Scurta privire asupra Europei economice

Europa geografica este un continent care, potrivit expresiei fostului presedinte al Frantei, generalul de Gaulle, se intinde de la Atlantic la Urali. Din punct de vedere politic, ea cuprinde cele 46 de state membre ale Consiliului Europei. Asadar, Europa nu se reduce la Uniunea Europeana, chiar si atunci cand aceasta va cuprinde 27 sau 30 de tari.

Pana in urma cu cativa ani se aprecia ca, in sensul cel mai larg, Europa este o civilizatie unitara, derivata dintr-o traditie iudeo-crestina impartasita. Acum, o asemenea evaluare este depasita, urmare a incorporarii si a dimensiunii musulmane. Turcia, Albania si Bosnia-Hertegovina (partial) sunt tari musulmane si care, in plus, si-au exprimat vointa de integrare in Uniunea Europeana.

O definitie occidentala a Europei a fost asociata cu Roma si mostenirea sa istorica - catolicismul. Dar, traditia crestina a Europei a inglobat de asemenea Bizantul si traditia sa ortodoxa. De aceea, pe buna dreptate, fostul Papa, Ioan Paul al II-lea, vorbea despre catolicism si ortodoxism ca despre doi lobi ai aceluiasi plaman - crestinismul. Asadar, civilizatia europeana este mai mult decat Europa lui Carol cel Mare, adica Europa Occidentala.

Dupa disparitia sau prabusirea marilor civilizatii orientale si nord-africana-chineza, mesopotamiana, asiro-babiloniana sau egipteana - Europa a devenit leaganul noilor civilizatii: greco-romana, bizantina, germanica. Din Europa au pornit marile descoperiri geografice si tot aici au avut loc primele revolutii burgheze, precedate de Iluminism si Renastere. Aici s-au creat primele state nationale centralizate. Intr-o lucrare aparuta, in 1998, intitulata "The wealth and poverty of Nations", David Landes spune ca "in ultima mie de ani, Europa a constituit motorul dezvoltarii si al modernizarii". La randul sau, omul politic american Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate nationala al presedintelui Carter, in cartea sa "Marea tabla de sah. Suprematia americana si imperativele sale geostrategice", publicata in 1997, afirma ca "in ultimii 500 de ani, Europa a fost centrul de putere a lumii. Pe cai diferite, in perioade diferite, popoarele Eurasiei - dar mai ales acelea de la extremitatea ei vest-europeana - au pus stapanire si au dominat celelalte regiuni ale lumii".

Atunci cand vorbim de Europa, nu putem omite faptul ca ea a cunoscut si perioade negre: inchizitia si razboaiele religioase, cele doua conflagratii mondiale, precum si fascismul si comunismul.

Sfarsitul celui de-al II-lea razboi mondial a insemnat pentru Europa nu numai zdrobirea fascismului german, care urmarea instaurarea dominatiei mondiale, ci si separarea continentului in cele doua blocuri militar-politice si economice opuse. De o parte, in Rasarit, Tratatul de la Varsovia si CAER-ul; de alta parte, in Vest, NATO si Piata Comuna. Aceasta separare a avut consecinte catastrofale pentru tarile din Centrul si Estul Europei inglobate in sfera de influenta sovietica, atat din punct de vedere politic, cat si economic si social-cultural. Aceasta a insemnat instaurarea, in aceste tari, a comunismului totalitar, inapoiere economica si un nivel de trai extreme de modest. Asadar "Cortina de Fier" si ridicarea Zidului Berlinului exprimau separatia totala intre doua sisteme social-politice rezultate in urma razboiului. Nimeni nu ne-a intrebat de care parte a "cortinei" am dori sa ne pozitionam. Totul a fost hotarat la Conferinta de la Ialta (februarie 1945) intre Stalin, Churchill si Roosevelt, precum si la Moscova intre Stalin si Churchill. Atunci s-a hotarat si soarta Romaniei.

Ocupata de armata sovietica, in ciuda faptului ca a intors armele impotriva Germaniei hitleriste prin insurectia militara de la 23 august 1944, Romania s-a aflat timp de 45 de ani de partea rasariteana a "Cortinei de Fier ". Dominatia Uniunii Sovietice asupra Romaniei a incetat pe etape:

I.            In 1957, odata cu retragerea Armatei Rosii de pe teritoriul Romaniei;

II.          In 1964, cand a fost adoptata cunoscuta "Declaratie din aprilie", prin care PCR isi manifesta independenta fata de PCUS, iar Romania a trecut la revalorizarea unei mosteniri cultural-istorice cu tenta patriotica, nationala.

III.        Dupa Revolutia din Decembrie 1989, cand tara s-a orientat spre valorile democratice occidentale si structurile acesteia, respective, NATO si Uniunea Europeana.

Rolul si destinul Europei nu pot fi privite izolat de restul lumii si mai ales de competitia in care se afla cu Statele Unite: in plan economic, politic, cultural si geo-strategic. Pentru Europa, Statele Unite au fost, in secolul XX, sprijin in doua razboaie mondiale si protector in perioada "razboiului rece". Acum, Statele Unite au devenit pentru Europa partener si competitor pe arena mondiala.

