Piata monetara - cererea si oferta de moneda

Piata monetara

Pe aceasta piata obiectul tranzactiei il formeaza moneda - numerar, a carei producere cade in sarcina Bancii Centrale si/sau banii de cont, a caror creare este asigurata de bancile comerciale, iar pretul imbraca forma specifica de rata a dobanzii.

Piata monetara are rolul de a compensa excedentul cu deficitul de moneda existente la diferiti agenti economici si de a regla cantitatea de moneda in economie.

Compensarea excedentului cu deficitul de moneda ale agentilor economici reprezinta o activitate cu caracter comercial realizata de banci, acestea avand rolul de intermediar intre cererea si oferta de moneda.

Acordarea de credite reprezinta principalul tip de tranzactie pe piata monetara. Aceasta este o tranzactie de finantare, prin care cei aflati in deficit banesc temporar obtin resursele solicitate. Acordarea creditelor se face, de regula, pe baza unor garantii si a bonitatii clientului, adica a aprecierilor pe care le face banca la care clientul s-a adresat asupra situatiei lui, in functie de diferite criterii, astfel incat creditorul sa se asigure fata de eventualele riscuri pe care le comporta restituirea creditului si plata dobanzii in conditiile convenite prin contractul incheiat intre partile participante.

Dar pe piata monetara pot sa apara si operatiuni de refinantare. Ele se ivesc atunci cand un creditor a utilizat resursele banesti pentru acordarea de imprumuturi si apeleaza la alte banci si institutii financiare pentru a obtine, la randul sau, un credit a carui necesitate a aparut in mod neprevazut. Prin operatiunile de refinantare agentii economici sunt inclusi intr-o ampla retea de interdependente.

Agregatele monetare

Pentru ca moneda sa-si poata exercita cu eficienta functiile in cadrul economiei, trebuie sa existe intr-un anumit volum si structura, definite prin conceptul de masa monetara.

Masa monetara se masoara prin lichiditatea monetara exprimata prin intermediul indicatorului rata lichiditatii (R_Lm):

Practic acest indicator exprima capacitatea instrumentelor monetare de a fi transformate in bani lichizi sau de a indeplini functiile acestora (etalon al valorii, unitate de cont, mijloc de plata si de schimb, mijloc de tezaurizare) in scopul efectuarii tranzactiilor economice respective.

In ansamblul masei monetare s-au conturat pe parcursul timpului urmatoarele componente:

moneda efectiva, sau numerarul;

moneda de cont, respectiv disponibilitatile in conturi curente;

depunerile la termen in vederea economisirii;

alte active, cu grad mai mare sau mai mic de lichiditate.

In ultimele decenii s-au produs modificari in volumul si structura masei monetare, disponibilitatile monetare (banesti) propriu-zise scazand ca pondere in favoarea disponibilitatilor semimonetare.

Masa monetara si componentele ei sunt analizate si aprofundate cu ajutorul conceptului de agregat monetar

Agregatele monetare desemneaza partile constructive ale masei monetare, fiecare autonomizat prin:

functii specifice;

agenti specializati care emit instrumente de plata;

institutiile bancar-financiare care le gestioneaza;

fluxurile economice reale pe care le mijlocesc.

Particularitatea agregatelor monetare este de a se imbina unul in altul: agregatul mai mic este continut in agregatul de talie imediat superioara si tot asa pana cand agregatul cel mai mare le contine pe toate celelalte. Criteriul dupa care sunt delimitate agregatele monetare este cel al lichiditatii, al usurintei transformarii in bani lichizi. Referitor la un activ sau un portofoliu, lichiditatea caracterizeaza gradul de certitudine, de siguranta a celui care detine activul (portofoliul) de a dispune la fiecare moment de o suma cel putin egala cu valoarea sa nominala. Analiza economica distinge trei categorii principale de lichiditati:

M1 - lichiditatile primare sau altfel spus activele perfect lichide, care permit efectuarea de plati imediate; acestea sunt: numerarul in circulatie (bancnote, monede divizionare) si depozitele la vedere, in principal cele operabile prin cecuri. M1 reprezinta masa monetara in sens restrans;

M2 - lichiditatile secundare sunt constituite din active care pot fi transformate foarte rapid in lichiditati primare fara riscul de a pierde capital, adica sunt monetizabile. M2 desemneaza masa monetara in sens larg si cuprinde, in plus fata de M1, depozitele la vedere neoperabile prin cecuri, depozitele la casele de economii, depozitele la termen aflate in gestiunea baacilor, actiuni ale fondurilor de ajutor reciproc;

M3 - lichiditatile tertiare sunt constituite din active cu un grad mai mic de lichiditate. Transformarea lor in lichiditati primare comporta riscul caderii pretului acestor active. M3 cuprinde, pe langa M2, valorile mobiliare private (actiuni si obligatiuni) si valori mobiliare publice (imprumuturi ale statului, colectivitati publice sau intreprinderi publice.

