Gandirea economica a fiziocratilor

GANDIREA ECONOMICA A FIZIOCRATILOR

Doctrina fiziocrata a aparut in Franta secolului al XVIII ca o reactie impotriva mercantilismului colbertian. Fiziocratii sunt un grup de economisti liberali francezi care formeaza o adevarata scoala de gandire economica, avandu-l ca mentor general recunoscut pe Francois Quesnay (1694-1774) si care si-au desfasurat activitatea in perioada premergatoare revolutiei franceze (1789).

Alaturi de Fr. Quesnay, din aceasta scoala au mai facut parte: marchizul de Mirabeau ("Teoria impozitului"), Mercier de la Riviere ("Ordinea naturala si esentiala a societatilor politice"), Pierre Dupont de Nemours ("Fiziocratia") si unul dintre cei mai reprezentativi fiziocrati, Anne Robert-Jacques Turgot ("Reflexiuni asupra formarii si distribuirii bogatiei").

Denumirea fiziocratilor provine din cuvintele grecesti "physis" (natura) si "kratos" (putere), ceea ce semnifica esenta liberala a viziunii lor despre societate si libertate. Ei recunosc atotputernicia legilor "naturale", dezaproband interventionalismul mercantilistilor, caruia ii opun conceptia lor despre ordinea naturala sau fireasca din societate.

Doctrina economica fiziocrata are la baza urmatoarele trei aspecte majore: conceptia despre ordinea naturala si politica economica optima, conceptia despre bogatie si rolul primordial al agriculturii in crearea ei si teoria "produsului net", inclusiv conceptia despre crearea si repartitia produsului intre clasele sociale, respectiv reproductia simpla la scara macroeconomica analizata prin " Tabloul economic".

a) Teoria ordinii naturale

Fiziocratii promoveaza libertatea de miscare a agentilor economici si a individului, in general, condamnand restrictiile de ordin feudal, si pe cele mercantiliste. Ei considera ca libertatea individului este compatibila cu ordinea in societate, deoarece aceasta functioneaza dupa anumite legi "naturale", decurgand din vointa divina. In temeiul acestor principii, celebrul dicton "laissez faire, laissez passer, le monde va de lui meme" (in traducere: lasati lucrurile sa-si urmeze cursul lor firesc), atribuit lui J.V. de Gournay, nu este un indemnn la pasivitate sau fatalitate, ci catre initiativa si munca.

Fiziocratii resping interventia statutlui in economie si sustin politica economica a liberului schimb sau a liberei concurente. Statul este redus la functii minime, cum ar fi: apararea proprietatii private, ca sursa a libertatii individuale si fundament al ordinii naturale; asigurarea instruirii cetatenilor pentru a putea recunoaste si reapecta ordinea naturala; efectuarea lucrarilor publice. Acesta este insa un stat autoritar, condus de un despot, considerat a fi reprezentantul Divinitatii si garantul ordinii publice.

Proprietatea este considerate ca facand parte din natura umana, dreptul de proprietate fiind insa o institutie divina. Formele pe care le imbraca proprietatea, in conceptia fiziocrata sunt:

- proprietatea personala, sau dreptul fiecarei persoane de a dispune de sine.

proprietatea mobiliara, considerate o prelungire a proprietatii personale, care consta in dreptul fiecaruia de a poseda si utiliza produsele muncii sale.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

proprietatea funciara, ca rezultat al utilizarii celorlalte doua forme, in vederea atragerii si mentinerii in cultura a unor terenuri agricole.

Concurenta este integrata ordinii naturale, indeplinind functia de asigurare a echilibrului intre cerere si oferta, intre productie si consum.

Ordinea naturala poate fi privita si ca ordine sociala. Fr. Quesnay imparte indivizii in trei clase sociale:

clasa proprietarilor funciari, cuprinzand regele, proprietarii funciari, functionarii de stat si biserica,

clasa productiva sau clasa fermierilor, alcatuita din arendasi si muncitori agricoli,

clasa sterila, cuprinzand persoanele ocupate in comert, industrie, etc.

b) Conceptia fiziocratilor despre bogatie

Aceasta conceptie este opusa celei mercantilistein dublu sens: pe de o parte, fiziocratii sustin ca bogatia consta in bunuri utile pentru satisfacerea necesitatilor oamenilor, si nu din bani sau metale pretioase si pe de alta parte, sustin ca aceasta este creata in productie, in primul rand in agricultura, si nu in comert dupa cum arata conceptia mercantilista.

