Obiectul economiei politice - nevoile si resursele - definire si clasificare

OBIECTUL ECONOMIEI POLITICE

Termenul de economie isi are sorgintea in vechile cuvinte grecesti OIKOS (gospodarire) si NOMOS (norma, regula), POLIS (cetate, oras). Putem traduce deci ca "Normele gospodaririi cetatii".

Insusirea economiei politice, a principiilor si legilor sale are o importanta mare pentru ca:

a)      ne invata cum sa ne comportam rational, atat in calitate de consumatori, cat si de producatori

b)      este un act de cultura, sta la baza culturii economice si nu numai

Economia politica studiaza fenomenele si procesele economice in evolutia lor fireasca: descrie, explica, prognozeaza si prescrie comportamentul rational. Problema fundamentala a economiei este aceea de a raspunde la urmatoarele intrebari: ce, cat, cum si pentru cine se produce.

NEVOILE SI RESURSELE - DEFINIRE SI CLASIFICARE

Nevoile reprezinta exigente ale existentei umane, care se formeaza printr+un proces complex dependent de conditiile materiale, spirituale, naturale etc. Transformarea unei doleante intr+o nevoie efectiva are loc in acest climat complex.

Dupa importanta satisfacerii lor distingem:

a)      nevoi de baza, elementare

b)      nevoi elevate

Dupa natura lor:

a)      nevoi materiale

b)      nevoi infomationale

c)      nevoi spirituale etc

Dupa nivelul la care se formeaza:

a)      nevoi individuale

b)      nevoi sociale (integrarea in societate, ordinea publica, promovarea, etc)

Satisfacerea nevoilor necesita un consum de bunuri. Prin bunuri intelegem toate elementele utile pentru satisfacerea nevoilor.

Dupa provenienta lor distingem:

a)      bunuri libere

b)      bunuri economice

Bunurile libere sunt un dar al naturii (pica din cer). Oricine are acces la ele, dupa nevoi. Acesea sunt virtual nelimitate.

Bunurile economice provin din activitatea umana. Sunt obtinute cu un consum de resurse. Ca urmare, toate resursele sunt limitate.

Prin resurse intelegem acele bunuri care sunt utilizate pentru a pbtine alte bunuri necesare omului. Aerul este o resursa, dar limitata.

Dupa natura lor, resursele pot fi: naturale, umane, informationale, financiare.

Dupa gradul de prelucrare:

a)      primare (extrase direct din natura: titeiul, busteanul din padure)

b)      derivate (au grad inalt de prelucrare si sunt obtinute din cele primare)

RATIONALITATEA ECONOMICA SI COSTUL DE OPORTUNITATE

Satisfacerea unor nevoi nelimitate cu resurse limitate necesita utilizarea rationala (eficienta) a resurselor. Rationalitatea in economie presupune respectarea principiului maximului economic, a principiului minimului economic si a principiului minimax.

→ ; ;

Daca nu se respecta principiile eficientei, apare risipa de resurse. Aceasta inseamna ca:

a)      se produce ce nu se cere sau mai mult decat se cere

b)      se produce de proasta calitate

c)      se produce cu tehnologii depasite in raport cu cele de varf

d)      productia polueaza mediul

In satisfacerea nevoilor, atat indivizii, cat si grupurile sociale se afla in situatia de a sege anumite bunuri si de a sacrifica altele. Apare deci costul alegerii (de oportunitate, costul sacrificiului).

Co= cost de oportunitate

In timp ce costul sacrificiului are o tendinta de crestere intrucit nevoile cresc si se diversifica mai rapid comparativ cu cresterea si diversificarea resurselor. Singura resursa constanta, dar irecuperabila, este timpul.

