Operatiunea de creditare a agentilor economici

OPERATIUNEA DE CREDITARE A AGENTILOR ECONOMICI

1.  Analiza, determinarea si acordarea creditelor

Determinarea necesarului total de credite pe termen scurt, in lei si valuta, al clientului se efectueaza de banca pe baza analizei fluxului de lichiditati (cash-flow) si a capacitatii de rambursare. Fluxul de lichiditati (cash-flow) reflecta situatia tuturor intrarilor de lichiditati (incasari) si a tuturor iesirilor de lichiditati (plati) intr-o perioada viitoare. Rezultatul final poate fi pozitiv (disponibilitati) sau negativ (necesar de lichiditati).

Efectuarea unei analize corecte a prognozei fluxului de lichiditati presupune cunoasterea activitatii clientului, evolutia istorica a acesteia, ramura in care evolueaza, in scopul verificarii viabilitatii si posibilitatii de realizare a ipotezelor care stau la baza prognozei. Cunoasterea activitatii istorice (din perioada trecuta) a clientului se realizeaza pe baza datelor din bilantul si contul de profit si pierdere, a fluxurilor de fonduri inregistrate in perioada respectiva, care reflecta miscarea elementelor componente ale bilantului intre doua perioade si arata cum sunt create si utilizate fondurile.

Sursele de informare pentru realizarea analizei fluxului de lichiditati sunt, in principal, urmatoarele:

bilantul, situatiile contabile trimestriale si lunare;

raportul de gestiune insotit de raportul comisiei de cenzori;

prognozele financiare elaborate de clienti pe baza contractelor de aprovizionare si desfacere;

studii de fezabilitate;

informatii din mass-media;

analize privind ramura / sectorul de activitate / piata, in care functioneaza clientul (elaborate de Comisia Nationala pentru Statistica, ministere etc.);

studiile de reorganizare si restructurare ale agentului economic si ale ramurii din care face parte;

strategia nationala de dezvoltare economica pe termen mediu;

alte surse.

In cadrul unei activitati economice sintetizata in cash-flow se pot identifica:

intrari de lichiditati:

incasari din activitatea de exploatare, financiara, exceptionala;

majorarea capitalului social varsat prin aport suplimentar in lichiditati (cash);

cresterea datoriilor financiare, pe termen lung (credite);

imprumuturi (datorii) subordonate pe termen lung.

Datoriile subordonate reprezinta imprumuturi primite in urma unor emisiuni de titluri sau imprumuturi subordonate, cu o scadenta indepartata sau nedeterminata, a caror rambursare este conditionata de anumite clauze contractuale.

iesiri de lichiditati:

plati pentru activitatea de exploatare, financiara, exceptionala;

achizitii de active fixe corporale si necorporale;

plati pentru impozite si taxe;

scaderea datoriilor financiare pe termen lung (credite).

1.1. Acordarea creditului

Acordarea creditului trebuie sa se bazeze pe un set de reguli bine stabilite, care definesc procesul de creditare. Procesul acordarii creditului trebuie sa fie dinamic si adaptabil mediului economic in continua schimbare cat si particularitatilor pietei.

Elementele esentiale in analiza procesului de creditare sunt urmatoarele: Persoana; Capacitatea; Garantiile; Scopul; Perioada; Valoarea; Rentabilitatea; Avantajele; Piata.

a. Persoana

Atunci cand se face o cerere de fonduri, creditorul trebuie sa analizeze debitorul in functie de:

- CARACTER: integritatea si cinstea sunt fundamentale; intentia de a rambursa; antecedente; prezentare potrivita si referinte de caracter pentru clientii noi.

- COMPETENTA: experienta in domeniul de lucru; optimism realist; priceperea manageriala si discernamantul financiar.

- CAPITALUL: participarea cu fonduri, atat initial cat si pe parcursul derularii activitatii; sursa proprie participarii, care poate indica capacitatea de management financiar.

b. Capacitatea de rambursare

Evaluarea capacitatii de rambursare consta in urmatoarele:

analiza performantelor anterioare pentru a determina istoricul capacitatii de generare de numerar;

utilizarea analizei performantelor anterioare ca baza in prevederile performantelor viitoare;

utilizarea analizelor amintite pentru a evalua prognozele prezentate de solicitantul creditului – realismul rentabilitatii viitoare, managementul corespunzator al viitorului flux de fonduri;

asigurarea corespunzatoare de fonduri de capital de lucru;

elaborarea de planuri de cheltuieli de capital viitoare;

suma, natura si programul de rambursare pentru celelalte obligatii ale solicitantului de imprumut;

in situatii de inceput de activitate, utilizarea de tehnici, cunostinte si experienta pentru a testa valabilitatea prognozelor. In acest caz, analiza sensibilitatii este foarte importanta din cauza ratei foarte inalte de esecuri in randul societatilor nou infiintate;

asigurarea luarii in calcul a tuturor angajamentelor;

c. Garantii

In situatia in care apare imposibilitatea rambursarii imprumutului, banca trebuie sa aiba o masura de protectie. De aici, rezulta necesitatea unei garantii. O propunere de credit nu trebuie aprobata pe baza faptului ca garantia poate fi materializata daca rambursarea nu se poate face. Solicitarea trebuie sa fie viabila prin propriile sale calitati, sa fie identificata sursa de rambursare principala si, in absenta acesteia, pe cea secundara, iar garantia luata sa fie numai o masura de protectie impotriva unor imprejurari neprevazute.

