Productia: principii generale

PRODUCTIA: PRINCIPII GENERALE

F Puncte cheie

. Un sistem de productie poate fi definit ca o organizare a unui flux de productie in functie de timpii de fabricatie si numarul operatiilor realizate pentru obtinerea unui produs finit. Aceasta organizare implica:

- procesul de proiectare, definirea diferitelor etape si operatii necesare pentru realizarea produsului finit printr-o productivitate a muncii ridicata si printr-o combinare a factorilor de productie optima (om-masina);

- alegerea procedeelor, este vorba de tehnologiile necesare pentru realizarea uneia sau mai multor operatii in functie de timpii de fabricatie doriti.

. Analizele si deciziile asupra proceselor si procedeelor care trebuie sa permita intelegerea obiectivelor impuse de productie. Aceste obiective, sunt de trei feluri:

productivitate, care se defineste ca un raport intre nivelul de productie si forta de munca utilizata in realizarea acelei cantitati;

fiabilitate, care exprima capacitatea mijloacelor productive de a raspunde diferitelor variatii calitative si cantitative a pietei;

calitatea, care obliga ca intreprinderea sa realizeze produse satisfacatoare in functie de nevoile clientilor.

F Elemente analitice

Sistemul de productie este strans legat si depinde de mediul intreprinderii. Pe piata, in aval, cererea poate determina obiective si constrangeri (nivelul costurilor, nivelul de calitate asteptat) care vor face obiectul sistemului productiv. In amonte, productia depinde in cantitate si calitate de furnizorii si subcontractantii intreprinderii.

A. Productia si mediul stabil

. In cazul in care cererea care se adreseaza intreprinderii este o cerere de produse standarde (varietatea produselor este foarte limitata), organizarea productiei inclusiv de intrarea fortei de munca, se va baza pe gesturi elementare si repetitive care conduce la un efect de invatare. S-a constatat ca repetarea operatiilor are efect asupra timpului de servire, datorita aparitiei unui proces de invatare. Scaderea timpului de servire si implicit a costului, se exprima procentual in raport cu dublarea volumului cumulat de servicii realizate. Astfel, o curba de invatare de 80% inseamna ca daca numarul de servicii se dubleaza intr-un interval de timp, costul unitar de realizare se diminueaza la 80% fata de cel dinaintea dublarii. De exemplu, daca pana acum au fost prestate 100 de servicii de un tip, cu o curba de invatare de 80%, costul serviciului cu numarul 200 ar trebui sa fie 80% din costul serviciului 100, care la randul lui era 80% din costul serviciului cu numarul 50.

Relatia arata ca invatarea este direct proportionala cu experienta si invers proportionala cu patratul experientei, deoarece are loc un declin al invatarii in timp. Firma de consultanta BCG a aprofundat aceste cercetari si a definit curbele de experienta. Curbele de invatare se refereau doar la costurile de realizare. Curbele de experienta arata o scadere cu 20-30% a costurilor totale (de capital, de concepere, de marketing, de administratie, de realizare) de fiecare data cand productia cumulata se dubleaza.

. Principiu economic, potrivit caruia costul mediu (unitar) al unui produs scade pe masura cresterii numarului de unitati fabricate/vandute - rezultat al unei mai judicioase repartizari a costurilor fixe si a avantajelor productiei de serie, formeaza productia de scara.

B. Productia si mediul instabil

. Instabilitatea mediului se traduce, in primul rand, prin instabilitatea cererii. In acest context economic schimbator, cantitatile comandate prin intermediul clientilor poate avea efecte variate asupra intreprinderii pe termen scurt. Astfel, capacitatea de productie (volumul de productie maxim pe care o intreprindere il poate realiza) trebuie sa fie ajustat in functie de aceste variatii:

prea mica, in aceasta situatie nu ne vom intalni cu cresteri semnificative a cererii;

Eseu: Texte functionale - structura unei cereri, unei scrisori Referat: Informatii cu privire la intocmirea si depunerea proiectelor

prea mare, acest lucru va duce la structurarea sarcinilor prea grele pentru un grad mare de volum fabricat.

Ce presupune efectul de invatare? (vezi pag. 61)

Aceasta poate influenta intreprinderea prin dezvoltarea unui capacitati flexibile sau statice, altfel spus, de a avea capacitatea de a raspunde variatilor cantitative ale cererii.