ECONOMIA NATURALA SI ECONOMIA DE SCHIMB

Satisfacerea nevoilor umane are loc cu ajutorul unor bunuri produse de producator, care este si consumator (autoconsum) sau prin bunuri procurate de la piata, prin schimb. Economia naturasa este acea forma de organizare a economiei bazata pe autoconsum. Ea a fost exclusiva in perioada de inceput a civilizatiei umane, cand oamenii erau culegatori. A devenit dominanta in perioada sclavagista si dominatt de economia de schimb dupa aparitia revolutiei industriale, a masinilor (in capitalism).

Economia de schimb este acea forma de organizare a economiei bazata pe schimb (vanzare - cumparare). Ea a devenit dominanta pentru ca permite utilizarea mai eficienta a resurselor si satisfacerea mai buna a nevoilor.

Aparitia economiei de schimb este un efect al evolutiei diviziunii sociale a muncii.

Prima mare diviziune sociala a muncii a fost separarea agricultorilor de pastori, vanatori, separare generata de mediul natural. Aceasta nu a presupus schimbul ca pe ceva necesar. El putea avea loc intamplator.

A doua mare diviziune a fost aparitia mestesugarilor din randul celorlalti. Aceasta a impus schimbul ca pe ceva necesar.

A treia diviziune a fost aparitia negustorilor (comerciantilor) care a amplificat foarte mult productia destinata schimbului.

A patra diviziune, la care asistam in prezent, o reprezinta aparitia producatorilor de informatii concomitent cu constituirea unei retele ample de comercializare a lor (ex: internetul).

Economia de schimb are cateva caracteristici definitorii:

1. presupune specializarea si autonomizarea agentilor economici;
2. are la baza proprietatea, mai ales cea privata;
3. monetizarea economiei, intrucat banii inlesnesc foarte mult schimbul;
4. are la baza tranzactii bilaterale.

CURS 2PROPRIETATEA (PRIVATA, IN SPECIAL) - BAZA A ECONOMIEI DE SCHIMB

Prin proprietate intelegem o relatie sociala cu privire la bunurile existente in societate, indiferent de sursa provenientei lor.

Proprietatea are urmatoarele atribute:

a)      dreptul de a poseda

b)      dreptul de a utiliza obiectul posedat

c)      dreptul de dispozitie

d)      dreptul de uzufruct

Proprietatea inseamna unitatea dintre obiectul si subiectul proprietatii.

Obiectul proprietatii il constituie orice element, orice bun existent in societate.

Subiectul proprietatii il constituie agentii economici, care pot fi persoane fizice sau juridice. In functie de subiectul sau, distingem urmatoarele forme de proprietate:

a)      proprietatea privata - este dominanta in economia de piata moderna intrucat stimuleaza initiativa, preocuparea agentului economic pentru utilizarea eficienta a obiectului proprietatii;

b)      proprietatea publica - este a tuturor si a nimanui. Statul este administratorul acesteia ti istoria a dovedit ca statul este un administrator ineficient;

c)      proprietatea mixta - este o combinatie intre celelalte doua proprietati, la nivel national sau international. Afacerile cele mai rentabile pentru sectorul privat se fac in combinatie cu cel public, dar sunt expuse riscului de frauda.

ECONOMIA DE PIATA MODERNA SI TRASATURILE EI

Activitatea economica este organizata pe baza de autoconsum sau schimb.

Cea organizata pe baza autoconsumului se cheama economie naturala (produc eu, consum eu).

Economia de schimb e dominanta in societatea contemporana si exista sub 2 forme:

economia de piata (capitalista);

economia planificata centralizata (socialista).

Prin economia de piata intelegem acea forma de organizare a economiei de schimb in care:

proprietatea privata este dominanta, alaturi de celelalte forme;

productia este reglata de raportul cerere - oferta;

accesul la bunuri este reglat prin pret.

Alte caracteristici fundamentale ale economiei de piata:

economia este bazata pe un sistem monetar ce inlesneste circulatia marfurilor (monetizarea economiei);

tranzactiile economice sunt bilaterale, libere, de piata;

statul intervine in economie pentru a satisface nevoile colective, deci are rol economic important.