Elemente obligatorii pentru acceptarea unei garantii:

Titlul de proprietate – este vital ca persoana ce ofera garantia sa fie posesorul de drept al acesteia;

Valoarea – stabilitate; valoarea probabila intr-o situatie de vanzare fortata; valoarea necesara peste valoarea imprumutului capabila sa acopere datoria bancara in urma valorificarii garantiei. Se va lua in considerare faptul ca pretul care va fi obtinut va fi destul de scazut deoarece banca doreste sa obtina banii in timp scurt, fiind presata sa vanda, iar cel care cumpara va fructifica aceasta informatie oferind un pret mai scazut;

Transformarea in bani – in mod frecvent se realizeaza un echilibru intre valoarea bunului si rapiditatea transformarii acestuia in lichiditati. Calitatile de titlu, valoare si convertibilitate raman esenta garantiei, iar creditorul trebuie sa evalueze fiecare tip de garantie dupa fiecare din aceste elemente.

d. Scopul

Riscul implicat in creditare este in mod evident influentat de scopul in care creditul este solicitat, astfel incat creditorul sa fie convins de reusita proiectului. Scopul proiectului trebuie sa fie foarte clar (cu cat propunerea este mai speculativa cu atat este necesara mai multa atentie). Scrisoarea de solicitare trebuie sa contina descrierea clara a scopului creditului, pentru a asigura (sau cel putin sa limiteze posibilitatea) faptul ca imprumutul nu este folosit in alt scop decat cel declarat.

e. Perioada

Durata acordarii imprumutului trebuie sa fie in directa legatura cu scopul acestuia si cu capacitatea beneficiarului de a rambursa. Graficul de rambursare trebuie, in mod normal, desfasurat pe toata durata de creditare. Imprumutul pentru activitatea curenta trebuie sa fie, prin natura sa, pe termen scurt, iar imprumutul pentru active fixe trebuie sa fie pe o perioada lunga, care nu trebuie sa depaseasca durata previzionata a activului care este infiintat.

f. Rentabilitatea

Sursa principala de venit a bancii este dobanda obtinuta din imprumuturi si, deci, dobanda aplicata trebuie sa acopere costurile si riscurile implicate. Ratele dobanzilor pot fi marite pentru a reflecta un risc mai mare sau incertitudini implicate de o anumita propunere. Creditorul trebuie sa realizeze un echilibru intre marja cea mai mare posibila si riscul de a pierde contracte. In conditiile cresterii continue a costurilor si a presiunilor asupra bancii, marjele de rentabilitate adecvate sunt in mod evident esentiale dar, in acelasi timp, in conditiile concurentei si ale necesitatii de a retine sau de a mari segmentul de piata, de multe ori trebuie acceptate marje limitate.

g. Valoarea

In legatura cu valoarea unui credit, trebuie avute in vedere urmatoarele puncte:

Cuantumul creditului – suma solicitata sa fie suficienta pentru proiect/afacere si alte eventualitati;

Participarea – in mod obisnuit banca nu asigura 100% din finantare, beneficiarul trebuie sa participe substantial la fondurile totale necesare (se minimizeaza astfel riscul financiar).

h. Avantaje

Fiecare solicitare noua trebuie sa fie avantajoasa atat pentru banca cat si pentru beneficiar.

BANCA : - marja de profit realizata;

- potentialul afacerilor in perspectiva cu imprumutatul;

- extinderea si diversificarea portofoliului de credite al bancii trebuie sa aiba un

efect pozitiv asupra riscului de imprumut in ansamblu.

BENEFICIARUL :          - obtine fondurile necesare pentru a incepe/desfasura activitatea comerciala;

- are la dispozitie o gama larga de servicii bancare si consultanta in domeniul

bancar, datorita legaturii cu banca constituita prin relatia de credit.

i. Piata

Banca trebuie sa ia in considerare factorii externi care pot influenta succesul sau esecul firmei intr-un mediu economic instabil. Trebuie acordata atentie unor factori cum ar fi:

- dimensiunea totala a pietei si nivelul concurentei existente;

- daca ramura/sectorul de activitate al firmei este in dezvoltare, in stationare sau declin;

- stabilitatea ramurii;

- tipul produselor vandute (de baza sau de lux);

- concurenta noua in curs de aparitie pe piata;

- tendinte legislative, sociale si economice.

1.2. Metodologia de creditare

Metodologia de creditare cuprinde mai multe etape si reprezinta concretizarea elementelor esentiale in activitatea de creditare.

