Inegalitatea averilor si a veniturilor

Inegalitatea indivizilor in ce priveste avutia si venitul este o caracteristica esentiala a economiei de piata.

Faptul ca libertatea este incompatibila cu egalitatea averilor si a veniturilor a fost subliniat de multi autori. Nu este necesar sa examinam argumentele emotionale avansate in aceste scrieri. Nu este necesar nici sa ne punem intrebarea daca renuntarea la liberate at putea ea insasi sa garanteze egalitatea averilor si a veniturilor si daca o societate ar putea sau nu sa subziste pe bazele unei asemenea egalitati. Sarcina noastra este doar de a descrie rolul pe care-l joaca inegalitatea in cadrul societatii de piata.

In societatea de piata constrangerea si coercitia directe nu sunt intrebuintate decat pentru combaterea actelor daunatoare cooperarii sociale. [p.288] In rest, indivizii nu sunt molestati de puterea politieneasca. Cetateanul care respecta legea este ferit de amestecul temnicierilor si al calailor. Presiunea necesara pentru a-l induce pe individ sa contribuie cu partea sa la efortul de productie depus in cooperare este exercitata de structura preturilor de piata. Presiunea aceasta este indirecta. Ea pune pe contributia fiecarui individ un pret, stabilit in functie de valoarea atribuita de consumatori contributiei sale. Rasplatind eforturile individului conform valorii acestora, ea lasa la latitudinea fiecaruia alegerea intre utilizarea mai mult sau mai putin completa a propriilor sale facultati si aptitudini. De buna seama, metoda aceasta nu poate elimina dezavantajele inerente inferioritatii anumitor persoane. Insa ea furnizeaza tuturor o motivatie pentru a-si exercita la maximum facultatile si aptitudinile.

Singurele alternative la aceasta presiune financiara exercitata de piata sunt presiunea directa si constrangerea exercitate de puterea politieneasca. Autoritatilor trebuie sa li se incredinteze sarcina de a stabili cantitatea si calitatea muncii pe care urmeaza fiecare individ sa o presteze. Dat fiind ca indivizii sunt inegal inzestrati cu aptitudini, aceasta presupune examinarea de catre autoritati a personalitatilor lor. Cu alte cuvinte, individul devine locatarul unui penitenciar, fiindu-i incredintata o anumita sarcina. Daca da gres in indeplinirea sarcinii pe care i-au trasat-o autoritatile, el este susceptibil de a fi pedepsit.

Este important sa sesizam in ce consta diferenta intre presiunea directa exercitata pentru prevenirea actelor criminale si cea exercitata pentru adoptarea unei anumite conduite. In primul caz tot ce i se cere individului este sa evite anumite tipuri de conduita, care sunt determinate cu precizie de lege. De regula este usor de stabilit daca aceasta interdictie este sau nu respectata. In al doilea caz, individul este tinut sa indeplineasca o anumita sarcina; legea il constrange sa execute o actiune care nu este dinainte definita, a carei stabilire este lasata in seama deciziilor puterii executive. Individul este tinut sa asculte de ceea ce ii va ordona administratia sa faca. Raspunsul la intrebarea daca hotararea adoptata de puterea executiva este sau nu adecvata capacitatilor si facultatilor individului si daca el i se supune sau nu din toate puterile sale este extrem de greu de aflat. Fiecare cetatean este supus deciziei autoritatilor in tot ce tine de diferitele aspecte ale personalitatii sale si de manifestarile conduitei sale. Intr-o economie de piata, cu prilejul unui proces penal, procurorul este obligat sa produca suficiente dovezi ale vinovatiei acuzatului. Insa cand este vorba de prestarea muncilor obligatorii sarcina de a demonstra ca rolul ce i-a fost incredintat i-a depasit capacitatile sau ca a facut tot ce se putea astepta de la el ii revine acuzatului. Administratorii combina in persoanele lor functiile [p.289] de legislatori, executori ai legii, procurori publici si judecatori. Acuzatii se afla in intregime la discretia lor. Aceasta este situatia pe care si-o imagineaza oamenii cand vorbesc de lipsa de libertate.

Nici un sistem de diviziune sociala a muncii nu poate functiona fara o metoda care sa-i faca pe indivizi responsabili pentru contributia lor la efortul productiv comun. Daca aceasta responsabilizare nu este asigurata de structura preturilor de piata si de inegalitatea averilor si a veniturilor pe care o determina acestea, ea trebuie implementata prin metode de constrangere directa, politieneasca.