Economia de piata moderna se prezinta concret sub forma a 2 modele:

1. modelul neoamerican;
2. modelul renan (german).

In modelul neoamerican proprietatea publica si rolul economic al statului au o importanta redusa, pe cand in cel renan lucrurile stau invers. Modelul renan se practica in Europa de Vest, Japonia.

Clasa mijlocie in modelul neoamerican are o pondere redusa, iar in cel renan o pondere majora.

Asigurarile sociale (pentru pensii, pentru diverse riscuri, etc) in modelul neoamerican practic nu exista, pe cand in cel renan are o importanta majora. Gradul de impozitare in modelul neoamerica este redus, pe cand in cel renan este mare (cca 1/3).

BANII SI FUNCTIILE LOR

Banii reprezinta o antelegere sociala cu privire la instrumentele necesare inlesnirii circulatiei marfurilor. Concret, ei se prezina sub forma unor bancnote (note de banca) sau a unor monede din metal obisnuit pentru sub-diviziuni.

Banii au aparut atunci cand a aparut schimbul ca ceva necesar, adica dupa a 2-a mare diviziune sociala a muncii.

Formele banilor:

1. banii bunuri;
2. banii moneda de aur sau argint;
3. bancnotele convertibile in aur. Au circulat pana la primul razboi mondial. Dupa aceea, treptat, s-a renuntat la convertibilitatea in aur.
4. Bancnotele neconvertivile in aur (bani de hartie).

Functiile banilor:

1. Masura a valorii marfurilor (a rezltatelor activitatii economice);
2. Mijloc de schimb (vanzare-cumparare); banul este prezent in momentul schimbului;
3. Mijloc de plata, intrucat lichideaza o datorie, o obligatie economica aparuta anterior;
4. Mijloc de rezerva (tezaurizare).

Indeplinirea functiilor necesita existenta banilor intr-o anumita suma, deci a masei banesti.

Masa baneasca este suma (cantitatea) de bani existenta in circulatie la un moment dat in posesia agentilor economici.

Masa baneasca depinde de:

1. Cantitatea de marfuri supuse circulatiei (Q);
2. Pretul marfurilor (P);
3. Viteza de circulatie a banilor (V).

CURS 3UTILITATEA BUNURILOR

In comportamentul sau, consumatorul se orienteaza in functie de utilitatea bunurilor:

Utilitate generala (in sens tehnic);

Utilitate economica

Utilitatea tehnica reprezinta capacitatea unui bun de a satisface unele nevoi. Are la baza insusirile, caracteristicile acelui bun. Are caracter obiectiv.

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Utilitatea economica exprima satisfactia pe care spera s-o obtina un consumator dat prin consumarea unei unitati dintr-un anumit bun in conditii date de loc si de timp. Fiecare unitate consumata are utilitatea ei, pe care o numim unitate marginala.

Definim utilitatea marginala (Umg) ca fiind sporul de utilitate totala (∆UT) generat de cresterea cu o unitate a cantitatii consumate.

Gössen a formulat legea utilitatii marginale descrescatoare conform careia intensitatea unei placeri (satisfactie) scade pana la 0 in conditiile consumarii continue si neintrerupte a unui bun.

Consumatorul rational urmareste maximizarea utilitatii obtinute prin sacrificarea venitului sau limitat. Ca urmare, el va calcula utilitatea obtinuta pe o unitate monetara cheltuita. Utilitatea totala devine maxima in conditiile urmatoare:

CEREREA, OFERTA SI ELASTICITATEA LOR

Cererea exprima acele nevoi care ajung pe piata, asadar cererea este mai mica decat nevoia.

C<N

Cererea se afla in relatie negativa sau indirecta cu pretul si in relatia pozitiva sau directa cu venitul. Cand pretul creste, cererea scade, iar cand pretul scade, cererea creste.

P

P1

P2

0 Q

1 2 3

Bunurile cerute pot avea un statut normal in consum, fiind de o calitate obisnuita sau pot avea un statut aparte, generat de o calitate fie superioara, fie inferioara.