Fig. 1. Etape in procesul de creditare

Primul contact cu clientul

Etapa preliminara

Etapa preliminara presupune o informare-documentare reciproca, banca-agent economic in vederea identificarii necesarului de credit, conditiile de obtinere a creditului, de rambursare, de cost etc. Putem spune ca este etapa 'primei impresii'.

Referat: Grila manageriala a lui R. Blake si J. Mouton Referat: Analiza cost-beneficiu

Etapa depunerii dosarului

Etapa depunerii dosarului cuprinde in principal doua tipuri de documente: unele de ordin juridic legate de statutul contractului de societate, inregistrat la Registrul Comertului, autorizatii specifice functionarii normale, angajarea legala a creditului, componenta echipei manageriale etc., si altele de natura economica legate de prezentarea situatiei economico-financiare a societatii, (bilant, situatia contului de profit si pierdere, situatia fluxului de fonduri), balanta de verificare a lunii precedente solicitarii creditului, planul afacerii, contracte, comenzi ferme la intern si/sau extern, situatia obligatiilor de plata, garantiile materiale oferite de agentul economic.

Pentru fundamentarea creditelor agentul economic trebuie sa prezinte:

studiul de fezabilitate;

autorizatia de constructie;

devizul general al lucrarii;

planul de amplasare;

contractul incheiat cu constructorul;

graficul lucrarilor investitiei;

alte autorizatii prevazute de lege.

Etapa analizei documentatiei depuse

Evaluarea cererii de creditare va implica o analiza a fezabilitatii planului privind rambursarea imprumutului, plan prezentat de solicitant si asupra posibilitatilor de atingere a scopurilor pentru care imprumutul a fost cerut. Scopul bancii este sa obtina profituri.

Cand este vorba de un credit pentru un agent economic mic, problema trebuie abordata avand in vedere si urmatoarele aspecte:

scaderea brusca a numarului de clienti este o sursa de informatii;

slabiciuni in informatiile financiare disponibile;

risc, incertitudine si garantii;

verificare si control.

Cand este vorba de un credit pentru un agent economic mare, analiza devine mai complexa si trebuie sa se ia in considerare urmatorii factori:

evaluarea financiara si manageriala;

evaluarea investitiilor de capital;

evaluarea profitului estimat si a fluxului de disponibilitati;

evaluarea riscurilor (de insolvabilitate, de garantare, comerciale si necomerciale etc.);

garantiile.

Etapa determinarii indicatorilor de apreciere

In urma analizei bilantului debitorului se calculeaza o serie de indicatori care reflecta starea economico-financiara a acestuia, indicatori care contribuie la decizia finala de creditare.

Principala functie a indicatorilor este redarea dinamicii evolutiei unei societati de-a lungul timpului. La masurarea indicatorilor unei firme, este necesara diferentierea acestora de media pe industrie. De exemplu, problema incadrarii in functie de sfarsitul anului financiar, marimea si natura afacerilor, finantarea activelor si amplasarea. Prin urmare, daca se face o comparatie intre indicatorii firmelor a doi clienti din aceeasi ramura industriala, trebuie urmarita dinamica indicatorilor.

Indicatorii nu se analizeaza in mod izolat, ci grupati si intercorelati. Este mult mai usor sa se puna intrebari decat sa se obtina raspunsuri, datoria analistului fiind sa utilizeze instrumente si notiuni comune pentru a identifica motivele schimbarilor si sa determine gradul in care acei factori sunt in masura sa determine ameliorarea sau deteriorarea performantelor in viitor.

Exista indicatori ce pot fi considerati 'statici' - intalniti la compararea valorilor din bilant - sau indicatori 'dinamici' - in cazul compararii valorilor din situatia veniturilor; exista in acelasi timp si indicatori 'compusi' - o combinatie intre indicatorii 'statici' si cei 'dinamici'. Toti acesti indicatori se incadreaza in doua categorii principale:

Indicatorii financiari - masoara structura financiara si lichiditatea unei firme; indica modul de desfasurare a activitatii financiare;

Indicatorii activitatii curente - reflecta cat de eficient firma isi vinde produsele, reprezentand modul de finantare;

Intreaga analiza a riscului de creditare este realizata in scopul evaluarii bonitatii clientului, a posibilitatii sale reale de rambursare a creditului la scadenta. Aceasta presupune organizarea analizei clientului pe baza unor indicatori care sa asigure luarea in considerare a tuturor aspectelor financiare sau nefinanciare care au impact asupra clientului, a activitatii sale, a profitului si a capacitatii de rambursare.

Etapa aprobarii creditelor

In functie de nivelul de competenta, deciziile privind acordarea creditului revin sucursalelor sau centralei bancii. In cadrul centralei unei banci decizia poate fi luata la nivelul Comitetului de risc si

credite, a Comitetului de Directie sau Consiliului de Administratie in cazul unor credite mari.

Etapa constituirii garantiilor

Orice decizie privind creditarea unui client trebuie sa ia in considerare capacitatea prezenta si viitoare de a rambursa creditul din surse proprii. Pentru a diminua riscul de nerambursare si de a preveni pierderi majore, bancile solicita garantii reale si chiar personale societatilor comerciale la acordarea creditelor precum si cesionarea unor efecte de comert, sub forma cesiunii de creanta.