Stabilirea numarului si continutul agregatelor monetare difera de la o tara la alta. De exemplu in S.U.A. se opereaza cu cinci agregate monetare, in Franta cu trei iar in Marea Britanie cu sapte. In Romania se opereaza cu doua agregate monetare: M₁ si M₂.

Fondul Monetar International a stabilit cateva linii directoare pentru elaborarea statisticilor financiare internationale. Orientarile Fondului nu tin insa seama de diversitatea sistemelor financiare si monetare ale diverselor tari. De fapt, Fondul Monetar International identifica trei categorii standardizate ale agregatelor monetare, care pot, daca este necesar, sa fie descompuse in categorii nestandardizate, pentru a face distinctie intre lichiditati, potrivit fiecarei tari:

- money: numerarul in afara sistemului bancar si conturile curente ale agentilor economici deschise la banca;

- qvassimoney: depozitele bancare ale agentilor economici;

other ithems mijloace banesti cu miscare lenta sau fara miscare.

• Circulatia monetara

Importanta monedei in economie este data de masura in care aceasta circula si finanteaza tranzactiile economice.

Potrivit relatiei lui Irving Fisher, ecuatia cantitativa a monedei permite masurarea cererii de moneda din economie astfel:

MV = PQ

in care:

M = masa monetara

P = nivelul preturilor

Q = volumul bunurilor si serviciilor

V = viteza de circulatie a monedei

Din aceasta relatie rezulta ca viteza de circulatie a monedei, V, depinde de volumul tranzactiilor si nivelul masei monetare.

V = (PxQ) / M

Astfel, viteza de circulatie a monedei se stabileste in functie de numarul de acte de vanzare-cumparare pe care le mijloceste un semn banesc, de o anumita valoare, intr-o anumita perioada de timp.

Viteza de circulatie micsoreaza sau amplifica volumul masei monetare, dupa cum aceasta cunoaste o accelerare sau incetinire. Spre deosebire de marfuri, care se afla in sfera circulatiei un interval foarte scurt de timp, (atat cat este necesar pentru a trece din sfera productiei in sfera consumului) cantitatea de moneda stationeaza in sfera circulatiei o perioada mai indelungata de timp, mijlocind mai multe acte de vanzare-cumparare in decursul unui an.

In practica este dificil sa se masoare cu exactitate numarul circuitelor efectuate de moneda, din acest motiv calculandu-se un alt indicator, viteza de rotatie. Aceasta arata frecventa cu care banii se reintorc la banca, si poate sa fie determinat sub forma de coeficient sau in numar de zile.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Sub forma de coeficient, viteza de rotatie arata numarul de rotatii pe care le realizeaza masa monetara pentru a servi un anumit numar de acte de vanzare-cumparare. Pentru a cuantifica operatiunile de vanzare-cumparare se calculeaza rulajul banesc, respectiv incasarile si platile realizate in decursul unei perioade. Relatia vitezei de rotatie devine, astfel:

V_r = Rulaj banesc / Masa monetara

Numitorul fractiei reprezinta masa monetara calculata ca medie (trimestriala sau anuala). Cu cat rulajul banesc este mai mare, cu atat un semn banesc efectueaza mai multe rotatii.