In functie de venit, cererea evolueaza pozitiv, direct proportional. Cand venitul creste, cererea creste la bunurile cu statut normal, dar scade la cele de calitate inferioara. Cand venitul scade, cererea scade la bunurile cu statut normal si creste la cele de calitate inferioara.

Modificarea cererii sub influenta pretului, ca si a venitului, este exprimata de coeficientul elasticitatii cererii in functie de pret.

e = elasticitate

Modificarea procentuala presupune raportarea modificarii absolute (∆Q) la baza de la care s-a pornit (Q0).

• Cand K=1, cererea este unitara
• Cand K>1, cererea este elastica
• Cand K<1, cererea este inelastica, rigida     

De regula, la bunurile vitale (de stricta necesitate) cererea este inelastica, iar la bunurile de lux este elastica.

Pe langa pret, cererea mai este influentata si de alti factori:

• Venitul cumparatorului (influenteaza pozitiv);
• Numarul de cumparatori (influenteaza pozitiv);
• Pretul altor bunuri.

La bunurile complementare (se consuma impreuna) cresterea pretului la un bun determina scaderea cererii la bunuri complementare.

La bunurile substituibile cresterea pretului la un bun face sa creasca cererea la bunurile substituibile.

Oferta exprima o parte a productiei care ajunge pe piata intrucat cealalta parte este destinata autoconsumului, se stocheaza sau se deterioreaza.

Of < Prod (Q)

Ca si cererea, modificarea ofertei este reflectata de coeficientul elasticitatii ei.

Distingem:

• Oferta unitara, cand K=1
• Oferta elastica, cand K>1
• Oferta inelastica, cand K<1   

Pe langa pret, care influenteaza pozitiv oferta, mai exista si alti factori ai elasticitatii ofertei:

• Costul unitar de productie (influenteaza negativ);
• Posibilitatile de stocare (influenteaza pozitiv);
• Cheltuielile cu stocajul (influenteaza negativ).

Evolutia pretului (modificarea lui) genereaza dei o modificare in sens invers a cererii si a ofertei, fapt ce genereaza un pret de echilibru si o cantitate de echilibru.

P exces Of

P1 Of

Pe

P2 C

1 2 Q

Q2 Q1 Qe exces de cerere

In conditiile pretului de echilibru, cantitatea vanduta-cumparata este cea mai mare posibila. Orice abatere a pretului real fata de cel de echilibru duce la scaderea cantitatii de echilibru.

Cand cererea creste si oferta nu, se creaza exces de cerere si atunci pretul creste (cererea este cauza, pretul este efectul).

Daca oferta creste si cererea nu, se creaza exces de oferta si atunci pretul scade (oferta este cauza, pretul este efectul).

Ex.: In prezent cererea creste. Ce se va intampla cu cererea, oferta si pretul de echilibru? In viitor cererea va creste, dar va scadea oferta.

CURS 4CONCURENTA

Concurenta este un insotitor permanent al economiei de piata. Ea consta intr-un sistem de relatii la care agentii economici participa in mod liber, in functie de interesele lor.

In esenta, producatorii urmaresc maximizarea profitului, iar consumatorii maximizarea satidfactiei obtinute prin sacrificarea venitului limitat.

Premisa concurentei: libertatea de actiune a agentilor economice stabilita printr-un cadru legislativ democratic.

Menirea concurentei este aceea de a satisface cit mai bine nevoile consumatorilor, fara a sacrifica, afecta interesele producatorului.

Concurenta este cea care "curata padurea de uscaturi".

Instrumentele luptei de concurenta sunt:

1. Economice :

a)      Reducerea costului de productie unitar, iar uneori si reducerea pretului de vanzare;

b)      Ridicarea nivelului calitativ al produselor;

c)      Cresterea volumului vanzarilor.

2. Extraeconomice:

a)      Publicitatea;

b)      Avantaje post vanzare;

c)      Spionajul economic.

