Cooperarea economica internationala

Cooperarea economica internationala

Cooperarea economica internationala, ca proces economic obiectiv, a aparut in a doua jumatate a secolului XX ca o conditie obiectiva in cadrul unui proces de relansare si modernizare a economiei mondiale. Acest proces s-a caracterizat printr-un dinamism accentuat determinat de interesul manifestat de organizatiile internationale oficiale ale ONU, de cele cu caracter regional, subregional, de diverse cercuri guvernamentale.

Aparitia si dezvoltarea  cooperarii economice internationale s-a datorat conditiilor epocii moderne (in care nici un stat nu poate trai izolat), care impun ca eforturile fiecarei natiuni pentru dezvoltare deplina sa fie conjugate intr-o cooperare activa.

Notiunea de cooperare si-a extins mult continutul dupa anii `70 ai secolului trecut. Numeroase documente elaborate de organizatii internationale, institutii, intreprinderi, au promovat-o, in timp in practica internationala conturandu-se progresiv o definitie, la inceput pentru cooperarea industriala internationala ca forma mai complexa si mai raspandita utilizata in relatiile dintre tari.

Definitia practica a cooperarii economice internationale, omologata in cadrul Comisiei Economice a ONU pentru Europa. (Raportul din 1973 al CEE/ONU), arata ca nici o definitie nu are inca o recunoastere internationala, deoarece cooperarea este interpretata diferit de la tara la tara, in sens mai larg sau mai restrans, in functie de scopul pe care il serveste

In teoria economica, din punct de vedere metodologic, pentru a determina complet si corect continutul unui fenomen sau proces economic si pentru a-l incadra in parametrii care il caracterizeaza in mod esential, el trebuie analizat  in stransa corelatie cu fenomene apropiate ca esenta, care apartin aceleiasi categorii - in cazul in speta, a economiei mondiale contemporane. Acest lucru, cu atat mai mult cu cat acest fenomen este frecvent confundat cu alte fenomene sensibil apropiate dandu-i-se diferite si improprii intelesuri (ca spre exemplu acceptarea unei banale afaceri comerciale ca actiune de cooperare economica). Confuzii frecvente se fac intre cooperare pe de o parte si colaborare, integrare, si comert international pe de alta parte. Fara a contesta existenta unei legaturi intre aceste procese trebuie precizat ca distinctia intre ele exista in practica, si in consecinta se poate realiza si in teorie.

Cooperarea economica nu poate fi identificata cu nici unul dintre aceste procese.

Intre cooperare si colaborare exista o serie de deosebiri dintre care mentionam:

cooperarea este o componenta a colaborarii economice internationale, intre acestea existand un raport de la parte la intreg, cooperarea fiind de fapt un mijloc de realizare a colaborarii; iar colaborarea cuprinzand totalitatea relatiilor economice internationale indiferent de forma in care acestea se realizeaza;

cooperarea economica internationala poate avea un caracter global, de universalitate, doar in domenii de interes global ale umanitatii, cum sunt: combaterea degradarii mediului, atragerea in circuitul economic a unor zone aride ale globului, studiul si cercetarea resurselor umane etc;

in general cooperarea are un caracter regional si mai ales bilateral, in timp ce colaborarea, in conditii normale din punct de vedere politic este o regula, se realizeaza sub forma unor relatii intre tarile lumii cu deosebire in procesul de globalizare a economiei mondiale. Din punct de vedere istoric, colaborarea a inceput odata cu formarea pietei mondiale si s-a desavarsit odata cu constituirea sistemului mondial, in timp ce cooperarea e un proces al ultimelor decenii;

cooperarea economica internationala, spre deosebire de colaborare presupune o interdependenta economica mult mai profunda intre factorii cooperanti, atat la nivel micro, cat si la nivel macroeconomic, in timp ce colaborarea economica nu presupune cu necesitate o asemenea interdependenta;

cooperarea economica internationala este o relatie strict reglementata juridic, sub forma de contract, in timp ce colaborarea este un proces reglementat prin acorduri guvernamentale de principiu, fara clauze, cu caracter contractual.

Cooperarea nu poate fi confundata nici cu integrarea economica, desi adesea acesti termeni sunt folositi alternativ pentru a desemna acelasi proces. Aceasta se datoreaza, printre altele, si faptului ca integrarea a fost un cuvant foarte raspandit si prea des utilizat cu cele mai diverse si confuze intelesuri. Initial, multi economisti chiar considerau integrarea, fie doar ca o liberalizare a schimburilor internationale comerciale (prin suprimarea barierelor vamale, a restrictiilor tarifare si netarifare), fie ca pe un proces de unificare totala a economiilor nationale ale tarilor integrate. Privita simplist, o asemenea interdependenta stransa nu era corecta in orice conditii  (vezi cazul Uniunii Europene de astazi). Cooperarea economica internationala se situeaza la jumatatea distantei dintre colaborarea economica (privita in general) si integrarea economica (asa cum este ea explicata in literatura de specialitate).

