Oferta de munca

Oferta de munca

Satisfacerea cererii de munca se realizeaza pe seama ofertei de munca. Ea are la baza acea parte a populatiei apta de munca care ocupa sau solicita un loc de munca salarizat.

Oferta de munca reprezinta cantitatea de munca ce poate fi efectuata de populatia apta de munca intr-o perioada de timp determinata si care se delimiteaza pe baza criteriului de salarizare. Persoanele care nu indeplinesc acest criteriu nu se includ in oferta de munca, cum sunt femeile ocupate cu activitatile casnice, elevii si studentii, militarii in termen, si toti cei care desfasoara activitati pe cont propriu (nesalarizate) sau care nu doresc sa-si ofere serviciile lor pe piata muncii intrucat dispun de alte surse de venit.

In orice economie, la un moment dat, oferta totala de munca este o marime determinata; la acest nivel al pietei de munca, ea este data de numarul persoanelor care ocupa sau solicita un loc de munca salarizat (angajatii si cei care cauta de lucru). In timp oferta totala de munca se poate modifica, ca efect al actiunii, directe sau indirecte, a numeroase influente economice si de alta natura.

In context, atunci cand analizam modificarea ofertei de munca si elasticitatea acesteia (extinderea sau contractia ei la variatia muncii) trebuie sa luam in considerare anumite particularitati ale ofertei de munca. Ele privesc urmatoarele aspecte mai importante:

formarea ofertei de munca este supusa nu numai regulilor pietei, ci si factorilor demografici, in primul rand a acelora care determina marimea populatiei, structura acesteia pe categorii de varsta, sex, etc;

perioada relativ mare de timp necesara pentru a varia oferta de munca calificata. Aceasta se formeaza in decursul unei perioade relativ indelungate, pana cand noile generatii ating varsta la care se pot angaja si dobandesc instruirea corespunzatoare;

insepararea posesorului fortei de munca de serviciile muncii sale, ceea ce face ca oferta de munca sa fie intr-un fel unica in ansamblul factorilor de productie. Faptul ca oferta serviciilor de munca necesita prezenta in timp si in spatiu, a persoanei care le ofera, determina un loc aparte conside-rentelor nonmonetare care influenteaza deciziile referitoare la oferta de munca;

absenta in economie a unei "burse a capitalului uman", ceea ce face ca formarea fortei de munca sa nu fie analoaga cu formarea capitalului fizic. Pe de alta parte, decizia de a investi in educatie si instruire nu este numai o functie a unor castiguri viitoare; noile generatii nu sunt instruite pur si simplu pentru a-si vinde forta de munca, caci, cum spune profesorul american Paul Samuelson, "omul este mult mai mult decat o marfa". Aceasta pune din nou in evidenta faptul ca oferta de munca nu se formeaza in exclusivitate pe considerente economice, precum si legaturile complexe intre procesul dezvoltarii economice si cel al educatiei si instruirii.

Cu toate aceste aspecte particulare, oferta de munca are la baza in principal motivatii de natura economica. In general, oferta totala de munca, depinde de doua variabile: marimea populatiei si rata de participare la forta de munca salariata. Daca oferta de munca se modifica gradual si numai pe o perioada mare de timp ca efect al modificarii ratei de crestere a populatiei, in schimb, ea poate creste repede si semnificativ cand un boom economic sau o situatie favorabila in mediul afacerilor aduce in randurile fortei de munca salariate o parte importanta a populatiei apte de munca. In plus, forta de munca salariata se misca continuu intre sectoare de activitati, ocupatii, arii geografice sau zone economice, ca raspuns la semnalele date de nivelul salariilor si de oportunitatile de angajare.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Oferta de munca intr-o economie reflecta, asadar, ansamblul deciziilor alternative privind cantitatea de servicii pe care posesorii factorului munca sunt dispusi sa le furnizeze in functie de nivelul salariului, care reprezinta pretul muncii. In consecinta, functia sau curba ofertei de munca evidentiaza relatia intre pretul muncii (salariul) si cantitatea de munca oferita. O curba normala a ofertei de munca are panta pozitiva, ceea ce arata ca cele doua variabile sunt corelate pozitiv: o crestere a nivelului salariului este insotita de extinderea ofertei de munca, iar o reducere salariului de contractia ofertei de munca.

Proportia in care cantitatea de munca oferita se modifica la variatia pretului, respectiv elasticitatea ofertei de munca, depinde de mai multe imprejurari, in functie de nivelul la care aceasta este abordata. Astfel, oferta de munca poate fi abordata la nivel individual (al posesorului fortei de munca) si la nivelul diferitelor segmente ale pietei muncii, pe care le-am mai mentionat. Vom incepe analiza cu nivelul de baza, al ofertei individuale, unde curba ofertei de munca capata o forma particulara, cunoscuta sub denumirea de curba atipica a fortei de munca.