Concurenta poate fi perfecta sau imperfecta.

Concurenta perfecta exista doar in teorie, fiind un model spre care at trebui sa tinda lupta de concurenta.

In concurenta perfecta nici producatorii, nici vanzatorii nu pot exercita influente asupra variabilelor pietei (cererea, oferta, pretul).

Caracteristici:

a)      Atomicitate perfecta (multi producatori, multi vanzatori, multi consumatori);

b)      Omogenitate perfecta (produsele sunt identice);

c)      Libertatea de a intra si de a iesi de pe piata, conditionata de raportul dintre costul de productie si pretul de vanzare;

d)      Mobilitatea perfecta a factorilor de productie.

In economia reala intalnim concurenta imperfecta, fapt ce implica posibilitatea fie a consumatorilor, fie a vanzatorilor de a exercita presiuni asupra variabilelor pietei.

Concurenta imperfecta poate fi loiala si neloiala. Este loiala (corecta) atunci cand se respecta legile comerciale si neloiala cand sunt incalcate.

Forma de concurenta cea mai intalnita este cea de oligopol (putini vand, multi cumpara).

FACTORII DE PRODUCTIE

Satisfacerea nevoilor necesita productie. Productia ofera obiectul consumului, iar consumul orienteaza productia.

Pentru a produce sunt necesare elemente materiale, umane etc. Care sa fie combinate dupa anumite reguli.

Prin factori de productie intelegem acea parte a resurselor atrasa si consumata in activitatea economica.

Dupa natura lor, distingem 3 mari categorii de factori de productie:

1. Munca (M)
2. Natura (N)
3. Capitalul (K)

Munca este factorul activ si determinant al productiei. Este o activitate constienta, specific umana, prin care oamenii obtin cele necesare existentei. Munca presupune efort fizic si intelectual. Cresterea rolului efortului intelectual a condus la cresterea eficientei muncii (a productivitatii muncii), fapt ce a generat reducerea timpului de munca si cresterea timpului liber.

Natura ca factor de productie e constituita din toate elementele oferite de mediul inconjurator si pe care oamenii le influenteaza prin munca (bogatiile solului si ale subsolului). Cel mai important element al naturii il constituie pamantul (care include si apa). Pamantul e foarte degradabil atat prin actiunea unor factori naturali (eroziune), cat si prin utilizare nerationala.

Preocuparile pentru prevenirea si combaterea poluarii solului au un rol foarte important in mentinerea sanatatii a tot ce este viu pe Terra.

Capitalul este ansamblul bunurilor obtinute de oameni si utilizate pentru a produce alte bunuri destinate vanzarii cu castig.

Elementele capitalului se grupeaza in capital fix (Kf) si capital circulant (Kc) dupa urmatoarele criterii:

• Modul in care participa la activitatea economica;
• Modul in care se consuma si se inlocuiesc.

Capitalul fix participa la mai multe acte economice, se consuma treptat si se inlocuieste dupa mai multi ani de utilizare. Ex.: cladiri, utilaje, masini, instalatii, licente.

Capitalul circulant participa la un singur act /ciclu economic, se consuma in cursul acestuia si se inlocuieste la fiecare nou ciclu economic. Ex.: materii prime si materiale CL (combustibili si lubrifianti), energie electrica, apa tehnologica, seminte, ingrasaminte).

Capitalul se modifica in timp, in special cel fix, sub influenta progresului in stiinta si tehnica.

In activitatea economica, folosirea capitalului pune problema combinarii sale cu ceilalti factori de productie. Prin combinarea factorilor de productie intelegem unirea a cel putin doua elemente conform scopului activitatii respective. Aceasta combinare depinde de:

a)      Natura activitatii;

b)      Abilitatea, managementul activitatii;

c)      Nivelul de tehnicitate in domeniul respectiv.

Eficienta combinarii factorilor de productie depinde de:

a)      Productivitatea marginala a fiecarui factor de productie;

b)      Rata marginala de substituire.