Europa nu poate face abstractie de afirmatia fostului secretar al Departamentului de Stat al Americii, Henry Kissinger, care spunea ca "in zorii noului mileniu, Statele Unite se bucura de o pre-eminenta cu care nu ar fi in masura sa rivalizeze nici cele mai mari imperii din trecut. Fie ca este vorba de armament sau dinamism economic, de stiinta sau tehnologie, de invatamant superior sau cultura populara, America exercita un ascendent fara precedent asupra ansamblului planetei". Asadar, si asupra Europei.

La sfarsitul secolului trecut, potrivit spuselor lui H. Kissinger, America a jucat un rol pe care Europa n-a fost in masura sa-l egaleze:

A fost sursa si garant al evolutiilor democratice, erijandu-se in judecator important in problematica apararii drepturilor omului, desfasurarea alegerilor si functionarea statului de drept;

A jucat un rol esential in "indiguirea comunismului" si accelerarea proceselor care au condus, la sfarsitul anilor '80, la prabusirea regimurilor totalitare in Europa Centrala si de Est, odata cu inscrierea lor in tranzitia spre democratie si economia de piata;

A dominat sistemul financiar international, dispunand de cel mai important rezervor de capital, precum si de o piata atragatoare pentru investitii si exporturi straine;

Cultura americana si-a impus norme in materie de gusturi si preferinte lumii intregi, fie ca este vorba de filme, muzica, dans sau INTERNET;

A arbitrat conflicte in mai multe puncte fierbinti ale globului: Europa (Cipru, Bosnia-Hertegovina, Kosovo), in Asia, Africa si Orientul Apropiat, permanentizandu-si prezenta militara in puncte strategice ale planetei.

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Dupa transformarile social-politice din Europa Centrala si de Est, ambitiile Europei s-au schimbat. Ea doreste sa joace si un rol politic, pe masura fortei sale economice.

La confluenta dintre secolele 20 si 21,  insasi harta geografica a Europei a suferit si sufera modificari esentiale. Seful Departamentului de studii rusesti si euro-asiatice de la Centrul de Studii Strategice si Internationale din Washington, D.C. afirma in anii 90 ca "daca, la sfarsitul secolului harta Europei va mai fi cea de azi, cred ca aceasta se va intampla doar printr-o minune". Iar intre problemele care vor afecta configuratia Europei, acesta mentiona intre altele:

Grupurile etnice, care se straduiesc sa-si castige independenta sau chiar autonomia;

Segmentele prospere (regiunile) ale statelor existente care incearca sa se debaraseze de zonele cele mai sarace;

State mai mari care isi extind sfera de influenta asupra unora dintre vecinii sai.

In anii '90 am asistat la:

Dezmembrarea Cehoslovaciei si aparitia a doua state noi: Republica Ceha si Slovacia.

Dezmembrarea R.S.F. Iugoslavia in 5 state: R.F. Iugoslavia, Macedonia, Bosnia-Hertegovina, Croatia si Slovenia. Ulterior, R.F. Iuglsoavia a devenit Uniunea Serbia-Muntenegru pentru ca, urmare referendumului din 2006, Muntenegru sa devina el insuti stat independent. Asadar, dintr-un stat multinational, pe parcursul a 15 ani, s-au format 6 state nationale.

Autodizolvarea Uniunii Sovietice si dobandirea independentei de catre fostele republici sovietice.

Expertii in probleme europene sant de parere ca "nimeni nu stie ce va urma". Totusi, se avanseaza unele presupuneri, care trebuie luate ca atare:

Aparitia unor noi state exotice, cum ar fi Republica Italiei de Nord, Confederatia Luxemburgului si Belgiei de Est, Republica Populara Semi-Autonomia Basca, Regatul Scotiei si Noua Dalmatie.

O noua schimbare a granitelor in cadrul fostei Uniuni Sovietice, care ar antrena reincorporarea Republicii Belarus in Rusia, o dezmembrare a Ucrainei si Unirea R. Moldova cu Ucraina. Deja Crimeea - parte importanta a Ucrainei, in urma unui cadru facut de N.S. Hrusciov, dar cu populatie majoritara rusofona - s-a constituit intr-o regiune autonoma.

Ascensiunea "natiunilor economice", in cadrul carora influenta economica a tarilor dicteaza actiuni politice si sociale in tari cu economii mai slabe. Germania, care are ascendent asupra Sloveniei, Croatiei si regiunii Moravia, inclusa in Republica Ceha. In egala masura, patrunderea capitalului austriac in regiune, inclusiv in Romania - urmare a unor privatizari agresive - conduc la ideea reconstituirii fostului Imperiu austro-ungar.

O serie de legaturi etnice peste frontierele politice, cum ar fi cazul Transilvaniei Serbiei si Slovaciei. Publicistul Gerald Celente de la "The Trends Journal" prezice ca "harta Europei va arata in mare masura ca cea din jurul anului 1913. Vom asista la divizari continue".