Ca durata in zile, viteza de rotatie se poate exprima astfel:

D_z = D_p / V_r = (M_m x Dp) / R

in care:

Dp = durata perioadei de analiza (90 zile sau 360 zile)

Vr = viteza de rotatie sub forma de coeficient

Atunci cand viteza de rotatie creste, durata in zile a unei rotatii se diminueaza, dupa cum este evidentiat in aplicatia urmatoare:

Aplicatie

In decursul unei perioade de un an, intr-o tara, s-a constatat un rulaj banesc in valoare de 103.390 mild um, in conditiile unei mase monetare medii de 35.450 mild um. In aceste conditii, numarul de rotatii realizate de o unitate monetara, pentru a mijloci vanzarile si cumpararile din economie este:

V_r = 103.390 mild / 35.450 mild. = 2,91 rotatii

Numarul de zile necesare pentru realizarea unei rotatii este:

D_z = ( 35.450 x 360 zile) / 103.390 = 123,71 zile / an

Daca in urma majorarii preturilor, rulajul banesc ar creste la 135.400 mild, atunci viteza de rotatie va cunoaste urmatoarea modificare:

V_r = 135.400 / 35.450 = 3,81 rotatii

D_z = 360 / 3,81 = 94,48 zile

Coeficientul de rotatie Vr creste de la 2,91 la 3,81 rotatii, iar perioada de timp necesara unei rotatii scade la 123,71 zile la 94,48 zile, ceea ce reflecta accelerarea vitezei de rotatie.

Pentru o mai buna urmarire a gradului de activitate a componentelor masei monetare, se poate masura viteza de circulatie pe baza M1 si M2.

Viteza de rotatie (circulatie) V_r este data de relatiile:

Raportul M₂/PIB poarta numele de bumerang monetar si poate fi definit ca acumularea de economii fortate, detinerea de masa monetara peste nivelul dorit.

In economiile de comanda, aceasta acumulare este involuntara deoarece prin rationalizarea volumului de bunuri si servicii de catre planificatori, consumatorii nu au pe ce sa-si cheltuiasca banii rezultand implicit o viteza de circulatie (rotatie) mai lenta.

Pentru mai buna intelegere a problematicii prezentate anterior sa rezolvam in continuare cateva aplicatii:

Aplicatie

Masa monetara existenta in cadrul agregatului M₂ creste prin atragerea economiilor populatiei la vedere si la termen de la 10.000 unitati monetare la 12.000 unitati monetare in conditiile in care se prognozeaza o reducere a produsului intern brut cu 6% fata de valoarea prezenta care este de 25.000 de unitati monetare.

1.Variatia masei monetare este:

2.Variatia produsului intern brut (PIB) este:

I_PIB = 100% - 6% = 94%

3.Variatia valorii bumerangului monetar (I_Vbm ) este:

4. In aceasta situatie viteza de rotatie (I_Vr ) calculata in doua moduri va fi:

sau

deci o scadere cu 22% a vitezei de rotatie duce la o crestere a ratei lichiditatii monetare de:

    adica cu 28%

Incetinirea vitezei de rotatie (circulatie) a monedei semnifica faptul ca s-au format stocuri monetare inactive

Aplicatie

Fata de perioada anterioara avem urmatoarele evolutii: in conditiile inviorarii activitatii economice prin retragerea economiilor din banci de catre deponenti in vederea realizarii de investitii, masa monetara din cadrul agregatului M₂ scade cu 10% iar produsul intern brut creste cu 6%.

Reluam rationamentul anterior

1.Variatia masei monetare este: I_M2 = 100% - 10% = 90%

2.Variatia produsului intern brut este:I_PIB = 100% + 6% = 106%

3.Variatia valorii bumerangului monetar

este:

4.Variatia vitezei de rotatie (circulatie) este:

ceea ce echivaleaza cu o crestere a vitezei de rotatie de 17% ; aceasta crestere echivaleaza cu o reducere a ratei lichiditatii monetare de:

adica -14,6%

Cresterea vitezei de rotatie (circulatie) semnifica faptul ca se reduce lichiditatea monetara fapt pozitiv pana la punct critic; este un semnal ca se manifesta o inviorare economica.

Cererea si oferta de moneda

Specialistii apreciaza ca moneda nu este "o perdea" care mascheaza activitatea economica ci o parte integranta a mecanismului economiei de piata. Din aceasta perspectiva se impune studierea problematicii cererii si a ofertei de bani in contextul realizarii echilibrului monetar.

Agentii economici doresc moneda pentru functiile pe care aceasta poate sa le indeplineasca si nu pentru calitatile intrinseci ale diferitelor instrumente monetare. Astfel, purtatorii cererii de moneda pot fi: firmele - pentru a-si asigura finantarea activitatilor economice; trezoreria - pentru a finanta deficitul bugetar; bancile si alte institutii financiare care au nevoie de credite; populatia - pentru a-si sustine nevoile de consum.