W = productivitatea

Wmg = productivitatea marginala

FP = factor de productie

Wmg =

Rms =

WmgY = productivitatea marginasa a factorului substituit

WmgX = productivitatea marginala a factorului de productie ce substituie

Rms = rata marginala de substituire

CURS 5COSTUL DE PRODUCTIE

Prin cost de productie intelegem toate cheltuielile efectuate cu obtinerea, depozitarea si desfacerea (vanzarea) bunurilor.

Dupa natura lor, costurile sunt:

Costuri materiale - se refera la capitalul consumat;

Kutil. = Kf + Kc

Kcons. = A + Kc

A = amortizare

Amortizarea este procesul de recuperare treptata a valorii capitalului fix. Se prezinta ca o suma de bani ce se include in costurile materiale. Aceasta suma este fixa pe an si variabila pe unitatea de produs.

A =

Cheltuieli salariale;

Alte cheltuieli (chirii, cheltuieli de protocol, publicitate, amenzi).

Dupa legatura care exista intre volumul productiei si volumul costurilor:

Costuri fixe (Cf) - sunt independente de volumul productiei. Includ: amortizarea, chiria, energia si combustibilul pentru iluminat si incalzit, salarii ale personalului din administratie.

Costuri variabile (Cv):

a)      Materii prime si materiale;

b)      Combustibil si energie pentru fabricatie;

c)      Salarii ale personalului din productie.

Toate acestea depind de volumul productiei in mod direct.

Costurile se calculeaza la nivel global si la nivel mediu (pe unitate de produs).

CT = Cf + Cv       CT = costul total

CT = A + Kc + S                              S = salarii

CT = Cmat + S   Cmat = cheltuieli materiale

La nivel mediu (unitar) distingem:

a)      Costuri totale medii

CTM = CTM = CFM + CVM          CFM = CVM =

Evolutia costurilor (si a altor indicatori) o evidentiem cu ajutorul indicelui.

Un indice arata raportul dintre modificarea unor rezultate si baza de referinta.

ICT = * 100

CT1 = nivelul curent

CT0 = nivelul de baza

∆CT = CT1 - CT0

Daca indicele este 100% (1) semnifica o evolutie constanta.

Dacaa indicele depaseste 100%, arata o crestere.

Dacaa indicele este sub 100%, arata o scadere.

Ex.: Ix = 125% (a crescut cu 25%, adica a crescut de 1,25 ori).

Ix = 50% (a scazut cu 50%, adica a scazut de 2 ori).

Pentru analiza profunda a costurilor, agentii economici trebuie sa faca o comparatie intre nivelul mediu si nivelul marginal al costului.

Costul marginal exprima raportul dintre variatia costurilor si variatia productiei (este derivata costului total).

Cmg = Cmg = (CT)` CTM = minim, atunci cand este egal cu cel marginal

CTM = Cmg => CTM = minim

CV este direct proportional cu Q

CFM = CVM =

CTM↘     scade cel mai puternic

CV → CVM↘

Q → CFM↘

CT

CF

CV → CVM↑ }↗→↘

Q → CFM↘ CTM↘

CV → ramane constant CTM=CFM+CVM

CV → CVM↘ Q

CV

CV Q

CURS 6PRODUCTIVITATEA. INDICATORI DE EFICIENTA A UTILIZARII FACTORILOR DE PRODUCTIE

Agentul economic rational urmareste sa maximizeze profitul sau total. Aceasta presupune:

d)      Sa minimizeze costul unitar (mediu);

e)      Sa maximizeze productivitatea medie.

Prin productivitate intelegem eficienta utilizarii factorilor productiei. Este un indicator calitativ al acticitatii economice ce se calculeaza ca raport intre 2 indicatori cantitativi.

W = productivitate

FP = factor de productie

W =

Q se poate exprima (Q - valoarea productiei):

c)      In unitati fizice (naturale) daca productia este omogena (de acelasi fel);

d)      Daca productia este relativ omogena utilizam unitatinatural-conventionale (cai putere, procentul de grasime la lapte, procentul de alcool, Kw);

e)      Daca productia este eterogena nu se pot utiliza decat unitati valorice.

