvoltare economic si gradul de urbanizare a unei regiuni. Regiunea cu gradul ridicat de urbanizare sunt acele regiuni in care ponderea cea mai mare in cadrul aconomiei regionale revine sectorul tertian a acelui secol. Chiar daca regiunile urbanizate sunt considerate prospere si in cadrul lor se concentreaza multe din problemele UE. Exista in momentul de fata posibilitatea de mentinere a tendintelor de divergenta regiunea care previne integrarea recenta a unor tari cu dezvoltarea economica slaba. De la  inceputul existentei UE(tratatul de la Roma in 1957) se prevede constituirea unui fond social europen care sa permita un grad mai mare de ocupare a fortei de munca si o modalitate mai mare in cadrul comunitar. Mai tarziu banca europeana de investitii care a fost si este pricipalul instrument al UE de infaptuire a politicii regionale. Preocuparile au fost realizate dupa 1975 astfel la sfarsitul secolului (anul 2000) se poate aprecia ca mediul rural al UE este ocupat de 20% din populatia UE care participa cu 17% la PIB ul national al tarilor membre.

In ceea ce priveste continutul politicii regionale in UE.

Preocuparea initierii economiei nationale si dezvoltarea economiei regionale a incepu sa devina o preocupare majora cand vorbim de politica de coeziune economiei 1988 cand au fost definite obiectivele principale, instrumentele politicii regionale a UE: 1. Dezvoltarea structurala a intregului sistem al economiei regionale prin utilizarea fondurilor de dezvoltare regionala, FEOGA, fondurilor, speciale de dezvoltare economica.

2. Reconversia regiunilor afectate de declinuri industriale care se face tot prin intermediul unor fonduri europene structurate. 3.Combatearea somajului, insertia profesionala a tinerilor si femeilor si promovarea egala de sanse. Aceste obiective trebuie sa vizeze si regiunile ca o densitate de populatie foarte mica. Toate aceste obictive de politica regionala in UE au fost si sunt sostinute in cea mai mare parte cu fonduri europene structurale. Principii: 1. Principiul programarii multianuale a finantarii proiectelor de dezvoltare regionala. 2. Principiul subordonarii planului de dezvoltare regionale unor obiecte prioritare ale politicii regionale economiei europene. 3. Principiul parteneriatului se realizeaza intre autoritatile comunitatii si nationale sau cele locale. 4. Caracterul complementar aditional al masurilor comunitare urmareste evitarea utilizarii fondulilor comunitare ca subtituente resurselor nationale sau locale. 5. Compatibilizarea masurilor de3 politica regionala cu celalalte masuri de politica sectoriala.

Instrumente:

1. Fondulire structurale,

2. Instrumente financiare de coeziune economica,

3. Instrumente financiar

BI. Dificultatile crescatoare in domeniul politicii regionale impus dupa 1999 o reformare a politicii europene in sensul reducerii numarului de obiective se viza promovarea eforturilor catre viitoarele state membre. Pentru viitor ramane esential pastrarea politicii regionale cu scopul modernizarii si cresterii economiei mai rapide in regiuni mai putin dezvoltate. Politicile sectoriale din domeniul industriei transportului. In elaborarea generala a politicii economiei in cadrul UE a existat o confruntare intre adeptii liberului schimb de adepti, protectionismului statal, adica este vorba de un conflict de la  inceput intre autoritatile comunitare si cele nationale. Actul unic European (1985). Dupa 1985 au fost adaptate masuri sectoriale astfel: in domeniul energetic situatia difera statelor membre a impus adoptarea unor masuri in acest sector pentru ca in anglia si olanda surse importante de petrol si gaze, iar belgia si Germania, anglia, carbune, costurile de exploatoare erau mai mari decat pe piata mondiala.