O alta categorie de garantii, mai putin utilizate de banci este dreptul de gaj general dobandit automat de creditor la acordarea creditului. In practica se mai intalnesc si garantii asumate de terte persoane in numele debitorului, caz in care primul preia si obligatia principala in cazul neexecutarii contractului de credit. Contractele de garantie confera bancii un grad mai mare de siguranta diminuand riscul asumat de banca la acordarea creditelor.

Oricat de bune si solide ar fi garantiile aduse de client, analiza pe baza de bilant, analiza afacerii, deci analiza complexa a clientului constituie principala modalitate de stabilire a viabilitatii si credibilitatii afacerii.

Etapa incheierii contractului

Etapa incheierii contractului este etapa finala pe baza caruia societatea comerciala va primi imprumutul. Contractul va fi semnat de persoanele autorizate atat din banca cat si din partea societatii. Contractul de credit va stipula conditiile in care a fost aprobat creditul (suma, obiectul, durata, grafic de rambursare, rata dobanzii, comisioane), obligatiile si drepturile partilor si garantiile materiale.

Etapa urmaririi si derularii creditului

Exista o serie de motive care releva importanta procesului de urmarire a creditelor. Astfel, aflarea situatiei la zi a afacerii clientului, precum si a posibilitatii acestuia de a plati in continuare, datoria catre banca, urmarirea tendintelor contrare astfel incat sa se poata lua masuri preventive, confirmarea folosirii creditului in scopul acordarii, infirmarea sau confirmarea informatiilor date de client, descoperirea practicilor neobisnuite folosite de client si informarea despre activitatea clientului si a credibilitatii lui, asigurarea ca acest client este inca solvabil, sunt motive care arata ca, pe langa procesul complex de acordare a creditului, urmarirea creditelor o etapa deosebit de importanta si absolut necesara in derularea unui credit.

De la aprobarea si acordarea unui credit bancar si pana la rambursarea integrala a lui si a tuturor datoriilor aferente acestuia, scopul activitatii de urmarire a derularii lui este de a mentine pe tot parcursul creditarii conditiile initiale de la acordare. Aceasta, pentru a se preveni ca un credit initial performant sa devina neperformant, datorita deteriorarii situatiei economico-financiare a imprumutatului.

1.3. Sursele de creditare

Pentru a putea servi cu maxima eficienta scopului propus si strategiei bancii, resursele trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

sa fie sigure si stabile in timp – permitand astfel realizarea unui echilibru financiar si o baza certa a continuitatii procesului de creditare;

structura avantajoasa – sa cuprinda preponderent resursele pe termene cat mai mari;

costul resurselor sa fie cat mai redus.

In acest sens, sursele de creditare ale unei banci pot fi impartite in:

surse proprii;

surse atrase.

Sursele proprii

Sursele proprii sunt constituite din capitalul subscris de actionari si beneficiile distribuite si inglobate in diferite fonduri de rezerva sau de risc.

Ca orice societate, o banca poseda un capital propriu. Dar acest capital este neinsemnat in raport cu cifra de afaceri si constituie mai mult o garantie fata de deponenti.

Sursele atrase

Sursele atrase imbraca forma:

depozitelor (la vedere, la termen);

soldurilor creditoare ale conturilor societatilor comerciale;

plasamentelor interbancare;

refinantarii solicitate de la BNR (pe termen scurt prin cele patru tipuri de credite – structural, licitatie, special, lombard);

rescont la BNR;

linii de creditare externa.

1.4. Analiza financiara

Analiza financiara, activitatea de diagnosticare a starii de performanta a agentului economic, pentru a desprinde tendintele privind fluxurile de numerar viitoare ale acestuia (ca marime, periodicitate si probabilitate de realizare), pune in evidenta bonitatea clientului.

BILANTUL

Bilantul reflecta pozitia financiara a societatii intr-un anumit moment.

Informatiile de baza continute in bilant privesc activele, ce sunt evidentiate in partea stanga si pasivele societatii, ce sunt evidentiate in partea dreapta a bilantului.

Activele sunt elementele patrimoniale ale societatii, cum ar fi: cladiri, instalatii, stocuri, disponibilitati banesti in casa si la banci, active financiare si active necorporale (ex. licente, patente).

Pasivele reprezinta sursele de finantare a elementelor de activ si sunt formate, in principal, din fondurile proprii (capital social, rezerve, profit etc.) si surse atrase (credite bancare, imprumuturi).

Cele doua parti care formeaza bilantul trebuie sa fie intotdeauna egale intre ele.

ACTIVE =   PASIVE

elemente patrimoniale detinute   surse de finantare

Cea mai importanta functie a bilantului este aceea de a prezenta informatii proprietarilor si managerilor societatii despre patrimoniul existent la un moment dat, cat si despre sursele de finantare, capitaluri proprii si surse atrase.