Similar se poate exprima si consumul de factori de productie.

Productivitatea se poate calcula la nivel partial (pentru fiecare factor de productie luat separat) sau la nivel global (agregat).

	W

→ productivitatea

			GLOBAL

MEDIU

MARGINAL

MUNCA

NATURA

CAPITAL

MEDIU

=>

MARGINAL

- productivitatea medie

L   - productivitatea medie a muncii L =

Pm - productivitatea medie a pamantului Pm =

K - productivitatea medie a capitalului K =

mg - productivitatea marginala

                   

Atingerea punctului maxim al productivitatii medii are loc atunci cand nivelul mediu este egal cu nivelul marginal.

= Wmg => = max

Se justifica sporirea volumului productiei numai atunci cand productivitatea marginala (Wmg) este mai mare sau egala cu productivitatea medie si cererea accepta.

Productivitatea muncii are cea mai mare importanta pentru orice agent economic rational.

Legea cresterii productivitatii muncii impune ca productivitatea medie (L) sa creasca mai rapid fata de cresterea salariilor.

>

= indicele productivitatii muncii

indicele salariilor

CURS 7PIATA MUNCII SI SALARIUL

In economia de piata toti factorii de productie, inclusiv munca, se asigura prin vanzare-cumparare. Pe piata muncii se confrunta cererea si oferta de munca.

Cererea de munca este reprezentata de angajatori si se exprima prin numarul de locuri de munca. Decci, angajatorul cere sa cumpere munca si ofera locuri de munca.

Oferta de munca este reprezentata de populatia disponibila apta de munca ce doreste sa presteze munca in conditii salariale. Ea se exprima prin numarul doritorilor de a se angaja intr-o munca platita cu salariu.

Oferta de munca are la baza resursele de munca ale unei tari. Prin resurse de munca intelegem munca ce poate fi depusa de populatia activa, ce se poate calcula inmultind numarul populatiei apta de munca cu timpul legal de munca.

Pentru economia de piata rol hotarator il are populatia ocupata, adica cei angajati efectiv in activitati utile societatii. Regula este: populatia ocupata este mai mica in raport cu cea apta de munca.

SALARIUL

In urma confruntarii cererii cu oferta de munca se formeaza salariul.

Acesta are la origine latinescul salarium, ce reprezenta plata pe care soldatul roman o primea de la imparat pentru a-si procura sarea necesara, restul bunurilor fiind asigurate in natura de catre statul roman.

Putem considera salariul ca pret al marfii forta de munca ce se formeaza pe baza acelorasi principii ca si pretul altor marfuri.

Formele salariului sunt:

c)      Salariu nominal, aflat sub forma bruta sau neta. Este suma de bani ce se cuvine angajatului pentru munca prestata.

d)      Salariul real, constituit din cantitatea de bunuri ce poate fi cumparata cu salariul nominal. Acesta sta la baza negocierilor sindicatelor cu patronatul si guvernul. El depinde in mod pozitiv de salariul nominal si negativ de evolutia preturilor.

= * 100

e)      Salariul minim garantat se stabileste nu pe criterii economice, ci social-politice. Rolul sau este de a asigura minimum de subzistanta necesar refacerii fortei de munca. Data fiind evolutia societatii, nivelul sau tinde sa creasca.

Teoretic, salariul are si o limita maxima, data de nivelul productivitatii muncii.

Salariul social este o suma platita de societate celor care au necazuri (concediu medical, pentru accidente de munca, ajuror de somaj etc).

Salariul colectiv este o suma pe care firma o acorda tuturor angajatilor pentru a-i stimula sa participe mai eficient la munca (participarea la beneficii - al 13-lea salariu, prime de sarbatori, de vacanta, diverse plati in natura, transport gratuit etc.).