Finantarea ciclului de exploatare - fondul de rulment, surse imprumutate

Decizia de finantare a ciclului de exploatare va trebui sa tina seama de raportul dintre rentabilitate si risc. Aceasta decizie se adopta dupa determinarea NFCE. Firmele au la dispozitie urmatoarele surse de finantare pe termen scurt:

Surse atrase

Surse proprii (FR)

Surse imprumutate.

1Sursele atrase

Sursele proprii (fondul de rulment)

Sursele imprumutate.

1 Sursele atrase

NFCE se acopera in primul rand din sursele atrase temporar de la terti:

Datorii fata de furnizorii de materii prime si materiale (creditul comercial sau creditul furnizor).

Creditul comercial este o sursa spontana de finantare in sensul ca apare in decursul tranzactiilor obisnuite. Prin acord amiabil intre client si furnizorul lui, acestia se pot intelege asupra prelungirii creditului prin practicarea unei rate de dobanda sau plata unor majorari de intarziere. Pentru client creditul comercial reprezinta o solutie avantajoasa mai ales cand creditul bancar se dovedeste costisitor si dificil. Un alt avantaj il reprezinta gratuitatea acestor resurse, cu exceptia situatiilor in care nu se respecta prevederile contractuale. Pentru o firma este avantajos sa angajeze datorii cu scadente relaxate si sa acorde clientilor credite cu scadente cat mai scurte.

Datorii fata de personal (salarii)

Datorii fata de stat (impozite si taxe). Salariile si impozitele reprezinta si ele surse atrase si pot fi folosite pentru finantarea NFCE, deoarece se platesc o data sau de 2 ori pe luna ori lunar/ trimestrial. Intre momentul generarii acestor obligatii (prestarea muncii/ obtinerea veniturilor impozabile) si momentul platii, salariile si impozitele constituie pentru intreprindere o sursa gratuita de capital (cu exceptia penalitatilor pentru neplata la timp a impozitelor).

Soldul minim al surselor atrase temporar de la terti poarta numele de pasive stabile. Marimea pasivelor stabile este evaluata in bilant la nivelul datoriilor de exploatare. Exista 2 categorii de pasive stabile:

Pasive stabile de categoria I. Acestea sunt acelea care au termene fixe de plata si solduri crescatoare pana in momentul platii. In aceasta categorie sunt incluse: datoriile fata de stat si salariati, fata de furnizorii de energie electrica, apa, gaze, servicii de telefonie (utilitati).

Pasive stabile de categoria II, care sunt acele surse atrase care n-au termene fixe de plata si au sold variabil pe parcursul unei luni. In aceasta grupa intra datoriile fata de furnizorii de materii prime si materiale.

2 Fondul de rulment

Diferenta dintre NFCE si sursele atrase temporar de la terti constituie de fapt NFR (nevoia de fond de rulment). Reinnoirea continua a stocurilor si creantelor da un caracter cvasi-permanent acestei nevoi. De aici apare si necesitatea finantarii ei dintr-o parte a capitalului permanent si anume FR.

FR = Capital permanent - Active pe termen lung.

Finantarea ciclului de exploatare din FR prezinta avantajul ca ofera firmei autonomie financiara si siguranta. Dezavantajul este insa costul ridicat, determinat de ratele mari ale dividendului si imprumuturilor pe termen lung. De aceea FR trebuie sa fie minim si sa acopere NFR minima si permanenta.

FR optim =NFR minima si permanenta.

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Surse imprumutate

Partea din NFR care nu a fost finantata din FR va fi acoperita din imprumuturi pe termen scurt. Cele mai utilizate imprumuturi pe termen scurt sunt:

Creditele de trezorerie; sunt credite bancare pe termen scurt acordate firmelor in scopul echilibrarii trezoreriei curente. Ele imbraca in general forma:

1. facilitatilor de casa (firma poate fi datoare bancii pana la o anumita suma stabilita in functie de CA, de durata ciclului de exploatare si de alte credite pe termen scurt primite)

2. avansurilor in cont curent care se acorda in limita unui plafon pe baza prezentarii de catre firma a unui plan de trezorerie. In cadrul acestuia se delimiteaza necesarul trimestrial de credite de trezorerie, dupa formula:

Nec trim = (Active circ + Plati) - (FR + Pasive stabile + Incasari + Sold credite trezorerie).

Daca rezultatul acestei diferente este negativ inseamna ca nu exista un necesar de trezorerie, ci dimpotriva exista un excedent de trezorerie care poate fi plasat pe piata monetara in conditii de rentabilitate si lichiditate maxime si risc minim.

Credite de scont. Atunci cand firma nu dispune de lichiditati dar detine efecte comerciale le poate prezenta bancii spre scontare. In urma scontarii firma va primi valoarea actuala a efectului comercial, adica valoarea nominala (VN) a efectului diminuata cu scontul (dobanda) aferent perioadei cuprinse intre momentul scontarii si momentul scadentei. Scontul se calculeaza ca o dobanda simpla dupa formula:

Scontul (S) = VN * taxa scontului % * nr zile intre scontare si scadenta

360

Valoarea actuala (VA) = VN - S

Avantajele creditelor de scont:

-se imbunatateste lichiditatea firmei

-operativitate mai mare in comparatie cu creditul bancar

Cel mai mare dezavantaj este legat de costul mai ridicat decat cel al creditelor bancare. Explicatia este data de faptul ca aceste credite sunt pre-decontate (dobanda se suporta inainte de primirea creditului) in timp ce creditele bancare sunt post-decontate, adica   dobanda se plateste dupa primirea creditului.