De asemenea, persoane din afara ar putea fi interesate de activitatea si valoarea societatii, bilantul putandu-le oferi informatiile dorite. Acestea pot fi chiar bancile de la care societatea ar putea solicita credite.

In tabelul urmator este prezentata o structura de bilant, conform contabilitatii romanesti.

٭ Cheltuielile preliminare ocazionate de infiintarea societatii (inregistrare, emisiune de actiuni, publicitate etc.), cat si cheltuielile initiale de cercetare-dezvoltare.

٭ Fondul comercial (goodwill) ia nastere din considerente precum: reputatia solida a firmei, o localizare favorabila si relatii bune cu clientii; in momentul cumpararii unei societati. Fondul comercial reprezinta diferenta dintre costul de achizitie si valoarea activelor societatii cumparate.

1.4.1. Analiza bonitatii

Bonitatea clientului exprima capacitatea acestuia de a-si achita obligatiile care urmeaza sa si le asume prin semnarea contractului de credit. Ea poate fi pusa in evidenta prin analiza financiara, care este activitatea de diagnosticare a starii de performanta a agentului economic, pentru a desprinde tendintele privind fluxurile de numerar viitoare ale acestuia (ca marime, periodicitate si risc).

Determinarea posibilitatilor solicitantului de a restitui creditul este, in principal, o problema de analiza economica. Analiza financiara vizeaza, atat trecutul firmei, cat si perspectivele ei sau a afacerii care face obiectul creditului solicitat.

Analiza financiara a trecutului agentului economic consta in interpretarea indicatorilor de bonitate pe baza carora se pun, de fapt, in evidenta punctele tari si punctele slabe inregistrate in evolutia firmei ce solicita creditul.

Analiza financiara prospectiva pe viitor trebuie sa demonstreze nevoile de fonduri ale agentului economic, in dinamica lor, sa permita verificarea realitatii cererii de credit si sa evidentieze posibilitatile reale de rambursare a creditului si de plata a dobanzilor si comisioanelor aferente.

In scopul efectuarii analizei situatiei economico-financiare a unui client, solicitant de credit, se considera a fi relevante pentru banca urmatoarele tipuri de analiza:

analiza situatiilor contabile, in evolutie;

analiza cost, profit, venit;

analiza indicatorilor;

analiza pragului de rentabilitate;

analiza previziunilor prin prisma fluxurilor de fonduri si lichiditati.

Atunci cand se analizeaza activul unui agent economic si, in mod expres activele imobilizate ale acesteia, accentul trebuie pus pe doua aspecte, considerate de prima importanta, si anume:

care este valoarea ce se poate realiza prin vanzarea acestuia;

timpul maxim (estimat) de transformare a activului in lichiditati imediate.

In scopul conturarii unei imagini cat mai complete despre situatia economico-financiara a agentilor economici creditati si pentru diagnosticarea starii lor de bonitate, este necesar a se definii si utiliza un set de indicatori. Acestui sistem de indicatori trebuie sa li se acorde o importanta aparte, atat la analiza financiara, cat si in procesul de fundamentare propriu-zis a deciziei de creditare. Ramane la latitudinea fiecarei banci, ca prin normele lor interne de lucru, sa defineasca si sa utilizeze un anumit set de indicatori care sa serveasca, in ultima instanta, politicilor promovate in domeniul creditarii.

1.4.1.1.  Principalele tipuri de indicatori

Utilizarea indicatorilor

Analiza indicatorilor este cea mai rapida metoda de estimare a viabilitatii intreprinderilor. Indicatori de diferite tipuri pot fi folositi pentru a masura:

LICHIDITATEA

CAPITALUL DE LUCRU

SOLVABILITATEA

PROFITABILITATEA

Masuri ale performantelor trecute si viitoare

Indicatorii pot fi folositi pentru a masura fie rezultatele trecute, fie pe cele anticipate, fiind utili in analiza creditelor pe termen scurt, mediu sau lung. Cand indicatorii sunt folositi pentru a masura performantele trecute, informatiile necesare pot fi obtinute din bilantul contabil si contul de profit si pierdere ale unei intreprinderi.

Prin compararea acestor indicatori pentru diferite perioade anterioare, se pot stabili tendinte de evolutie, care sunt foarte importante in evaluarea performantelor financiare ale firmei. Firmele isi desfasoara activitatea intr-o piata larga, deci o comparatie cu alte firme din acelasi sector de activitate ne va furniza informatiile despre performantele firmei analizate, in comparatie cu performantele concurentei.

Datorita caracterului istoric al valorilor indicatorilor din bilant si contul de profit si pierdere, aceste rezultate trebuie privite cu atentie si precautie, deoarece:

Analiza performantelor trecute nu pot fi o indicatie precisa a ceea ce va fi in viitor;

Reprezinta doar o analiza a situatiilor financiare ale firmei, care nu ia in considerare obligatiile managementului, calitatea produselor, productivitatea muncii, factorii externi etc.;

Nu este posibil, intotdeauna, sa se obtina date curente, pentru comparatie, despre sectorul de activitate al firmei;

Este o analiza aritmetica, bazata pe cifrele din situatiile financiare, care nu reflecta pozitia curenta (exemplu: reevaluarea activelor fixe);

Ar putea exista schimbari in activitatea firmei de anul trecut pana in prezent (exemplu: comercializarea unor noi produse sau servicii).