Cererea generala de moneda este influentata de o serie de factori, ca de exemplu:

- volumul total al schimburilor mijlocite efectiv de moneda si de viteza de rotatie a acesteia. Aceasta inseamna ca masa monetara se afla in raport direct proportional cu volumul banesc al bunurilor economice schimbate (rezultat din potentarea volumului fizic al bunurilor si serviciilor supuse vanzarii - cumpararii cu nivelul preturilor) si invers proportional cu viteza de rotatie a monedei (adica numarul de acte de schimb pe care le faciliteaza o unitate monetara in orizontul de timp pentru care se calculeaza masa monetara).

- amploarea creditului adica raportul intre vanzarile pe datorie si platile facute in contul creditelor ajunse la scadenta in perioada de referinta;

- comportamentul agentilor economici fata de moneda (preferinta pentru lichiditate) se bazeaza pe mai multe mobiluri concrete: mobilul venitului, adica tendinta oricarui agent economic de a pastra banii lichizi, de a nu-i cheltui pe masura incasarii lor; mobilul afacerilor, pastrarea unui volum de bani in asteptarea unor plasamente mai avantajoase in viitor; mobilul prudentei, dorinta agentilor economici de a fi pregatiti pentru a face fata situatiilor neprevazute sau pentru a valorifica eventualele situatii avantajoase; mobilul speculatiei, constand in aceea ca, in anumite conditii banii lichizi sunt un bun financiar superior fata de diferite titluri de valoare.

Oferta de bani este asigurata de catre

- emisia de moneda care este asigurata la randul ei de institutia financiara imputernicita (banca centrala);

- credit care este asigurat in primul rand de bancile comerciale;

- economiile populatiei si altor agenti economici care sunt atrase in circuitul bancar.

Intr-o economie de piata, diferitele componente monetare sun puse in circulatie, create de: bancile comerciale, Trezorerie si Banca Centrala.

Sistemul bancar al oricarei economii de piata cuprinde mai multe tipuri de banci, diferentiate prin atributiile si particularitatile functionarii lor, cat si prin prerogativele care le sunt conferite prin lege, astfel:

Banca Centrala (de emisie) se afla in fruntea sistemului bancar din orice stat al lumii, avand ca functii principale urmatoarele: emiterea de bancnote, concentrarea rezervelor banesti ale bancilor comerciale si acordarea de credite pentru acestea, acordarea de imprumuturi statului si pastrarea tezaurului de stat, coordonarea intregii politici monetare a statului.

Banca Centrala suplimenteaza oferta de moneda atunci cand:

- alimenteaza nevoile de resurse financiare ale statului in calitate de banca a statului, Banca Centrala acorda credite direct Trezoreriei, care este casiera statului, punand in acest fel in circulatie moneda. O alta tehnica, mai des folosita, este cumpararea de catre banca a bonurilor de tezaur de pe piata libera sau prin rescontare. Indiferent de tehnica utilizata, rezultatul poarta numele de monetizarea datoriei publice si mareste riscul declansarii unui proces inflationist.

- modifica masa monetara nationala in functie de nevoile de valuta masa monetara sporeste atunci cand Banca Centrala cumpara devize straine obtinute prin exporturile de marfuri si se diminueaza cu ocazia vinderii devizelor pentru a finanta importurile pe care le fac agentii economici.

- bancile comerciale au nevoie de sume suplimentare pentru a face fata retragerilor mai mari decat depunerile clientelei sale.

Banca Nationala a Romaniei este banca centrala a statului roman, care conduce politica monetara si de credit, in cadrul politicii economice si financiare a statului si mentine stabilitatea monedei nationale, capitalul ei apartinand in intregime statului.

Bancile comerciale creeaza moneda in cont (moneda scripturala) prin acordarea de credite agentilor economici. Bancile comerciale pot fi:

de depozit - sunt verigile de baza ale sistemului bancar, prezentandu-se sub forma unor banci infiintate ca societati pe actiuni. Ele isi procura mijloacele financiare de pe piata, prin atragerea resurselor banesti dar au si capital propriu. De asemenea, aceste banci furnizeaza moneda celorlalti agenti economici sau persoanele fizice si juridice.

de afaceri - au in vedere operatiuni de investitii, atat prin intermedierea plasarii optime a capitalurilor clientilor, cat si prin administrarea capitalului propriu.