Credite de factoring. Firma de factoring (factorul) este o banca sau o alta institutie financiara care preia de la firme cu titlu de gaj creantele neincasate si se ocupa de urmarirea si colectarea lor. Debitorii sunt notificati in prealabil si li se solicita sa faca platile direct factorului.

Exista 2 tipuri de factoring:

- factoring la scadenta sau factoring de colectare. In acest caz factorul vireaza firmei tot ce a incasat pe parcursul lunii respective si este remunerat cu un comision.

factoring in avans, prin care factorul acorda firmei un credit in schimbul creantelor neincasate. In acest caz factorul primeste pe langa comision si dobanda aferenta creditului.

Avantajele creditelor de factoring:

- transforma o vanzare la termen intr-o incasare la vedere

- se imbunatateste lichiditatea firmei

- operativitate mai mare in comparatie cu creditul bancar (mai putine documente)

accelerarea finantarii pe termen scurt mai ales in cazul factoringului in avans.

Cel mai mare dezavantaj este legat de costul destul de ridicat.

Previziunea trezoreriei

In procesul general de previziune la nivel de firma se parcurg urmatoarele etape:

se previzioneaza CA (de regula pe 5 ani);

se previzioneaza valoarea imobilizarilor si a stocurilor necesare atingerii nivelului de productie si vanzare previzionat; se planifica astfel achizitionarea de active prin bugetele de investitii;

se realizeaza o defalcare pe perioade a vanzarilor si a colectarii creantelor, precum si a platilor pentru stocuri si pentru imobilizarile care trebuie achizitionate.

Toate aceste informatii sunt folosite pentru elaborarea bugetului de trezorerie, un document (tablou) ce contine toate incasarile (intrarile de numerar) si platile (iesirile de numerar) aferente unei perioade (saptamana, luna, trimestru, semestru). Acestea sunt grupate in functie de tipul de activitate la care se refera (de exploatare, financiare, exceptionale).

De regula, se lucreaza cu bugete de trezorerie lunare intocmite in avans pe perioade de 6 pana la 12 luni, pentru a raspunde obiectivului principal al gestiunii trezoreriei: sincronizarea incasarilor si platilor in scopul asigurarii permanente a capacitatii de plata a intreprinderii. In cazul in care nu se poate obtine un echilibru in conditii acceptabile trebuie revizuite celelalte bugete anuale (de vanzari, de aprovizionari, de investitii, al cheltuielilor de personal, etc).

Pentru elaborarea bugetului de trezorerie se folosesc urmatoarele documente:

bilantul de deschidere al perioadei de gestiune

bilantul previzional

contul de rezultate previzional

planul de investitii si de finantare.

Pe baza acestora se pot calcula incasarile si platile perioadei:

Incasarile perioadei = Creante initiale + Vanzari ale perioadei - Creante finale

Platile perioadei = Datorii initiale + Cumpararile perioadei - Datorii finale.

Creantele initiale reprezinta incasari ce se vor realiza in perioada de previziune, aferent unor livrari din perioada incheiata. Creantele finale sunt incasari ce se vor realiza in perioada urmatoare celei de previziune, corespunzator unor livrari din perioada de previziune.

In mod similar, datoriile initiale sunt aferente perioadei incheiate, dar se vor achita in perioada de previziune, iar datoriile finale sunt aferente perioadei de previziune dar se vor finaliza prin plata efectiv intr-o perioada ulterioara.

Pentru previziunea incasarilor si platilor trebuie sa se tina cont de decalajul de timp dintre momentul vanzarii si cel al incasarii si momentul aprovizionarii si cel al platii. Acest decalaj este de regula de 30-90 zile.

Soldul de trezorerie al perioadei de previziune se determina astfel:

Sold de trezorerie al perioadei de previziune = Incasarile perioadei - Platile perioadei.

Soldul final al trezoreriei se calculeaza in functie de soldul initial al trezoreriei (preluat din bilantul de deschidere al perioadei):

Soldul final de trezorerie = Sold initial de trezorerie + Sold de trezorerie al perioadei.

Soldul final poate fi pozitiv sau negativ.

In cazul in care soldul final este negativ se iau urmatoarele masuri pentru echilibrarea lui:

-reducerea volumului/ duratei creditelor acordate clientilor

-prelungirea duratei creditelor primite de la furnizori

-renuntarea temporara la efectuarea unor cheltuieli

-realizarea unor incasari din vanzarea de active fixe.

Daca in urma acestor masuri soldul ramane in continuare deficitar, intreprinderile trebuie sa recurga la credite de trezorerie, de scont sau de factoring pentru a-l echilibra.

In cazul in care soldul este pozitiv (excedentar) trebuie sa se analizeze cauzele care au dus la obtinerea lui:

daca se datoreaza unui FR prea mare, rezultat din contractarea unor datorii financiare fara o intrebuintare imediata, firma este intr-o pozitie nefavorabila. Chiar daca plaseaza excedentul de lichiditati pe piata monetara, ea este dezavantajata deoarece randamentul plasamentelor pe termen scurt este destul de mic.

Daca este rezultatul unui NFR mic, firma este intr-o pozitie avantajoasa deoarece incasarea clientilor se face mai rapid decat plata furnizorilor. In acest caz excedentul de resurse trebuie plasat pe piata monetara in conditii de lichiditate si rentabilitate maxime (depozite bancare, certificate de depozit, bilete de trezorerie, etc).

Ideal ar fi obtinerea unui sold de trezorerie nul, ceea ce ar elimina atat costurile de finantare a deficitului, cat si costurile de oportunitate legate de plasarea excedentului.