Pentru masurarea rezultatelor viitoare, care este un aspect important, indeosebi pentru un bancher, in ceea ce priveste creditele pe termen mediu sau lung, este necesar sa se estimeze profiturile anticipate si fluxurile monetare prognozate.

Compararea indicatorilor realizati in decursul timpului (istorici) cu cei prognozati, poate fi un test util pentru analiza clientului. Daca, de exemplu, exista o variatie larga si nefavorabila intre un indicator prognozat si unul istoric, atunci acest lucru trebuie sa indice nevoia unei precautii pentru banca in acordarea creditului.

Mai jos sunt prezentati cativa dintre cei mai utili si frecvent folositi indicatori, ilustrandu-se metodele lor de calcul si explicandu-se folosirea lor.

INDICATORUL LICHIDITATII CURENTE:

Folosit ca o masura a capacitatii intreprinderii de a satisface datoriile scadente pe termen scurt, indicatorul lichiditatii curente compara activele circulante (curente) si pasivele curente.

Schimbarile valorice ale acestui indicator de la o perioada la alta sunt determinate de modificari ale structurilor activelor circulante si pasivelor curente. In interpretarea acestui indicator trebuie analizate urmatoarele aspecte: Schimbarile valorice ale acestui indicator se datoreaza modificarilor care au avut loc in structura activelor circulante: stocuri, creante, disponibilitati banesti? Daca da, stocurile si/sau creantele pot fi transformate usor in disponibilitati banesti? Schimbarile valorice ale acestui indicator se datoreaza modificarilor din structura pasivelor curente: credite bancare, furnizori, datorii fiscale? Daca da, noile scadente au fost stabilite de comun acord cu creditorii?

Valoarea acestui indicator este mai mare sau mai mica decat 1? Daca este mai mica decat 1, firma nu are lichiditate si are nevoie de o infuzie de capital (ex: overdraft sau un credit pe termen mai lung) Este valoarea acestui indicator comparabila cu cea a sectorului din care face parte firma?

Un nivel acceptabil al acestui indicator, este, de regula, de 2:1, indicand ca pasivele curente sunt de doua ori acoperite de activele circulante. Daca este mai mare decat 3, societatea comerciala are exces de lichiditate, avand active nevalorificate. O valoare considerata buna pentru acest indicator este intre 1,5 si 3. In general, interpretarea acestui indicator se face impreuna cu indicatorul lichiditatii imediate.

INDICATORUL LICHIDITATII IMEDIATE (TESTUL ACID):

Utilizat ca o masura a capacitatii intreprinderii de a satisface datoriile pe termen scurt, indicatorul lichiditatii imediate ia in considerare numai acele active care se pot vinde si incasa intr-un timp foarte scurt (se pot transforma in bani intr-o perioada scurta de timp) Activele lichide sunt, in mod normal, definite ca:

disponibilitati banesti;

debitori bun – platnici;

bunuri finite (pregatite pentru vanzare).

Acest indicator arata care este influenta stocurilor in lichiditatea curenta a firmei. Valoarea acestui indicator poate raspunde la intrebarea: lichiditatea firmei se bazeaza pe stocuri sau pe activele lichide?

O valoare mare (peste 1) a acestui indicator releva faptul ca lichiditatea firmei se bazeaza pe activele imediate (lichide). O valoare mica (sub 0,7) indica faptul ca firma are o lichiditate bazata pe stocuri.

Un nivel acceptabil al indicatorului lichiditatii imediate ar fi de 1 : 1, indicand ca pasivele curente sunt acoperite o singura data de active usor realizabile. De obicei, acest indicator este situat intre 0,7 – 1. Daca indicatorul este mai mare decat 1, societatea comerciala are fonduri imobilizate, pe care trebuie sa le investeasca, deci trebuie accelerat procesul de productie. Daca indicatorul este mai mic decat 0,7, societatea comerciala nu are o lichiditate imediata buna, avand multe stocuri ce trebuie reduse.

INDICATORI AI CAPITALULUI DE LUCRU:

Sunt foarte importanti in evaluarea capacitatii agentului economic de a transforma stocurile in bani, a recupera datoriile catre firma si de a-si achita la timp obligatiile asumate.

Viteza de rotatie a stocurilor semnifica durata (in zile) pentru a transforma stocurile in bani. Se calculeaza cu formula:

Schimbarile de valoare ale acestui indicator de la o perioada la alta se pot datora:

structurii stocurilor pe: materii prime, materiale, productie in curs de executie, produse finite, marfuri;

existentei de stocuri nevandabile;

metodei de evaluare a stocurilor;

unor caracteristici aparte ale stocurilor: perisabilitate, demodare etc.