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Problema energiei face obiectul a 3 tratate comunitare: 1. CECO, 2. 1957 tratatul euraton, 3. Petrol, gaze, electricitate, energii neconventionale. Problema energiei incearca sa fie reglementata la scara globala. Ultimul cadru institationalizat a fost conferinta KYATA care prevedea ridicarea emisiilor de dioxid de carbon in atmosfera prin impunerea caselor de emisie pentru fiecare stat, si impunerea de ecotoxe s-au dovedit sa fi ineficiente. Politica industriala, se refera la faptul ca acest sector a tras cele mai multe avantaje din crearea pietei unice in cadrul careia concurenta era supravegheata. Dupa 1970 comunitatea europeana a adoptat o serie de masuri care sa permita dezvoltarea unor grupuri industriale europene mari si pentru incurajarea industriilor mici si mijlocii. Ideea principala fiind aceea a sprijinirii unei atmosfere o concurenta libera si a unei eficientei crescute atat in domeniul folosirii fortei de munca cat si in domeniul folosirii rationale a resurselor materiale existente in diferite tari.

Sectorul economic al transporturilor. In cadrul economiei nationale acest sector a constituit un capitol special chiar in cadrul tratatului de la Roma 1957 preconizandu-se necesitatea unei politici commune in tarile comunitare privind trnsportul pe caile ferate, rutiere, caile navigabile urmand ca in viitor sa se reglementeze transportul aerian si maritime (dupa 1957). In 1987 ca urmare a unei decizii a CEJ s-a stabilit ca regulile generale ale concurentei sa fie aplicate si in domeniul transportului maritime si aerian, iar consecinta a fost falimentarea unor mari companii sau regruparea acestora a supravietuirii legilor dure a concurentei. Una din principalele probleme care trebuia rezolvata in cadrul transportului era o suprasaturatie principalilor axe a raspunsurilor rutiere ca urmare a schimburilor mai in cadrul pietei. Putine erau autoritatile locale dispuse sa investeasca in infrastructura, constructii de sosele moderne.-ignorarea limitelor de viteza, tarife scazute la transportul rutier, ignorarea limitelor rezistentei a soferilor au determinat adoptarea unor normative comunitare care sa duca la ameliolarea conditiilor atat  de transportul cat si de munca. In domeniul feroviar concurenta transporturilor auto a inregistrat dificile substantiale importante. Modernizarea transporturilor feroviare era obligatoriu, trecerea la sectiunea electrica, care a permis separarea transporturilor de mers de cea de mf. (introducerea TGV). Introducerea transportului containeirizat. Pentru supravegherea transporturilor europene a fost infintata dupa 1996 o autoritate comunitara cu atributii speciale in domeniul transportului aerian. Navigatia fluviala, comunitatea europeana subventioneaza realizarea unor alte artere trans-europene, cea mai consistenta fiind artera dunarii. Navigatia maritima nu a cunoscut un proces deosebit de ceea ce priveste transportul deoarece acest tip de navigatie este inca reglementat statele aflate pe tarmurile marilor din jurul europei.

Sectorul cercetarii si tehnologiei. Are ca obiectiv principal inbunatatirea tehnicilor aplicate in industria contemporana pe termen lung si mediu. O situatie mai speciala este in domeniul energiei nucleare unora se ia in vedere nu atat noile descoperiri cat mai ales asigurarea sigurantei exploatarii industriale nucleare, pentru acestea s-au realizat o serie de centre care se preocupa si de cercetare in domeniul non-nucleare. Obiectul principal in acest sector il constituie miscarea decalajului care separa la ora actuala cercetarea si tehnologia europeana fata de cea din SUA si Japonia. In 2000 comunitatea europeana a inceput sa adopte programe de cercetare plurianuale. In domeniul cercetarii tehnologiei nu exista un buget comunitar pentru cercetari in domeniul armelor moderne, din aceasta cauza in acest domeniu stric exista numeroase nondicapuri privizoare, industria europeana de profit. Pana la tratatul de la roma problemele cercetarii stintifice si a tehnologiei erau la latitudinea fiecaruia dintre guvernele statelor europene insa conditiile actuale a concurentei internationale, ale luptei pentru suprematie inclusive in domeniul stintei, a impus marirea fondurilor care sunt allocate la nivel comunitar pentru cercetare stiintifica si mai ales pentru implementarea cercetarii in productie.