Sistemul resurselor economice, marfa - rezultat al valorificarii resurselor - resursele economice

Cuvinte cheie: resurse umane, resurse naturale, resurse informationale, marfa

1. Sistemul resurselor economice

Resursele economice reprezinta ansamblul elementelor materiale si umane cunoscute, determinate, aflate in rezerva si susceptibile de a fi valorificate prin producerea de bunuri si servicii. Satisfacerea nevoilor indivizilor este conditionata de existenta resurselor, in functie de cantitatea, calitatea si diversitatea lor putandu-se stabili configuratia unei economii nationale.

Clasificarea resurselor economice:

Resurse primare - pot fi de doua tipuri: resurse materiale (hidrocarburi, minerale, fondul funciar, fondul forestier, etc.) si resurse umane (potentialul demografic al unei tari);

Resurse derivate - create pe baza celor primare, care la randul lor sunt de doua tipuri: ecipamente tehnice, masini, utilaje si de tipul cunostintelor stiintifice;

Resurse intermediare - aparute mai tarziu in cadrul mecanismului economic, acestea fiind reprezentate de mijloacele banesti.

Principalele trasaturi ale resurselor economice din societatea moderna:

- resursele au caracter limitat comparativ cu nevoile;

- s-a produs o crestere a volumului resurselor exploatate, datorita progresului stiintifico-tehnic si dinamizarii activitatilor economice;

- in paralel a a vut loc si o diversificare a lor;

- faptul ca e din ce in ce mai dificil sa gasim resurse in cantitatile si de calitatile necesare a dus la aparitia interesului de a le utiliza cat mai eficient;

- se constata raspandirea disproportionata a resurselor economice pe glob.

Deoarece nu este posibila derularea unei activitati economice care sa se poata dispensa de contributia omului, intrucat el este cel ce concepe si controleaza activitatile, putem spune ca intre resursele economice ale unei tari, cele umane detin intaietate.

Resursele umane reprezinta acea parte a populatiei care cuprinde persoanele apte de munca si disponibile de a se angaja in diverse activitati economice. Desi dimensiuni precise ale resurselor umane de care dispune un stat nu se pot stabili, se pot face totusi unele proiectii cantitative (prin calculul unor indicatori de tipul marimii populatiei, soldului migrator, speranta de viata, piramida varstelor, etc.) si calitative (stocul de invatamant, care arata structura pregatirii profesionale si nivelul de competitivitate a fortei de munca). Volumul si calitatea fortei de munca a unei tari constituie atat cauza cat si rezultatul dezvoltarii economice a tarii respective, de aceea se poate afirma ca investitia in om este una dintre cele mai importante investitii pe care o tara o poate realiza.

Pe langa resursele umane, activitatile economice au la baza utilizarea resurselor naturale (terenuri agricole, paduri, potential hidrografic, stoc cinegetic, piscicol, etc.).

Derularea unor activitati este  efectiv conditionata de existenta resurselor naturale specifice (cum este cazul agriculturii, de exemplu). De-a lungul timpului, tarile care nu beneficiau de anumite resurse procedau la acapararea lor de la tarile care dispuneau de acestea. Astazi, tarile care nu dispun de capitalul tehnic sau financiar necesar exploatarii propriilor resurse naturale permit accesul strainilor la acestea, in scopul gestionarii lor cat mai eficiente.

Clasificarea resurselor naturale:

a) Dupa modul de existenta:

resurse materiale (flora, fauna, solul, etc.);

resurse energetice (zacaminte, energia solara, eoliana, caderea apelor,etc.);

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

b) Dupa posibilitatea reproducerii lor:

resurse naturale regenerabile;

resurse naturale neregenerabile;

c) Dupa posibilitatea recuperarii lor:

resurse recuperabile;

resurse partial recuperabile;

resurse nerecuperabile.

d) Dupa destinatie:

resurse pentru consum (mijloace de subzistenta);

resurse pentru activitati economice.