Viteza de rotatie a stocurilor pentru firma analizata trebuie comparata cu media vitezei de rotatie a stocurilor pentru sectorul de activitate din care face parte firma. O scadere a vitezei de rotatie a stocurilor are implicatie negativa asupra disponibilitatilor monetare ale firmei, deoarece stocurile nu sunt vandute destul de repede.

Viteza de rotatie a debitorilor reprezinta durata medie de timp (in zile) pentru recuperarea (incasarea) datoriilor de la debitori.

In analiza variatiilor acestui indicator trebuie avut in vedere:

numarul total de debitori;

cine sunt debitorii;

care este valoarea datoriei pentru fiecare debitor;

de cand este constituita datoria in bilant;

care este politica firmei vis a vis de debitorii rau platitori;

care sunt conditiile in care firma accepta livrarea pe datorie;

compararea cu viteza medie de rotatie a debitorilor pentru sectorul de activitate al firmei.

O crestere valorica a acestui indicator are o implicatie negativa asupra disponibilitatilor banesti ale firmei.

Viteza de rotatie a creditorilor reprezinta durata medie de timp (in zile) pentru plata datoriilor catre creditori. Se calculeaza cu formula:

In analiza variatiei acestui indicator, trebuie avut in vedere:

numarul de creditori ai firmei;

cine sunt creditorii;

care este valoarea datorata fiecarui creditor;

care sunt relatiile de afaceri cu furnizorii;

sunt mai multi furnizori sau forma este dependenta de unul singur;

comparatie cu acelasi indicator calculat la nivelul sectorului de activitate.

O reducere a valorii acestui indicator are o implicatie negativa asupra disponibilitatilor monetare ale firmei.

INDICATORI DE SOLVABILITATE

Grad de indatorare (datorii / fonduri proprii)

Gradul de indatorare masoara relatia dintre capitalul imprumutat (datoriile firmei) si cel propriu.

Este calculat, in sensul sau cel mai larg acceptat, dupa formula:

Un grad de indatorare mare poate insemna si ca o proportie mai mare din profitul din exploatare va trebui sa satisfaca plata dobanzii si, de aceea, profitul ramas proprietarilor sau actionarilor poate fi mic. Totusi, si contrariul poate fi adevarat, in cazul in care capitalul imprumutat este utilizat pentru a obtine profituri la rate superioare ratei dobanzii platite.

INDICATORUL DE ACOPERIRE A DOBANZII (SERVICIUL DATORIEI MINIME):

Masoara de cate ori costul fondurilor imprumutate poate fi acoperit de profitul din exploatare (profitul inainte de plata dobanzii si impozitului).

Se calculeaza astfel:   profit din exploatare_.

dobanda la fonduri imprumutate

Un nivel acceptabil ar fi de 3 : 1.

INDICATORUL ACTIVELOR FIXE (IMOBILIZATE):

Este utilizat ca indicator al flexibilitatii sau lipsei de flexibilitate dintr-o intreprindere.

Calculul este simplu:

Cu cat procentul este mai mare, cu atat riscul este mai mare pentru intreprindere in cazul schimbarilor conjuncturale de piata, intreprinderea fiind astfel nevoita sa se reorienteze.

Daca intreprinderea opereaza pe o piata volatila (fluctuanta), un nivel ridicat sau crescand al indicatorului va releva, de asemenea, un risc pentru intreprindere.

INDICATORI DE PROFITABILITATE

RATA PROFITULUI BRUT (PROFITUL INAINTE DE IMPOZITARE):

Este un indicator al profitabilitatii de baza al firmei.

Se calculeaza astfel:

O rata a profitului ridicata sau crescanda poate indica un grad de dominare a pietei sau o capacitate de crestere a preturilor de vanzare cand costurile directe raman neschimbate, scad sau cresc mai lent decat pretul de vanzare al produsului.

RATA PROFITULUI DIN EXPLOATARE

Se calculeaza astfel:

Intrucat reflecta profitabilitatea activitatii de baza numai din exploatare, inainte de deducerea costurilor financiare (dobanda la credite) sau a impozitului, el este un prim indicator al capacitatii intreprinderii de a sustine o activitate de baza profitabila in viitor.

Rata profitului net

Indica profitul calculat procentual din cifra vanzarilor ce poate fi distribuit actionarilor sub forma de dividende si/sau reinvestit in activitate.

Se calculeaza astfel:

RENTABILITATEA CAPITALULUI UTILIZAT:

Utilizarea indicatorului rentabilitatii capitalului utilizat reprezinta o practica acceptata atunci cand se compara profitabilitatea unor activitati similare. Este, de asemenea, utila cand se stabileste daca o investitie este potential favorabila, intrucat poate fi comparata cu costul de oportunitate al capitalului utilizat, adica veniturile ce ar putea fi obtinute prin utilizarea capitalului in alt mod.

