Introducere in gestiunea financiara a intreprinderii

INTRODUCERE IN GESTIUNEA FINANCIARA A INTREPRINDERII

In contextul situatiei economice din Romania de azi, functionarea eficienta a intreprinderilor fara o gestiune sanatoasa a resurselor financiare si a utilizarilor acestora nu poate fi conceputa.

Gestiunea financiara a intreprinderii influenteaza in mod direct situatia economica a intreprinderii, punand la dispozitie o serie de metode si tehnici de obtinere de capitaluri la costuri reduse si de alocare a acestora in conditii de eficienta maxima. Numai astfel poate fi indeplinit obiectivul fundamental al intreprinderii, acela de crestere a patrimoniului actionarilor.

Problemele fundamentale cu care se confrunta fiecare firma vizeaza, in principal, stabilirea si consolidarea locului pe care aceasta il ocupa in spatiul economic concret in care activeaza, obiectivul major spre care se indreapta, costurile implicate si sansele de izbanda.

In acest context, firma este determinata sa se raporteze permanent la cererea de piata, trebuie sa anticipeze miscarile concurentei, sa-si autoevalueze resursele de care dispune si sa actioneze in directia cresterii eficientei utilizarii acestora etc.

In cadrul gestiunii finantelor intreprinderii pot fi distinse patru faze: analiza economico-financiara, decizia financiara, gestiunea financiara si planificarea bugetara. Cele patru faze, aparent distincte, functioneaza insa in interconditionalitate.

Analiza economico-financiara, cu rol primordial, cuantifica performantele economico-financiare ale intreprinderii in termeni de rentabilitate si risc, putand fi definita ca instrument de supraveghere a activitatii si performantelor acesteia.

Analiza economico-financiara prin metodologia, procedeele si tehnicile specifice de care dispune, concura la diagnosticarea starii diferitelor procese si fenomene, le descopera structura, stabileste relatiile de cauzalitate, factorii care le guverneaza, descopera legile formarii si dezvoltarii lor, iar pe aceasta baza ofera conducerii posibilitatea adoptarii deciziilor privind imbunatatirea activitatii in viitor.

Analizei ii revine sarcina, ca prin metodele, procedeele si tehnicile pe care le utilizeaza, sa concure la descoperirea mecanismelor factoriale, a intimitatilor cauzale ale fenomenelor cercetate si pe aceasta baza sa permita diagnosticarea starii acestora in scopul fundamentarii actiunilor de reglare si functionare stabila si eficienta a intreprinderii in sistemul economiei de piata.

Scopul analizei financiare il constituie intocmirea diagnosticului financiar al intreprinderii, in vederea evidentierii punctelor forte si a punctelor slabe, adica a starii de sanatate sau de slabiciune financiara a intreprinderii, precum si a potentialului managementului financiar.

Activitatea oricarei intreprinderi trebuie apreciata atat din punct de vedere social cat si din punct de vedere economic prin gradul de asigurare a unei oferte de produse si servicii adecvate care sa asigure satisfacerea cerintelor clientilor deoarece ratiunea intreprinderii de a exista, este conditionata de capacitatea acesteia de a raspunde in mod stabil nevoilor pietei si de a desfasura o activitate rentabila care sa reflecte sintetic eficienta intregii activitati economice.

Daca concluziile analizei economico-financiare a intreprinderii sunt nesatisfacatoare, se impune gasirea si inlaturarea cauzelor situatiilor negative (rentabilitate scazuta sau negativa si/sau un grad sporit de risc).

Analiza economico-financiara sta astfel la baza intregii activitati de gestiune financiara a intreprinderii, rezultatele acestei analize constituind punctul de plecare al deciziei financiare, al gestiunii financiare si al planificarii bugetare.

Toate aceste aspecte statueaza gestiunea financiara a intreprinderii ca disciplina complexa, de sine statatoare, avand ca obiect maximizarea valorii patrimoniale a inpreprinderii, prin urmarirea aspectelor enumerate mai jos:

Asigurarea calitatii si nivelului performantelor;

Mentinerea solvabilitatii sau a echilibrului financiar al intreprinderii;

Protectia impotriva riscurilor legate de instabilitatea mediului financiar.

Stabilirea obiectivelor intreprinderii in domeniul activitatii de productie si comercializare constituie un act decizional privind politicile sale de afaceri. Sistemul intreprindere este unul deschis, iar realizarea obiectivelor sale presupune un schimb permanent de resurse cu mediul ambiant, care se desfasoara dupa modelul "intrare-transformare-iesire". Marimile de intrare in sistem exprima cantitatea si calitatea materiilor prime, materialelor, energiei, combustibilului, fortei de munca, echipamentelor tehnice, informatiilor, mijloacelor financiare etc. supuse transformarii in scopul obtinerii marimilor de iesire din sistem sub forma produselor, serviciilor prestate si lucrarilor executate destinate satisfacerii unor nevoi sociale.

