Modele de crestere economica

Modele de crestere economica

Cresterea economica este rezultatul unor factori multiplii ce actioneaza interdependent. Surprinderea tuturor acestor factori nu poate fi facuta nici chiar de echipe complexe de cercetatori. De aceea, analisti au recurs la modelari si la modele de crestere economica.

Modelarea se refera la elaborarea sl utilizarea de modele economico-raatematice, ca expresie schematica a sistemului de factori si a efectelor actiunii lor.

Modelarea si modelele economice nu sunt chiar asa de noi, cum se afirma uneori. Noutatea acestora, spun unii specialisti in domeniu, se reduce la: larga folosire a termenului de 'model'; transformarea lui intr-un instrument de baza in cercetarea naturii si societatii; gradul sporit de cuprindere a relatiilor economic, numarul tot mai mare de variabile luate in consideratie etc.

Modelul cresterii economice este o constructie logico-matematica, corespunzatoare structurii logice a teoriei cresterii economice, care evidentiaza ansamblul de factori care concura la cresterea productiei (venitului) nationale pe ansamblu si pe locuitor: dependenta functionala a productiei fata de factori este pusa in evidenta printr-im sistem de ecuatii.

Pentru modelele cresterii economice sunt caracteristice urmatoarele: ele acopera intreg spatiul economic national (macroeconomice); sunt modele dinamice, ceea ce inseamna ca reflecta modificarea in timp a valorilor diversilor parametri specifici cresterii economice; traiectoria cresterii economice este conceptul esential pentru surprinderea caracterului dinamic al modelelor cresterii economice.

Modelul cresterii economice poarta in sine o contradictie, exprimata prin tendinta de absolutizare a sensului folosirii lui. Aceasta tinde fie spre capcana suprasimplilicarii (mult prea putine variabile pentru a caracteriza complexitatea procesului), fie spre mlastina supraaglomerarii. Aceasta din urma poate conduce Ia anularea caracterului insusi de model, daca se iau an analiza mai multe variabile decat pot fi cuprinse in sistemul de ecuatii adoptat.

De aceea, din punct de vedere practic, in acest caz ar fi necesar sa se opereze cu un sistem de modele agregate, capabil sa ofere o reprezentare corespunzatoare a complexitatii cresterii economice.

Oricum, viabilitatea cresterii economice este conditionata de satisfacerea cumulativa a unui set de conditii, in sensul de a fi:

izomorfe cu sistemul real pe care il reprezinta (cu teoria cresterii economice);

operationale, adica de a face apel la indicatorii uzuali in practica statisticii si preivizionarii;

calculabile, respectiv de a fi prevazute cu algoritm de determinare a variabilelor numerice ale expresiilor diverselor functii si parametri prin metode traditionale sau prin calculatorul electronic.

Clasificarea modelelor se face dupa mai multe crietrii:

a) Dupa criteriul cuprinderii acestea pot fi: modele interramuri, care reflecta interdependentele tehnologice dintre ramuri; modele sectoriale, care cuprind interdependentele din cadrul, economiei nationale, cu ajutorul functiilor economice (cu 1 sector, cu 2, cu 3 sectoare).

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

b)  In functie de intervalul de timp la care se refera: modele stationare, respectiv pe un interval foarte scurt, cresterea fiind posibila la orice nivel; modele dinamice, in constructia carora timpul este considerat o variabila economica ce implica modificari structurale, cresterea avand loc in conditiile unor restrictii determinate de modificarea structurala;

c)  Dupa scopul utilizarii lor: modele decizionale; modele previzionale. in economia de piata, modelele previzionale au caracter descriptiv, fiind folosite pentru simulare

Utilizarile in scop de optimizare sunt asociate modelelor proprii ale unor economii de comanda unde are sens o functie unica la nivelul sistemului economic, si care confera modelului caracter normativ.

Modelul lui Michael Kalecki are forma:

D_y/y = I/y x l/m + u - a, in care

D_y = ritmul de crestere a venitului national;

I/y = rata investitiilor

l/m = inversul necesarului de investitii pentru sporirea venitului national cu o unitate;

u = coeficientul de crestere a venitului national pe seama progresului tehnic nincorporat in capital fix;

a = coeficientul scaderii venitului national ca urmare a pierderii de capital fix.