Cooperarea se deosebeste si de comertul international prin faptul ca ea defineste o relatie de lunga durata si cu un grad de perenitate mai mare. Comertul international reprezinta suma unor fapte disparate de schimb (de import sau de export), care, odata infaptuite, nu duc intotdeauna la reluarea schimburilor, in timp ce cooperarea, prin definitie, presupune o esalonare in etape succesive pe o perioada mai mare de timp. Cooperarea in afara unui schimb de marfuri realizat intre parteneri, presupune : - conlucrarea in sfera productiei; - transfer de tehnica si tehnologie; activitati in comun de cercetare - formare ; - aranjamente financiare speciale, etc. [vezi: Albu Alex. D., "Cooperare economica internationala", Ed. Expert, Bucuresti, 1995, p. 14-20]

Una dintre cele mai complete abordari ale cooperarii economice internationale apartine prof. univ. dr. Alex. D. Albu ce defineste cooperarea in felul urmator:

"Cooperarea economica internationala reprezinta relatiile bi si multilaterale dintre doua sau mai multe state sau entitati economice din tari diferite, vizand realizarea, prin eforturi conjugate si pe baze contractuale a unor activitati conexe de productie, cercetare si transfer tehnologic, comercializare si servicii, esalonate in timp, in scopul obtinerii unor avantaje comune, superioare sumei celor singulare".

Din aceasta definitie data cooperarii economice internationale rezulta anumite trasaturi:

in activitatea de cooperare bilateralismul si multilateralismul  nu se exclud, iar partenerii sunt autonomi in dimensionarea si organizarea relatiilor lor;

Lucrare: Functiile managementului calitatii Lucrare: Bibliografie - managementul dezvoltarii durabile

partenerii isi unesc eforturile (umane, financiare, tehnice) sub forma unei stranse coordonari;

cooperarea poate fi atat un proces macroeconomic cat si microeconomic, acestea doua fiind legate intre ele, armonizate si complementare;

relatiile din cadrul cooperarii sunt strict reglementate juridic

operatiile realizate in cooperare sunt conexe, inrudite (de productie, comerciale, financiare etc.) si au un caracter multidimensional, multiform;

cooperarea se caracterizeaza printr-o mare continuitate fiind esalonata pe faze, pe perioade de timp (ani) deci timp indelungat si acest fapt ii confera un caracter de stabilitate;

conditia necesara, justificativa, ratiunea de a fi a oricarei actiuni de cooperare se exprima prin functia scop a acesteia: obtinerea unor rezultate economice superioare celor pe care le-ar fi obtinut partenerii daca ar fi actionat individual.

Avantaje si functii ale cooperarii economice internationale

Cooperarea, ca forma de manifestare a relatiilor economice internationale, a trezit si trezeste interesul partenerilor de afaceri din toata lumea, in special pentru avantajele pe care le ofera,  astfel:

pentru realizarea unui obiectiv in cooperare partenerul local cunoaste si intelege mai bine obiceiurile, moravurile si institutiile caracteristice locale. Este o conditie vitala in realizarea unei cooperari de succes, deoarece, in cazul realizarii obiectivului pe cont propriu, aceasta cunoastere ar necesita ani indelungati de cercetari si foarte multi bani;

pentru a asigura o cooperare de succes, partenerul trebuie ales in asa fel, incat sa poata asigura un input de management competent, chiar la nivelele ierarhice medii sau inferioare. Deci avantajul consta in experienta pe care si celalalt partener o are in domeniul ales pentru a coopera;

prin cooperare - partenerul sau chiar ambii parteneri, pot facilita accesul la sursele de capital de pe pietele internationale prin contactele si reputatia lor sau a unuia dintre ei;

de asemenea, unul dintre parteneri - de multe ori partenerul local poseda tehnologii deja adecvate mediului local, sau care pot fi folosite pe o scara larga si pe alte piete internationale;

prin imaginea publica pe care o are o investitie facuta prin cooperare, care poate facilita in mare masura posibilitati mai largi de distributie si comercializare pe piata internationala precum si crestea prestigiului partenerului.