Bancile comerciale au capacitatea sa potenteze masa monetara, adica sa "creeze moneda". Ceea ce deosebeste bancile comerciale de ceilalti intermediari financiari este tocmai capacitatea lor de a crea moneda scripturala. Nici un alt intermediar financiar nu are dreptul sa imprumute o cantitate mai mare de moneda decat depozitele de care dispune.

De fiecare data cand o banca acorda un imprumut, ea trebuie sa suplimenteze rezerva la banca centrala, potrivit ratei rezervei legale obligatorii. Legatura dintre rezereve si depozite, care exprima legatura dintre baza monetara si oferta monetara, poarta numele de multiplicator al banilor sau multiplicator al creditului.

Un exemplu in acest sens este urmatorul:

Depunere initiala 250.000 u.m. Banca A: credit: 225.000 Banca B: credit: 202.500

numerar           rezerve: 25.000 rezerve: 22.500

Banca C: credit: 182.250

rezerve: 20.250

Se constata urmatoarele:

deponentul a depus initial in banca A 250.000 unitati monetare din care banca a oprit rezerva obligatorie de 10% (25.000 unitati monetare) diferenta de 250000- 25000=225.000 unitati monetare imprumutand-o altei banci B;

banca B la randul ei va opri rezerva de 10% iar diferenta de 225.000-22.500=202.500 unitati monetare o va imprumuta altei banci C care va proceda analog;

circuitul poate continua.

Evident ca in schimbul creditului acordat fiecare va primi o dobanda care constituie de fapt castigul bancii.

Fiecare depunere initiala de numerar va determina o expansiune a ofertei de bani. Pentru a determina cate depozite la vedere pot constitui bancile in functie de cantitatea de bani introdusa in sistemul bancar se utilizeaza indicatorul "multiplicatorului monedei de cont" care este dat de raportul:

M_m=D/R=1/r

unde:

M_m- multiplicatorul monedei de cont;

D-depozite la vedere;

R- valoarea rezervelor obligatorii;

r-rata rezervelor.

In cazul nostru multiplicatorul monedei de cont va fi:

M_m=1/0,1=10

Se pune intrebarea: pana cand va continua circuitul bancar?

Circuitul bancar va continua pana cand se vor constitui rezerve in valoare de 250.000 de unitati monetare. Astfel procesul va avea efectul inlocuirii a 250.000 u.m numerar cu 250.000 u.m depozite la vedere. Neatingerea acestui prag semnifica faptul ca in sistemul bancar exista numerar in exces peste rezervele dorite si deci echilibrul monetar nu a fost atins. Daca un client al bancii isi retrage o parte din suma de bani, nivelul rezervelor va trebui sa fie diminuat cu suma respectiva.

Trezoreria, in calitate de casier al statului si banca, are functia primordiala de a asigura zilnic acoperirea cheltuielilor statului. Trezoreria efectueaza cea mai mare parte a platilor sale prin intermediul bancilor comerciale si prin intermediul Bancii Centrale. Dar ea se poate servi si de propria moneda, avand deci, facultatea de a crea moneda, prin trecerea dintr-un cont bugetar intr-un cont la vedere. In mod concret Trezoreria ofera moneda prin imprumuturile pe care le contracteaza la diferite banci comerciale sub forma obligatiunilor emise si negociate.

Determinarea cantitatii banilor (masei monetare) destinata asigurarii unei circulatii monetare echilibrate se face cu ajutorul formulei :

      unde:

PT        - volumul tranzactiilor economice;

C          - desfaceri de marfuri pe credit;

P_sc             - plati ajunse la scadenta;

P_comp       - plati care achita prin compensatie ;

V_r               - viteza de rotatie (circulatie) care poate fi determinata dupa cum s-a vazut anterior din raportul PIB/M₂.

Aplicatie :

La momentul t exista pe piata marfuri in valoare de 300 miliarde unitati monetare din care:

- 20% sunt marfuri vandute pe credit ;

- 35% sunt plati ajunse la scadenta ;

- 40% sunt marfuri care se achita prin compensatie.

Viteza de rotatie (circulatie) este de 5.

