Formarea si evolutia somajului. Relatia somaj - inflatie; curba Phillips

Formarea si evolutia somajului. Relatia somaj - inflatie; curba Phillips

Formarea somajului reprezinta un proces complex, conditionat de numerosi factori. In general, el cuprinde doua laturi: pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate; cresterea ofertei de munca prin aparitia unor noi contingente pe piata muncii in conditiile in care cererea de munca nu se adapteaza operativ la aceasta oferta.

Intre factorii care conduc la formarea si cresterea dimensiunilor somajului trebuie mentionat, in primul rand insuficienta cresterii economice si chiar restrangerea activitatii economice in diferite faze ale ciclului economic. Nivelul si evolutia somajului se afla, astfel, in legatura directa cu fazele ciclului economic, dimensiunile cele mai ridicate ale acestui fenomen intalnindu-se in fazele descendente, de recesiune economica. Atat in secolul trecut, dar mai ales in secolul nostru, somajul s-a dovedit unul din indicii cei mai relevanti ai recesiunii economice, el atingand in aceste faze ale ciclurilor economice rate cu doua cifre (peste 10%).

In al doilea rand o contributie importanta la formarea somajului o au restructurarile si reconversiunea economica sub incidenta diferitilor factori, mai ales a schimbarilor in tehnica si tehnologiile de productie, in structurile de ramura, teritoriala si ocupationala a fortei de munca, etc..

In al treilea rand, in directia formarii somajului actioneaza si alti factori economici si sociali, cum sunt: sporirea contingentelor noilor generatii ca urmare a unei cresteri demografice mai ridicate sau a unor ritmuri de pensionare mai reduse; sporirea ofertei de munca feminine; inadaptarea ofertei la cererea de munca, indeosebi ca urmare a insuficientelor procesului de invatamant, care nu asigura orientarea profesionala corespunzatoare, etc..

Nivelul si sensul evolutiei somajului difera semnificativ de la o tara la alta, in functie de actiunea factorilor mentionati, mai ales de caracterului cresterii economice.

Somajul are implicatii economice, sociale, morale si politice importante care nu pot fi ignorate, chiar daca formarea somajului nu poate fi evitata. Ca urmare, de la Keynes incoace somajul a constituit o problema centrala nu numai de teorie economica, ci si de politica economica. Preocuparile si masurile de politica economica pentru prevenirea sau diminuarea somajului sunt variate si difera de la o tara la alta. Totodata, experienta arata ca problema somajului nu poate fi tratata detasat de ansamblul problemelor dezvoltarii economiei nationale, date fiind interdependentele existente intre cresterea economica, ocuparea fortei de munca, productivitatea muncii, evolutia salariilor si dinamica preturilor, etc..

In legatura cu relatia somaj - inflatie, dezbaterea teoretica a fost dominata de asa numita "curba Phillips", denumita astfel de profesorul american P. Samuelson care a introdus-o in tratatul sau de baza "Economics", incepand cu cea de a VI-a editie (1964). Analizand evolutia somajului in legatura cu fazele ciclului economic si cu alti indicatori din economia britanica, A.W. Phillips (un economist neozeelandez care a activat in Marea Britanie) printr-o combinatie a datelor statistice referitoare la somaj si evolutia salariilor, pune in evidenta existenta unei relatii invers proportionale intre cele doua variabile, in decursul unei perioade indelungate de timp. Intr-un articol publicat in 1958, el arata ca salariile cresc si sunt mai mari atunci cand somajul este ridicat. Continuand aceste analize empirico - statistice, Phillips si colegii sai de la Scoala de Stiinte Economice din Londra ajung la concluzia ca exista o relatie si intre evolutia preturilor si rata somajului. Curba rezultata este inclinata negativ, indicand o legatura inversa intre cele doua variabile; cu cat somajul este mai ridicat, cu atat inflatia se reduce si invers, la rate mai inalte ale inflatiei, rata somajului este mai scazuta ( vezi figura..).

Figura 7.1 Curba Phillips

In acest mod, vechiul ideal si conceptia (tipica revolutiei keynesiene) a realizarii simultane a preturilor stabile si a deplinei angajari (full employment) a deschis drumul asa-numitei "intelegeri" dintre inflatie si somaj, ca si intre varietatea instrumentelor politicii economice, menite sa limiteze proportiile somajului sau ale inflatiei. Cu alte cuvinte, cum spune Mark Blaug, curba Phillips a fost interpretata drept limita "combinatiilor posibile dintre ratele inflatiei si a somajului de-a lungul si deasupra careia se pot deplasa cei ce elaboreaza politica" in raport cu obiectivele propuse .Treptat au inceput, insa, sa apara indoieli asupra stabilitatii curbei Phillips, intrucat s-a constatat ca in alte tari sau pentru alte perioade evolutiile nu o confirma. Studii empirice bazate pe datele referitoare la inflatie si somaj au relevat o mare variabilitate a celor doua rate, iar relatia dintre ele se modifica in timp ca rezultat al unor influente ce trebuiau analizate. Astfel, in ultimii ani ai deceniului al saptelea al seco-lului nostru, in multe tari s-au inregistrat cresteri semnificative ale infla-tiei. Fara o reducere a somajului si chiar evolutia ascendenta a ambelor fenomene, deschizand disputa asupra cresterii somajului si inflatiei.

Un raspuns la aceste probleme l-a oferit profesorul american Milton Friedman in studiul intitulat "Rolul politicii monetare"(1968). Conceptul central al acestui studiu este "rata naturala a somajului", care reprezinta nivelul cel mai scazut al somajului care se poate mentine in timp. Fara inflatie, sau acea rata a somajului care mentine constante nivelul preturilor si rata medie a salariului real, considerand cresterea productivitatii muncii egala cu zero. Ulterior Milton Friedman a adaugat noi teze referitoare la relatia inflatie-somaj si curba Phillips. Astfel, in celebra sa conferinta cu prilejul obtinerii Premiului Nobel in 1976 el arata ca "stagflatia" (existenta simultana a somajului si inflatiei) a deschis ulterior cale "slumpflatiei", adica a cresterii simultane a somajului si inflatiei. Cu alte cuvinte, curba Phillips poate deveni inclinata pozitiv, dupa Friedman acest lucru producandu-se in perioade de tranzitie masurate cu ajutorul jumatatilor de secol si a deceniilor, si nu cu ajutorul anilor.

Aceste evolutii ale ratelor inflatiei si somajului, neconforme cu aliura standard a curbei Phillips, sunt interpretate in mod diferit in literatura de specialitate. Astfel, daca unii economisti vad in aceasta proba faptului ca formarea salariului este tot mai mult rezultatul unui raport de forte sau a influentelor unor factori institutionali (existenta sindicatelor, reglementarile privind salariul minim etc.) alti economisti, de orientare neoliberala vad in aceasta, mai ales proba ineficacitatii crescande a politicilor keynesiste. Evidenta este complexitatea relatiei de interdependenta dintre somaj si inflatie, a factorilor ce influenteaza modificarile raportului salarii-preturi, ceea ce complica foarte mult agenda celor ce elaboreaza in prezent politica macroeconomica, in raport cu conceptia mai simpla a "sfaturilor" tipice revolutiei keynesiene.