Actiunea este o tentativa de a
substitui o stare de lucruri mai satisfacatoare uneia mai putin
satisfacatoare. Numim o asemenea alterare indusa deliberat un
schimb. O situatie mai putin dezirabila este abandonata in
favoarea uneia mai dezirabile. Ceea ce gratifica mai putin este
abandonat, pentru a accede la ceva care multumeste mai mult. Ceea ce
este abandonat se numeste pretul platit pentru atingerea telului
urmarit. Valoarea pretului platit se numeste cost. Costul
este egal cu valoarea atribuita satisfactiei la care trebuie sa
renunte cineva pentru a atinge telul urmarit.
Diferenta intre valoarea pretului
platit (costurile suportate) si cea a scopului atins se numeste
castig, sau profit, sau venit net. Profitul este, in mod fundamental, pur
subiectiv; este o crestere a fericirii omului care actioneaza,
un fenomen psihic, care nu poate fi nici masurat nici cantarit.
Exista un mai mult si un mai putin in gradul de indepartare
a unei neplaceri resimtite; dar cu cat depaseste o
anumita satisfactie pe alta nu se poate decat simti; nu se poate
stabili si determina in mod obiectiv. O judecata de valoare nu
masoara, ea aseaza intr-o ierarhie graduata,
gradueaza. Ea exprima o ordine de preferinte si o
secventa, dar nu exprima o masura si o greutate.
Ei nu i se pot aplica decat numere ordinale, dar nu i se pot aplica si
numerele cardinale.
Este zadarnic sa se vorbeasca despre
vreun calcul al valorilor. Calculele nu se efectueaza decat cu numere
cardinale. Diferenta intre evaluarile a doua stari de
lucruri este in intregime psihica si personala. Ea nu se
preteaza la a fi in vreun fel proiectata in lumea externa. Ea nu
poate fi resimtita decat de catre individ. Ea nu poate fi
comunicata sau impartasita semenilor. Ea este o
marime intensiva.
Fiziologia si psihologia au dezvoltat
diverse metode, prin mijlocirea carora pretind sa fi descoperit un
substitut pentru masuratorile irealizabile ale marimilor
intensive. Nu este nevoie ca teoria economica sa examineze aceste stratageme
mai degraba indoielnice. Insisi suporterii lor realizeaza
ca ele nu sunt aplicabile judecatilor de valoare. Insa
chiar daca ar fi, aceasta inca nu ar avea vreo relevanta
pentru problemele economice, deoarece teoria economica analizeaza
actiunea ca atare si nu faptele fizice care se soldeaza cu
anumite actiuni.
Se intampla adesea ca o actiune
sa nu isi atinga scopul [p.98] urmarit. Uneori rezultatul,
desi inferior telului urmarit, este totusi o
imbunatatire in comparatie cu starea de lucruri anterioara;
atunci exista totusi un profit, desi unul mai mic decat cel
anticipat. Dar se poate intampla ca actiunea sa produca o stare
de lucruri mai putin dezirabila decat cea anterioara, pe care
era menita sa o altereze. In acest caz diferenta dintre evaluarea
rezultatului si costurile suportate se numeste pierdere.