1.Valoarea tranzactiilor este de:

PT = 300 miliarde u.m.

2.Valoarea platilor ajunse la scadenta este de:

P_sc = PT x 0,35 = 105 miliarde u.m.

3.Valoarea marfurilor care se vand pe credit este de:

C = PT x 0,20 = 60 miliarde u.m.

4.Valoarea marfurilor care se achita prin compensatie este de:

P = PT x 0,40 = 120 miliarde u.m.

5.Masa monetara necesara in circulatie va fi:

miliarde u.m.

In realitate masa monetara oferita difera de masa monetara necesara pentru acoperirea nevoilor reale si efective adica: M₀V_r pQ       

Problema fundamentala a oricarei economii este realizarea unui raport adecvat intre cantitatea de bani aflata in circulatie si nevoile reale ale activitatii la un moment dat.

Scopul este asadar asigurarea echilibrului monetar

De regula, cauzele care pot provoca dereglarea raportului dintre cererea si oferta de moneda sunt:

deficitul bugetar diferenta dintre venituri si cheltuieli se acopera prin "imprumutul" de la banca de emisiune. Astfel, masa monetara creste fara ca cererea reala de bani sa fi crescut si ea;

creditul bancar cand se acorda credite exagerate pentru consum si nu pentru dezvoltarea economiei;

excedentul balantei de plati externe daca in tara intra o masa mare de moneda straina se ajunge la cresterea rezervelor valutare. Astfel, se asigura acoperirea unor noi emisiuni de moneda nationala care nu-si gasesc echivalent in marfuri si servicii, ceea ce duce la deprecierea monetara. Aceleasi efecte se produc daca valuta este convertita in moneda nationala contribuind la sporirea circulatiei monetare interne.

intrarea in circulatie a banilor care anterior erau tinuti sub forma de economii de catre posesorii lor, fapt care accentueaza dezechilibrul monetar.

Un alt concept utilizat in abordarile monetare est cel introdus de economistul american Milton Friedman, respectiv puterea de cumparare a monedei (P_c). Potrivit teoriei sale variatia ofertei monetare determina atat miscarea preturilor cat si evolutia veniturilor nominale.

Puterea de cumparare poate fi exprimata si printr-o relatie de forma :

respectiv

unde I_Mnec, I_Mof - indicii masei monetare necesare respectiv ai masei monetare oferite; celelalte date fiind cunoscute.

Aplicatie

1. Masa monetara oferita este de 40 miliarde unitati monetare ; datorita activitatii economice care se invioreaza masa monetara necesara acoperirii nevoilor creste cu 2%.

Interpretare:

Deci puterea de cumparare a crescut cu 2% in timp ce preturile scad cu 2%; este o situatie benefica pentru cresterea salariului real si a bunastarii.

2. Masa monetara oferita este de 60 miliarde unitati monetare ; activitatea economica regreseaza ceea ce duce la scaderea masei monetare necesare acoperirii nevoilor reale si efective cu 5%.

Interpretare:

Puterea de cumparare scade cu 5% datorita faptului ca activitatea economica regreseaza; preturile cresc cu 5%.

Alternativa este ridicarea ratei dobanzilor la valori care sa faca atractive depunerile sau stimularea lor in investitii profitabile care astfel duc la marirea volumului bunurilor si serviciilor (pQ).

Specialistii apreciaza ca puterea de cumparare depinde de numeroase imprejurari economice ; dintre acestea cele mai relevante sunt:

1. Starea economica care influenteaza si increderea mai mare sau mai mica in moneda nationala. In acest sens cei mai vizibili indicatori sunt forta si nivelul de dezvoltare, stabilitatea si eficienta.

2. Obligatia tuturor agentilor economici de a folosi pe teritoriul tarii respective moneda nationala ca simbol al dreptului de a obtine in schimbul ei marfurile oferite spre vanzare.

3. Increderea colectiva a agentilor economici in cei in drept de a mentine masa monetara in limite fundamentate economic procedand la suplimentarea sau restrangerea masei monetare.

Observatie:

Dezechilibrele monetar nu se confunda cu inflatia; aceasta este o forma de manifestare a dezechilibrului monetar.

Totusi dupa cum vom vedea intr-un capitol viitor cele doua fenomene se conjuga si se influenteaza reciproc.