Din acest punct de vedere Belgia este un bun exemplu despre care unii afirma ca s-ar putea sa nu mai existe in forma sa actuala, in prima parte a acestui secol:

Belgia este puternic afectata de tendintele centrifuge ale sectoarelor valon si flamand, primul orientandu-se spre Franta, iar al doilea spre Olanda. Exista si un sector de origine germana, care se orienteaza spre Germania.

Bruxell-ul ar ramane un important oras-stat, precum in Evul Mediu.

Acelasi publicist vede posibila transformarea Italiei in trei tari, a Germaniei in sase sau sapte, a Spaniei in doua. "Vom asista la existenta unei Europe foarte destabilizate, cu tari foarte xenofobe si la formarea unei aliante de natiuni musulmane care va semana cu existenta Aliatilor su Puterilor Centrale, in timpul primului razboi mondial. Europa nu va fi, nicidecum, un loc unde sa vrei sa traiesti". Este, desigur, o viziune pesimista, care nu tine seama de rolul stabilizator al Uniunii Europene si al NATO pe continentul european.

Directorul Departamentului de cartografie de la National Geografic afirma ca supravegheaza cu mare atentie, dar si cu dificultate, 19 zone din Europa unde exista probabilitatea unor schimbari.

Sa vedem, acum, harta politica a Europei de azi:

25 de tari sunt membre ale Uniunii Europene: Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, R. Ceha, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria;

Romania si Bulgaria, care au semnat Tratatul de aderare in aprilie 2005, urmeaza sa adere la Uniune in 2007;

Turcia si Croatia au inceput negocierile de aderare in 2005. Dintre acestea, Croatia are sanse sa adere spre 2009-2010. In ceea ce priveste Turcia, negocierile vor dura circa 10-15 ani, din cauza unor probleme politice.

Aderarea Croatiei, care dispune de o economie de piata functionala, a fost intarziata - potrivit oficialilor europeni - de lipsa de progrese in colaborarea cu Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie. Dupa capturarea in Insulele Canare a generalului croat Ante Gotovina, cu sprijinul autoritatilor croate, drumul Croatiei spre UE a fost deschis.

La randul sau, Turcia nu se bucura de o sustinere unanima in privinta aderarii, fapt pentru care orizontul de timp pentru aderare este ceva mai indepartat.

Macedonia este al treilea stat fost-iugoslav, dupa Slovenia si Croatia, care se apropie de Uniunea Europeana. La Consiliul European din decembrie 2005, de la Bruxelles, Macedonia a obtinut statutul de tara candidata la aderare. Inca nu a inceput negocierile de aderare.

Albania, Serbia si Bosnia-Hertegovina sunt membre ale Consiliului Europei si sunt pe cale sa semneze un Acord de Stabilizare si Asociere cu Uniunea Europeana - prima treapta in drumul spre aderare. Aderarea acestora este insa legata de capacitatea de absorbtie a Uniunii Europene.

In anul 2004, Uniunea Europeana a initiat asa-numita "politica europeana de vecinatate", care prevede o colaborare stransa cu Republica Moldova, Georgia si Ucraina, dar nu si includerea pe ordinea de zi a problemei aderarii acestora. In ciuda faptului ca toate cele trei tari si-au exprimat optiunea pentru aderare, reactia Uniunii a fost, deocamdata, rezervata. Programul Uniunii Europene prevede crearea, in jurul sau, a unei zone pasnice, economic dezvoltate, pe baza unor valori comune si preintampinarea aparitiei unor noi linii de demarcatie in Europa.

Doua tari europene, Islanda si Norvegia, sunt inca membre ale Asociatiei Europene a Liberului Schimb (AELS) si ale Spatiului Economic European; Norvegia a refuzat de doua ori, in 1972 si 1994, aderarea la UE, prin referendum national si exclude o noua candidatura pana in 2009;

Elvetia, care are unul din cele mai ridicate niveluri de trai din Europa, a refuzat si ea sa adere la Uniunea Europeana, dar este membra a Consiliului Europei;

Rusia are un Acord de Parteneriat cu Uniunea Europeana si este greu de spus daca va adera candva la U.E. Unii lideri europeni sunt de parere ca acest lucru nu se va intampla niciodata. Rusia dispune de uriase resurse naturale, este membru permanent al Consiliului de Securitate si doreste sa se afle pe picior de egalitate cu Uniunea si nu in subordinea acesteia. Totusi, in cursul anului 2005, presedintele Vladimir Putin a afirmat ca asteapta o eventuala invitatie din partea Uniunii pentru a se pronunta;

Azerbaidjanul si Armenia sunt membre ale Consiliului Europei, dar au slabe perspective pentru aderarea la Uniune;

Muntenegru, care s-a desprins din Uniunea Serbia-Muntenegru, urmeaza sa solicite statutul de membru al Consiliului Europei si sa semneze un Acord de Stabilizare si Asociere cu Uniunea Europeana;

Belarus este singura tara europeana careia i s-a refuzat, din cauza situatiei politice interne, statutul de membru al Consiliului Europei.