Una dintre cele mai reprezentative personalitati ale scolii fiziocrate, A.R.J.Turgot considera ca agricultura este ramura economica cu productivitatea cea mai inalta, desi extinde sfera muncii productive si la activitatea industriala, mestesuguri si comert. El intelege capitalul ca o acumulare de economii, care poate creste pe masura ce veniturile depasesc cheltuielile. Tezaurizarea nu mai este considerat ca "un dusman al productiei", ci ca sursa a unor investitii necesare nu numai in agricultura, dar si in toate ramurile economice.

A.R.J.Turgot, prin analizele pe care le-a intreprins, da expresie unui spirit larg, deschis si neconventional, care depaseste canoanele scolii fiziocrate, careia ii este asociat.

c) Teoria produsului net

Aceasta teorie a marcat gandirea stiintifica, reprezentand un real progres in domeniul economiei, referindu-se in principal la mobilul activitatii economice. Fiziocratii recunosc ca profitul poate lua nastere si in comert, dar considerau ca numai in agricultura (in principal) si in industriile extractive se poate produce o cantitate mai mare de bunuri decat cea care se consuma in procesul productiei. Izvorul bogatiei il reprezinta numai pamantul, deoarece numai natura poate crea si "inmulti" prin gratie divina. Din punct de vedere cantitativ, asadar, produsul net reprezinta diferenta dintre bogatia creata si cea consumata in agricultura.

Pentru fiziocrati, singura forma de existenta a plusvalorii este renta funciara. Munca ce nu are ca obiect pamantul este considerate sterile, deoarece omul nu poate fi creator, ci numai Natura sau Dumnezeu creaza valoare prin intermediul pamantului.

Facand analiza produsului net, fiziocratii delimiteaza munca, activitatile si clasele sociale productive de cele neproductive.

Astfel, munca productiva este numai cea creatoare de produs net, deci munca din agricultura si cei ce lucreaza pamantul. Toate celelalte categorii de munci sunt considerate neproductive.

Un alt concept important introdus de catre fiziocrati, este capitalul, pentru prima data in gandirea economica fiind definite si analizate originea si structura acestuia.

Capitalul reprezinta o serie de avansuri mobilizate in scopul productiei viitoare, avansuri care sunt de trei categorii:

1. Avansurile funciare, reprezinta cheltuieli pentru amenajarea si introducerea in cultura a pamantului.

Acestea se realizeaza o singura data, la inceputul lucrarilor si deci nu presupun amortizarea.

2. Avansurile initiale sau capitalul fix, reprezinta cheltuieli suportate de proprietar pentru achizitionarea de utilaje, echipamente, animale de munca, etc. Avand in vedere uzura acestora, se prevad "dobanzi", care sunt de fapt cote de amortizare, al caror mecanism este descries si inteles corect pantru prima data de fiziocrati.
3. Avansurile anuale sau capitalul circulant, reprezinta cheltuieli facute de fermieri (producatorii agricoli) pentru: seminte, ingrasaminte, lucrari agricole etc., care se recupereaza integral din productia anului respective.

Pe baza analizei produsului net si a capitalului, fiziocratii au incercat sa dezvaluie mecanismul de functionare a economiei capitaliste, punand bazele analizei reproductiei capitalului si modelarii economice.

Astfel, Fr. Quenay a elaborat in anul 1758 "Tabloul economic", care reprezinta sinteza teoriei fiziocrate a reproductiei simple a produsului national si in acelasi timp apogeul gandirii economice a scolii fiziocrate.

"Tabloul economic" indica sub forma unor linii in zig-zag valoarea si directia fluxurilor economice materiale si banesti, intre clasele sociale, facand legatura intre clasa fermierilor (singura producatoare de "produs net"), clasa proprietarilor funciari si clasa sterile. Prin aceasta reprezentare autorul analizeaza modul in care circula bogatia si se distribuie produsul social anual intre cele trei clase, pentru ca procesul de productie sa poata fi reluat anual pe aceeasi scara. Circulatia dintre clasele sociale este imaginata sub forma unor sume globale, care includ toate vanzarile si cumpararile de marfuri intre ele, pe parcursul anului.

Pe baza "Tabloului economic" au fost trase doua concluzii de importanta deosebita, si anume:

pe baza repartitiei si circulatiei produsului social, anual se restabilesc conditiile existente la inceputul activitatii, productia putand fi reluata, intrunindu-se astfel conditiile ce fac posibila reproductia simpla a capitalului social.

daca "produsul net" este creat in agricultura de fermieri si ajunge in posesia proprietarilor, normal ar fi ca numai acestia din urma sa plateasca impozitul funciar.

"Tabloul" lui Fr. Quesnay prezinta intr-o forma simpla realitatea economico-sociala si formalizeaza principalele interdependente dintre participantii la viata economica, anticipand prin aceasta modelul echilibrului general al lui Leon Walras si schemele reproductiei largite elaborate de Karl Marx.