Aspectul cel mai important privind resursele naturale este cel referitor la modul in care acestea sunt privite de catre oameni, in sensul ca acestia trebuie sa-si dea seama ca resursele nu sunt infinite, ca trebuie ferite de degradare si, mai ales, trebuie exploatate eficient si in anumite limite.

Informatia a dobandit un rol major intre factorii care contribuie la buna desfasurare a activitatilor economice  mai ales astazi, cand se desfasoara o multitudine de activitati din ce in ce mai complexe, care necesita tehnologii performante si personal bine pregatit. Schimbarile rapide din lumea contemporana au demonstrat importanta asigurarii unor fulxuri informationale, conditionate de urmatoarele elemente:

- existenta unor surse de informatii;

- existenta unor cai de transmitere corecta a informatiilor, astfel incat sa nu fie afectata exactitatea acestora, iar viteza de transmitere sa asigure ajungerea la consumatorul de informatie in timp util;

- asigurarea unor posibilitati de stocare a informatiilor si a unui mod controlat de acces la acestea.

Pentru ca toate aceste conditii sa poata fi indeplinite, un rol deosebit ii revine cercetarii stiintifice fundamentale si aplicative, fapt care reclama implicarea activa a statului in finantarea sustinuta a activitatilor de cercetare din cadrul economiei nationale, asa cum se intampla in economiile de piata ale tarilor dezvoltate.

2. Productia de marfuri - sistem de valorificare a resurselor economice

Toate resursele economice n-ar avea nici o insemnatate daca n-ar fi folosite la obtinerea de bunuri sau servicii pentru satisfacerea trebuintelor.

In zorii umanitatii, aceste bunuri erau limitate ca numar, fiind de regula atrase direct din natura si consumate ca atare, fara a fi prelucrate. In conditiile in care oamenii au inceput sa obtina surplusuri de produse diferite a aparut trocul (schimbul in natura) si implicit economia naturala si o forma primara de diviziune a muncii.

Din momentul in care productia unui anumit sistem social este destinata in principal schimbului, putem vorbi de existenta unei economii de schimb sau de tip marfar.

Un bun sau serviciu este considerat a fi o marfa daca acesta nu este destinat consumului celui care il produce (nu satisface o nevoie individuala a producatorului) si daca este insusit de catre cel care il va consuma contra unui echivalent (alt bun /serviciu sau bani).

Aparitia marfii si mai ales a productiei de marfuri a reprezentat o puternica schimbare in evolutia societatii omenesti, in sensul ca a dinamizat activitatile economice, a insuflat interes pentru inovatie si a schimbat statutul omului in cadrul vietii sociale (din consumator s-a transformat in producator).

In prezent, majoritatea bunurilor si serviciilor dintr-o economie se afla sub forma de marfuri, clasificate dupa cum urmeaza:

marfuri corporale de consum personal curent (alimente, imbracaminte, medicamente);

marfuri corporale de consum indelungat (locuinte, autoturisme, obiecte de uz casnic cu durata lunga de folosire);

marfuri incorporale de consum personal (servicii adresate persoanelor private);

marfuri incorporale de consum social (instructie publica, salubritate, iluminat public);

marfuri capital (cladiri, utilaje);

marfuri resurse naturale (terenuri, bogatii ale solului / subsolului);

marfa forta de munca;

marfuri corporale / incorporale, produse ale cercetarii stiintifice (carti, brevete, licente, programe pentru calculator);

marfuri de tip servicii manageriale sau de marketing;

marfa bani.

Teste de evaluare a cunostintelor

1) Grupati resursele enumerate: resurse biologice, apa, minereuri, materii prime, energetice, pamant, combustibili fosili, aer, in categoriile:

a) resurse regenerabile; b) resurse neregenerabile; c) resuse recuperabile; d) resurse partial recuperabile; e) resurse nerecuperabile;

2) De ce este informatia o marfa speciala?

3) Explicati sensul in care caracterul limitat al resurselor constituie o problema principala a omenirii.

4) Care sunt caracteristicile marfii "bani"?