Daca diferenta dintre u si a este pozitiva, atunci ritmul de crestere a venitului national depinde de: rata investitiilor (I/y) si de eficienta investitiilor (Dy/y).

Modelul Harrod. in conditiile economiei de piata, ale deciziilor individuale, R.F. Harrod considera ca exista trei ritmuri posibile de crestere a venitului national:

a)             unul, care rezulta din deciziile individuale agregate si da satisfactia intreprinzatorilor, numit rata garantata;

b)                    altul, determinat de conditiile fundamentale din societate (cresterea populatiei, inclusiv a fortei de munca, progresul tehnic) numit rata naturala;

c) al treilea, care se obtine in realitate, numit rata facto sau rata

truism. Acest din urma ritm se poate afla in orice relatie de marime cu celelalte doua. Fiecare dintre cele trei rate (ritmuri) de crestere se exprima printr-o ecuatie. Rata facto are urmatoarea formula: G x C = s, in care: G = rata ded crestere a venitului national (D_y/y); C = coeficientul capitalului (I/D_y); S = rata investitiilor, a acumularii (I/y)

Egalitatea de mai sus este evidenta daca se scrie formula cu acesti din urma termeni:

Δ_y/y x I/Δy = I/y

Rata garantata se prezinta astfel: Gw x Cr = s, in care:

Gw - rata garantata a cresterii venitului national;

Cr = coeficientul necesar al capitalului;

Rata naturala este relevata de relatia: Gn x Cr = s sau S, in care:

Gn = rata naturala a cresterii economice, care raspunde exigentelor conditiilor fundamentale.

Cele trei ecuatii ale ratelor de crestere constituie elemente ale modelului Harrod de crestere.

Pe baza acestui model, Harrod a incercat sa explice evolutia ciclului industrial.

Daca opinia sa, este o situatie stabila si prospera se poate inregistra atunci cand rata de facto (G) este egala cu rata garantata (Gw), iar aceasta din urma este egala cu rata naturala (Gn), adica: G - Gw = Gn.

in realitate, rata facto este diferita de cea garantata; ca si de cea naturala:

G 4. Gw t Gn

In functie de aceste diferente si de sensurile lor, intr-o anumita economie poate exista o stare de boom, fie una de recesiune.

Daca rata facto este mai mare decat rata garantata (G > Gw), in economie se manifesta o tendinta de boom economic. Daca, dimpotriva, rata de facto este mai mica decat cea garantata (G < Gw), economia se confrunta cu o tendinta de recesiune. Aceasta situatie se manifesta in conditiile in care rata garantata este mai mica decat rata naturala (Gw < Gn), intrucat pe o perioada mai indelungata de timp limita maxima a ratei facto este rata naturala.

in conditiile in care rata acumularii (s) este data, starea economiei - de boom sau de recesiune - depinde de evolutia coeficientului capitalului (C) si cea a coeficientului necesar al capitalului (Cr). Astfel, daca G > Gw, atunci C < O. Deci, oferta de bunuri investitionale va fi mai mica decat cererea de astfel de bunuri, ceea ce va conduce la impulsionarea investitiilor, deci la o stare de boom. Din contra, daca G < Gw, pe piata va exista un surplus de bunuri de investitie (C > Cr), ceea ce inseamna o stare de recesiune.

Presupusa ca fiind data, rata acumularii depinde insa de antitonomia (contradictia) dintre cererea de capital si oferta de capital. In timp ce prima se afla sub influenta ratei de crestere a populatiei si a coeficientului capitalului, ceea de a doua este in functie de inclinatia indivizilor (populatiei) spre economii.

Modelul cresterii economice elaborat de R.F. Harrod reflecta o seama de legaturi functionale reale: relatia dintre rata investitiilor si ritmul de crestere a venitului national, relatie mijlocita de coeficientului capitalului; relatia dintre cresterea populatiei si coeficientului capitalului, pe de o parte, si necesarul de capital, pe de alta.

Caracterul operational al modelului Harrod ramane insa limitat, acesta nefiind aplicat in fundamentarea deciziilor macroeconomice.