Studiul ofertei individuale de munca necesita apelul la teoria consumatorului. Acesta, dispunand de un buget de timp limitat, face alegeri pe o curba de indiferenta intre timpul liber si timpul de munca. Cresterea venitului determinata de sporirea numarului de ore lucrate mareste cantitatea de bunuri ce se pot achizitiona de pe piata, dar reduce timpul liber. Dimpotriva, daca creste timpul liber se renunta la o cantitate de bunuri de consum. Costul de oportunitate al timpului liber il reprezinta, astfel, sacrificiul consumului de bunuri .

Cum va influenta modificarea nivelului salariului comporta-mentul consumatorului, respectiv deciziile acestuia referitor la oferta sa de munca? O crestere a salariului orar implica o modificare a pretului relativ al bunurilor de consum si al timpului liber. Bunurile devin mai "ieftine" comparativ cu timpul liber, intrucat fiecare ora lucrata asigura cumpararea mai multor bunuri decat inainte. In schimb, timpul liber devine mai scump, intrucat fiecare ora de timp liber inseamna sacrificarea unei cantitati mai mari de bunuri de consum. Aceasta schimbare a preturilor relative a celor doua categorii de bunuri (bunuri de consum si timp liber) ca rezultat al modificarii nivelului salariului determina atat un efect de venit cat si un efect de substituire, fenomen cunoscut de la teoria consuma-torului (Capitolul 5).

Efectul de substituire face ca posesorul fortei de munca sa achizitioneze mai mult din bunurile de consum, care au devenit relativ mai ieftine, si mai putin din timpul liber, care a devenit relativ mai scump; pe scurt, el substituie timpul liber cu bunuri de consum.

Efectul de venit determina pe posesorul fortei de munca sa consume mai multe bunuri dar si mai mult timp liber. Cresterea venitului datorita maririi salariului orar face posibil pentru consumator sa dobandeasca mai multe bunuri si mai mult timp liber; de exemplu, daca salariul orar creste cu 20%, iar consumatorul lucreaza cu 10% mai putine ore pe saptamana, acesta va putea achizitiona mai multe bunuri si va avea si mai mult timp liber.

Constatam ca efectul de venit si efectul de substituire actioneaza in acelasi sens in cazul consumului de bunuri, dar cele doua efecte actioneaza in directii opuse in cazul timpului liber. Ca urmare, o crestere a nivelului salariului conduce la mai putin timp liber (la mai multe ore lucrate) cand efectul de substituire este forta dominanta, si la mai mult timp liber (la mai putine ore lucrate) atunci cand efectul de venit este forta dominanta.

In graficul din Figura 6.2 este reprezentata curba atipica a ofertei individuale de munca, care are atat panta pozitiva cat si panta negativa. Se observa ca la inceput, la niveluri joase ale salariului, efectul de substituire este preponderent (Efectul de substituire > Efectul de venit) si curba ofertei individuale este in acest caz pozitiv inclinata. Cand efectul de venit este mai mare decat efectul de substituire (Efectul de venit > Efectul de substituire), are loc reducerea cantitatii de munca oferita odata cu cresterea salariului, panta curbei devenind negativa.

De regula, preponderenta efectului de venit succede celui de substituire. Daca cele doua efecte se compenseaza reciproc (Efectul de venit = Efectul de substituire) atunci curba ofertei individuale de munca devine verticala sau perfect inelastica.

Daca oferta individuala de munca are o curba atipica de genul celei reprezentate in Figura 6.2, oferta de munca a pietei (pentru o anumita ocupatie, industrie sau sector de activitate, zona economica, etc.), prezinta de regula o curba normala, care are panta pozitiva pe tot intervalul. Principala explicatie consta in faptul ca un nivel mai ridicat al salariului pentru oricare din aceste piete este de natura sa atraga pe piata respectiva forta de munca suplimentara din populatia neocupata sau din celelalte domenii de activitate. Asadar, chiar daca admitem ca oferta totala de munca e perfect inelastica pe diferite segmente ale pietei muncii, oferta prezinta diferite grade de elasticitate in functie de variatia salariului ca pret al muncii.

Gradul de elasticitate a ofertei de munca depinde in principal de mobilitatea resursei de munca, ca factor de productie. O resursa de munca ce trece relativ usor de la o utilizare la alta ca raspuns la schimbari ale salariului pe piata muncii se caracterizeaza printr-o oferta de munca elastica. Dimpotriva, daca mobilitatea ocu-pationala este redusa sau imposibila (cazul segmentelor sau grupu-rilor neconcurente), atunci oferta de munca pe pietele respective este inelastica. De multe ori oferta de munca poate fi inelastica pe termen scurt si elastica pe termen lung. Rezulta astfel, ca un factor esential al elasticitatii ofertei de munca este timpul, iar un rol important in realizarea mobilitatii fortei de munca revine sistemului de educatie si formare profesionala.

In concluzie, oferta de munca pentru o anumita piata a muncii este mai elastica decat oferta de munca pe intreaga economie, deoarece angajatorii pot atrage forta de munca suplimentara de la alte utilizari. Elasticitatea ofertei in cadrul diferitelor structuri ale pietei muncii depinde de mobilitatea fortei de munca, ce tinde sa fie cu atat mai mare cu cat are mai mult timp ca reactia sa aiba loc ca raspuns la semnalele furnizate de modificarile privind oportunitatile de angajare si nivelul salariilor.