Pentru a-si dovedi viabilitatea, sistemul intreprindere trebuie sa-si sporeasca posibilitatea de adaptare si stabilitate prin perfectionarea parametrilor de functionare, a structurii si comportamentului sau. Afirmatia este cu atat mai viabila cu cat in economiile

de piata cele mai multe intreprinderi isi desfasoara activitatea in conditii de risc si incertitudine.

Resursele materiale constituie o parte din ansamblul intrarilor in sistemul intreprindere, care prin combinare si comensurare concura la realizarea iesirilor reprezentand bunuri si servicii destinate pietei. In mod concret, resursele materiale formeaza suportul material al capitalului fix (mijloace fixe, respectiv active fixe de exploatare) si al capitalului circulant (stocuri, ca element de baza in structura activelor circulante). Ca structuri specifice, activele fixe si cele circulante constituie elementele definitorii, suportul realizarii functiei productive in cadrul sistemului intreprindere.

Principalele obiective ale gestiunii financiar-patrimoniale pot fi sintetizate astfel:

stabilirea patrimoniului net, ca forma de evaluare contabila a averii actionarilor;

detectarea unor eventuale situatii ale dezechilibrului financiar, care ar putea constitui o amenintare pentru continuitatea exploatarii;

stabilirea lichiditatii si solvabilitatii (bonitatea firmei), care intereseaza, in principal, institutiile financiare si de credit;

determinarea starii financiare;

caracterizarea eficientei elementelor patrimoniale etc.

Functia scop a oricarei societati comerciale este de a maximiza averea actionarilor. Realizarea acestui obiectiv este posibila numai prin desfasurarea unei activitati rentabile, profitul net obtinut putand servi pentru remunerarea imediata a actionarilor, prin dividende, sau pentru remunerarea la termen prin cresterea valorii firmei ca urmare a alocarii acestuia pentru autofinantare.

Rentabilitatea poate fi definita ca fiind capacitatea unei intreprinderi de a obtine profit prin utilizarea factorilor de productie si a capitalurilor, indiferent de provenienta acestora. Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficientei intregii activitati economico-financiare a intreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de productie utilizate si a fortei de munca, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, productie si vanzare. Pentru exprimarea rentabilitatii se utilizeaza doua categorii de indicatori: profitul si ratele de rentabilitate. Marimea absoluta a rentabilitatii este reflectata de profit, iar gradul in care capitalul sau utilizarea resurselor intreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilitatii (indicator al marimii relative a rentabilitatii).

Avand in vedere cele prezentate mai sus, interconditionalitatea existenta intre activitatea financiara a intreprinderii si activitatea ei de ansamblu, nu se poate delimita strict functia financiara, in afara economiei reale a firmei.

Esantionul de date utilizat pentru studiile de caz care completeaza expunerea teoretica din lucrarea de fata este constituit din conturile anuale elaborate de S.C.C.A. Tricotextil Bucuresti.

Societatea Comerciala Cooperatista pe Actiuni Tricotextil Bucuresti a fost constituita ca persoana juridica romana in conditiile legii prin contractul de societate si statut. A fost inregistrata la Registrul Comertului cu numarul J40/29389/1992. Societatea este inregistrata la Administratia Financiara a sectorului 3, Bucuresti, avand codul unic de inregistrare 331349, atribut fiscal R.

Sediul S.C.C.A. Tricotextil este in Bucuresti, strada Smardan nr. 11, sector 3. Societatea a fost constituita pe perioada nelimitata. Codul CAEN 1772 - Fabricarea de articole de tricotaje, stabilit de societate, presupune realizarea urmatoarelor operatiuni, care se constituie in obiectul de activitate al societatii:

lucrari la comanda si prestari de servicii pentru populatie, unitati proprii si alti beneficiari din tara si strainatate;

productie de bunuri de consum pentru intern si export;

realizarea de produse prin cooperare cu persoane fizice si juridice autorizate din tara si strainatate si executarea de lucrari solicitate de acestea;

productia in domeniul industriei confectiilor, tricotejelor, marochinarie, cosmetica, obiecte de podoaba, obiecte decorative, industrie alimentara si alte asemenea;

comert cu ridicata si cu amanuntul de bunuri din activitatea proprie de productie, cat si din alte operatiuni, potrivit necesitatilor reale prin unitate proprie sau in cooperare cu alte unitati;

participarea cu capital propriu la societati mixte cu capital particular, de stat sau cooperatist, cu parteneri romani sau straini;

prestari servicii;

import - export cu marfuri generale;

alte activitati economice, financiare si sociale care nu sunt interzise de lege.

Principalele documente financiare care reflecta activitatea acestei societati in perioada de referinta (2001-2003) sunt sintetizate in anexele lucrarii, astfel:

Anexa 1 - Bilantul contabil;

Anexa 2 - Contul de rezultate.

Datele furnizate prin intermediul acestor documente reprezinta baza pentru calculele indicatorilor de echilibru financiar efectuate pentru exemplificarea concreta a analizei financiare. De asemenea, pe baza acestor documente de raportare financiara a fost elaborat sistemul dezvoltat de documente necesar analizei, au fost fundamentate concluziile si au fost sugerate solutiile pertinente si viabile pentru ameliorarea situatiei financiare a intreprinderii.