Se calculeaza astfel:

Uneori impozitul este exclus din calcul, adica nu este insumat la numaratorul fractiei:

Rentabilitatea capitalului utilizat poate fi, de asemenea, folosita pentru a masura riscul unei cresteri a ratei dobanzii pentru intreprindere. In eventualitatea ca rata dobanzii creste peste rata de rentabilitate a capitalului utilizat, intreprinderea se va confrunta cu un risc considerabil. De aceea, trebuie privit in legatura cu indicatorul de acoperire a dobanzii descris anterior. O valoare buna a acestui indicator ar trebui sa depaseasca 5%.

1.4.1.2.  Alti indicatori

SOLVABILITATE SI STABILITATE:

Acesti indicatori masoara capacitatea firmei de a face fata obligatiilor sale pe termen lung.

Gradul de acoperire a scadentelor curente la datoriile pe termen lung = profit net + amortizare / scadentele curente la datoriile pe termen lung

Acest indicator arata de cate ori este acoperita dobanda la creditele pe termen lung scadente, de profitul net si amortizare, mai putin dividendele de platit.

Gradul de acoperire a dividendelor = profit net / dividende

Acesta indica de cate ori sunt acoperite dividendele, de profitul net.

Ponderea datoriilor pe termen lung in capitalul propriu = pasive pe termen lung/ capitalul propriu

Indica gradul de acoperire a datoriilor pe termen lung (credite, obligatiuni) din capitalul propriu.

Gradul de acoperire a datoriilor pe termen lung din activele fixe nete

Indica de cate ori datoriile pe termen lung sunt acoperite de activele fixe nete (costul de achizitie minus amortizare). Acest indicator arata gradul de protectie a creditorilor in cazul in care activele trebuie lichidate (ex: in cazul falimentului). Totusi, trebuie observat ca valoarea activelor din bilant este probabil sa difere de valoarea de lichidare.

INDICATORI DE EFICIENTA SI PROFITABILITATE:

Structura cheltuielilor = cheltuieli de anumit tip / cheltuieli totale * 100

Acesta indica ponderea relativa a fiecarui element de cheltuieli (ex. utilitati, productie, vanzari ) in raport cu cheltuielile totale.

Eficienta utilizarii activelor = vanzari / total active

Acest indicator arata eficienta utilizarii activelor in generarea veniturilor.

Eficienta folosirii capitalului = vanzari / capital utilizat

Acesta indica eficienta utilizarii capitalului folosit in generarea veniturilor.

Rentabilitatea capitalului propriu = profit / capital propriu

Acesta reprezinta profitul inainte de impozitare raportat la capitalul propriu utilizat in activitate de-a lungul anului.

INDICATORI DE EFICIENTA A ACTIUNILOR:

Acest grup de indicatori este cel mai util pentru actionari si pentru potentialii investitori. Totusi, ei pot fi de interes si pentru bancheri care trebuie sa aprecieze valoarea actiunilor intreprinderii. Ei vor deveni de o importanta tot mai mare pe masura ce se va dezvolta piata actiunilor.

Randamentul dividendelor = dividend pe actiune / pretul de piata pe actiune

Masoara raportul dintre marimea dividendului obtinut pentru o actiune si pretul de piata al actiunii.

Indicatorul pret al actiunii / dividend  = pret de piata al actiunii / dividend pe actiune

Acest indicator exprima numarul de ani necesari pentru ca dividendele obtinute sa compenseze costul unei actiuni (se presupune ca dividendul ramane la nivelul actual).

1.5. Negocierea creditelor

In urma analizei situatiei economico-financiare a agentului economic sunt formulate concluziile moderatorului de credite, care vor contura conditiile de creditare ale clientului si care privesc: volumul creditului, durata de acordare a creditului, termenul de rambursare, cuantumul ratelor, dobanda, perioada de gratie, garantiile. Toate aceste conditii se negociaza apoi cu solicitantul creditului, obtinandu-se, in final, o opinie comuna a celor doua parti – banca si clientul – in privinta afacerii creditate si a termenilor in care urmeaza sa se incheie contractul de credit.

Daca rezultatele obtinute in urma analizei si negocierii converg spre o bonitate economico-financiara a clientului ce convine bancii, documentatia specifica de analiza si de fundamentare a creditului se va inainta spre aprobare organului competent din banca.

1.6. Aprobarea si acordarea creditului

In aceasta etapa se supune spre aprobare organului competent din banca intreaga documentatie de credit si se incheie contractul de credit.

In ce priveste aprobarea creditelor, la bancile comerciale romanesti, decizia de aprobare a creditului este de principiu o decizie colectiva luata in cadrul unui comitet de risc, in acord cu competentele stabilite prin norme si regulamente interne.

Aprobarea unui credit se comunica cat mai operativ posibil si, obligatoriu in scris, clientului, iar apoi se procedeaza la semnarea contractului de credit. Potrivit reglementarilor in vigoare, toate operatiunile de credit si garantie ale institutiilor de credit trebuie consemnate in documente contractuale, din care sa rezulte in mod clar toti termenii si toate conditiile contractuale, cu respectarea legislatiei specifice in domeniul protectiei consumatorilor.