Dincolo de aspectul cantitativ, clientii cer astari produse din ce in ce mai diferentiate. Pentru a putea raspunde acestor exigente, printr-o flexibilitate dinamica, intreprinderea ar trebui sa caute o capacitate de fabricare utilizand o varietate a produselor mai importante.

. Instabilitatea mediului se poate exprima, de asemenea, prin modificarile jocului concurential. Competitia intre intreprinderi se intensifica prin numarul de firme prezente pe piata. Pretul si costul nu sunt singurele variabile in vederea departajarii concurentilor si implicit a clientilor. Capacitatea de a raspunde la nevoilor cu precizie (fiabilitate) constituie un avataj concurential primordial. Acest obiectiv de calitate se justifica astfel din punct de vedere economic. Costurile pot fi mai mari in cazul produselor de calitate si a componentelor (costul de productie cu rebuturile, costul de corectie si retusare) si reprezinta o provocare suficient de importanta pentru intreprindere devenind obiectiv prioritar.

C. Problema convergentei obiectivelor

. Cercetarea castigurilor rezultate din productivitate intr-o logica a productiei in masa nu este in concordanta cu obiectivele de flexibilitate dinamica. Diferentierea prea mare a produselor si extinderea gamei sortimentale poate avea influente unei rupturi a fluxului de productie. Timpii neproductivi sunt legati de reglarea masinilor sau a modului de manipulare pentru prima data a componetelor au tendinta de a se multiplica. Repartitia cheltuililor fixe se poate face cunoscand volumul productiei mai mici si a cresterii costurilor unitare pe produs. In plus, o mai mare varietate de produse interzice alocare resurselor spre activitati elementare, prin urmare, efectul de invatare nu mai reprezinta un plus. Un sistem de productie conceput pentru productia de masa de produse standard, nu poate raspunde la nevoia de flexibilitate, datorita marimii foarte mari a cheltuielilor de productivitate.

. Fabricarea produselor diferentiate permite de asemenea o mai mare complexitate in vederea realizarii calitatii. In productie, o diferentiere este importanta dar o gama prea mare adanc va creste numarul si natura proceselor si proceduri prin inmultirea aceluiasi "risc in erori". De exemplu, daca varietatea este mai importanta decat produsul va duce la cresterea numarului si complexitatea controalelor si poate submina eficienta lor.

. Vanarea calitatii intr-o prima abordare, prin crearea unor "super controale". Aceste controale se refera oricum la timpii neproductivi si generatori de costuri. In aceasta maniera, daca ne indreptam impotriva cresterilor datorate productivitatii, contribuim la cresterea costului de productie.

F COMPLETARI

Tipologia sistemelor de productie

. In lumea industriala, nu exista, bine evidentiat, un singur tip de sistem de productie. Intr-adevar, de gradul de complexitate tehnologic al produsului, durata ciclului de fabricatie, specificitatile si volumul cererii clientelei sunt tot atatia parametrii care ne pot ajuta la proiectarea unui sistem de productie. O premiera a acestei abordari, de exemplu, putem distinge productia pe stoc bazata pe previziunea vanzarilor (producem inaintea vanzarii) si productia la comanda, care implica lansarea in fabricare dupa ce vanzarea este concludenta, sigura. Aceasta prima clasificare ca probleme legate de orgaizare sunt diferite de la un caz la altul. Putem alege detalierea unei clasificari mai amanuntita stabilita de Joan Woodward:

. intr-o parte a acestei clasificari, Joan Woodward a realizat un studiu empiric in urma analizarii a cel putin 100 de intreprinderi ajungand la urmatoarele concluzii: nivelul de management, numarul mediu al personalului inferior fata de cel superior, natura comunicatiilor si divizarea functiilor pe specializari. Rezultatul acestui studiu ne demonstreaza ca exista intre tehnologia de productie si organizarea generala a intreprinderii. Astfel, pentru productia continua, a constatat existenta unei piramide ierarhice importante, iar in ceea ce priveste sistemul de productie unitar o ierarhie mica. Dincolo de acesta legatura, acest studiu demonstreaza specificitatile diferentelor sistemelor de productie si problemele cu care se confrunta. In consecinta, cercetarea optima a productiei poaze fi facuta prin punerea in evidenta a particularitatilor sistemelor studiate.