Toate aceste avantaje sunt puse mai bine in evidenta de functiile pe care le indeplineste cooperarea economica internationala:

prin cooperare se impulsioneaza cresterea economica. Prin inputul, in primul rand de management - adus prin cooperare, in conditiile in care ambii parteneri isi respecta obligatiile contractuale, cresterea economica este un rezultat de la sine inteles;

alta functie consta in implantul de tehnologie si tehnici avansate, care vor face ca partenerul sa prospere nu numai din punct de vedere economic, ci si cultural, social si chiar politic. In plus va determina implicarea in actiuni de cooperare si in alte domenii, in descoperirea, atragerea in circuitul economic si valorificarea unor resurse naturale mai putin explorate si exploatate, care vor duce la o crestere a productiei si renuntarea la anumite importuri, la cresterea exportului si deci procurarea de devize necesare pentru dezvoltarea de ansamblu a unei economii;

creeaza conditii pentru ocuparea fortei de munca. Este cunoscut ca in zilele noastre problema somajului este o chestiune extrem de sensibila chiar la nivelul economiei mondiale. Prin cooperare se creeaza noi locuri de munca si astfel se poate reduce somajul, in plus se va putea realiza si perfectionarea pregatirii profesionale cresterea nivelului calitativ al fortei de munca respective;

datorita obiectivelor create prin cooperare se vor crea si noi profesii;

va facilita patrunderea produselor realizate pe noi piete prin cooperare si implementare a managementului eficient al partenerilor;

cea mai importanta functie a cooperarii o constituie faptul ca activitatile realizate prin cooperare au ca rezultat obtinerea de profit pentru ambii parteneri.

Clasificarea  formelor de cooperare economica internationala

Sistematizarea varietatii formelor de cooperare economica urmareste sa delimiteze trasaturile generale si specifice ale fiecarui domeniu permitand o analiza concreta a acestora.

Pana in prezent, literatura de specialitate a utilizat clasificari folosind mai multe criterii de sistematizare, intre care: - tipul actelor juridice care reglementeaza intelegerile de cooperare intre intreprinderi; - gradul diferit de afectare a autonomiei operative a intreprinderilor care coopereaza; - diferitele metode de interventie a statului in cooperare; - principalele obiective urmarite prin cooperare; - ramura sau domeniul de activitate economica in care activeaza intreprinderile ce consimt sa coopereze. Aplicarea numeroaselor criterii de clasificare a cooperarii genereaza numeroase sistematizari - dar si o mare aproximatie in cadrul fiecareia dintre ele.

In cadrul oricarei economii nationale exista insa anumite sfere precise de activitati economice, de infaptuire a reproductiei sociale. Regasirea acestor sfere in caile de realizare a circuitului economic mondial si invers, arata acea activitate economica, acel domeniu, in care pot avea loc actiuni de cooperare economica internationala.

Stabilirea in acest mod a domeniilor de cooperare are la baza realitati si, pornind de aici, principalele domenii de activitate in care se pot realiza acorduri de cooperare internationala pot fi: in productie (industriala, agricultura, constructii); in stiinta si tehnica; in actiuni de marketing si vanzare; bancara si in actiuni de creditare; in servicii productive (transporturi, turism).

Fiecare domeniu de cooperare prezinta un specific al sau din punct de vedere al formelor concrete in care se poate realiza. In acelasi timp, unele forme de cooperare se intalnesc in toate domeniile prezentate. In cadrul fiecarui domeniu, dar diferentiat de la un domeniu la altul, cooperarea economica internationala se realizeaza pe cele doua planuri: la nivel micro si macro.

Pentru a determina propriu-zis formele de cooperare economica internationala in fiecare domeniu trebuie sa se realizeze compararea unor criterii concrete. Aceste pot fi: continutul acordului, formula organizatorica in care urmeaza sa se realizeze actiunea de cooperare, etc. Vorbind de continutul acordului trebuie urmarit daca acesta se incadreaza sau nu in notiunea de cooperare, corespunzator definitiei date (reglementare juridica, efort comun, avantaj reciproc etc.), iar referitor la organizare trebuie sa se stabileasca modul in care partenerii convin sa coopereze, rolul pe care fiecare dintre ei urmeaza sa il indeplineasca in cooperare si scopul urmarit prin actiune.

Pornind de la aceste premise se poate afirma ca formele de cooperare economica internationala redefinite - aranjamente colaborative, sunt in continua miscare, aparitia unor forme noi fiind insotita de disparitia sau de trecerea pe un plan secundar ca importanta, a altor forme mai vechi.