Servicii pentru populatie - semnificatii si structura

Analiza consumului populatiei evidentiaza prezenta, in structura acestuia, a unei game largi de servicii destinate satisfacerii nevoilor celor mai diverse. Din categoria acestora pot fi mentionate, ca mai importante: invatamantul, cultura si arta, ocrotirea sanatatii si asistenta sociala, transportul si telecomunicatiile, turismul, intretinerea si repararea diverselor obiecte etc.; aceste activitati raspund unor necesitati de ordin superior, decurgand din nivelul de dezvoltare economico-sociala, din cresterea gradului de instruire, cultura si civilizatie. Totodata, prin continutul si particularitatile lor, aceste activitati asigura un nivel mai inalt al satisfactiei consumatorilor, contribuind astfel la ridicarea calitatii vietii.

Serviciile, destinate populatiei se regasesc, in principal, in sfera consumului, influentand nivelul si calitatea acestuia; in acelasi timp insa, ele se intalnesc si in sfera distributiei, implicandu-se, in acest caz, in reluarea ciclului productiei bunurilor materiale, chiar in accelerarea lui, participand, in acest fel, la progresul general al societatii.

1. Semnificatii si structura

Evolutia serviciilor pentru populatie are loc in stransa legatura cu dinamica trebuintelor, a veniturilor si a comportamentului de consum, analiza acestora sugerand amploarea si tendintele inregistrate de aceasta a doua component majora a sferei serviciilor.

Dezvoltarea si diversificarea trebuintelor membrilor societatii, rezultat al progresului economic si social, dar si al sporirii exigentelor consumatorilor fata de calitatea servirii au condus la modificarea structurii consumului in sensul restrangerii proportiei de participare a bunurilor si cresterii celei a serviciilor; consumul de servicii al populatiei se mareste insa, nu numai pe seama celui de bunuri ci si in asociere cu acesta, in acest caz, serviciile asigurand cadrul propice utilizarii bunurilor achizitionate. Totodata, amplificarea nevoilor in ansamblul lor, antreneaza o crestere semnificativa in sfera serviciilor pentru populatie. La aceeasi evolutie subscrie si sporirea veniturilor populatiei, stiut fiind ca serviciile se numara intre componentele consumului cu elasticitate superioara intregului (pe baza analizelor realizate in diverse tari ale lumii s-a constatat ca, coeficientul de elasticitate a consumului de servicii in functie de variatia veniturilor banesti ale populatiei ia valori pozitive, situate in medie intre 1,0 si 2,0 in raport de nivelul de dezvoltare economica si amploarea consumului), ca in foarte putine situatii se poate vorbi de o plafonare a acestuia.

In corelatie cu structura diversificata a cerintelor si cursul ascendent al evolutiei lor, serviciile pentru populatie se etaleaza intr-o gama variata de activitati; diversitatea lor se manifesta si ca urmare a conditiilor in care sunt oferite, a functiilor pe care le indeplinesc, a

caracteristicilor beneficiarilor, a modului de organizare si finantare etc. Existenta unei largi tipologii a serviciilor pentru populatie aduce in discutie, pentru analiza si intelegerea fenomenului, necesitatea structurarii acestora, definirii unor categorii omogene, cu un comportament similar.

Serviciile din sfera consumului, atunci cand intrunesc o existenta de sine statatoare, sunt destinate fie completarii paletei sortimentale a bunurilor de consum, fie satisfacerii unor nevoi ce nu au corespondent in oferta de bunuri materiale; de asemenea, ele pot inlocui acele produse, asigurand, in aceasta situatie avantaje suplimentare comparativ cu achizitionarea bunului pe care l-au substituit. O alta categorie de servicii are rolul de a realiza cadrul optim utilizarii in consum a produselor, existenta si dimensiunile acestora fiind conditionate de incheierea prealabila a unor acte de vanzare-cumparare de bunuri, de continutul, valoarea si frecventa lor. In concluzie, se poate aprecia ca serviciile din sfera consumului se structureaza in: servicii independente (cu existenta in sine) si servicii asociate bunurilor, primele putand fi in relatii de substituire sau de indiferenta fata de consumul de produse .

Asa cum se preciza in deschiderea capitolului de fata, serviciile pentru populatie depasesc sensibil sfera stricta a consumului, regasindu-se in circulatie sau schimb; transporturile, telecomunicatiile, comertul etc. sunt considerate pe drept, de cei mai multi autori, servicii, respectiv activitati care, prin continutul lor, participa la finalizarea pentru consum a muncii cheltuite in sfera productiei. In aceste conditii, aria de cuprindere a serviciilor pentru populatie se largeste sensibil, se imbogateste cu noi activitati, sporindu-si contributia la dezvoltarea economico-sociala.

Serviciile pentru populatie, indiferent de localizarea lor, se deosebesc dupa natura relatiilor economice si financiare ce intervin intre prestator / producator si beneficiar in servicii comerciale, platite de populatie, pentru care aceasta se adreseaza pietei (in aceasta categorie intra cele mai multe servicii intre care: reparatii, transporturi, posta si telecomunicatii, turism, spalatorie si curatatorie, frizerie-coafura etc.) si servicii oferite cu titlu gratuit, finantarea lor realizandu-se pe cale publica, din bugetul de stat (invatamant, cultura, sanatate, activitati sportive, ordine publica, aparare etc.). Aceasta structurare, desi nu lipsita de ambiguitati (de exemplu, serviciile culturale sau de invatamant sunt in ambele categorii intrucat se utilizeaza ambele surse de finantare) este una din cele mai expresive si frecvent folosite.

Intr-un anume sens, aceasta clasificare se suprapune celei avand drept criteriu de separare a serviciilor, caracteristicile beneficiarului si care identifica doua grupe, si anume: servicii personale si servicii colective.

Serviciile colective, numite "utilitati de ordin public" inglobeaza toate prestatiile in furnizarea carora participa statul fie printr-un aport financiar, fie definind conditiile in care sunt

oferite. Din aceasta categorie fac parte, in primul rand, invatamantul, sanatatea si asistenta sociala; dar tot aici sunt incluse si cele furnizate de administratiile publice fie gratuit fie contra plata (plata care nu acopera decat o parte a cheltuielilor angajate). Serviciile personale sunt cele vandute pe piata, particularilor sau gospodariilor, contra unui pret, independent de sursa fundamentala de finantare, care poate fi privata sau publica (daca cheltuielile beneficiarului sunt ulterior rambursate printr-un regim de asigurari sociale). Serviciile personale cuprind o gama larga de activitati (reparatii, intretinere transport, ingrijirea sanatatii, invatamant, servicii juridice, de consultanta etc.) care influenteaza direct starea fizica, psihica (mentala) sau mobilitatea geografica a utilizatorului. Fiecare dintre aceste grupe poate fi, la randul ei, subdivizata dupa criterii referitoare la caracteristicile serviciilor si modul lor de furnizare, obtinandu-se astfel, un tablou complet al multitudinii serviciilor destinate populatiei (vezi fig. 1).

In functie de continutul activitatii, serviciile pentru populatie pot avea un caracter industrial (asimilabil industriei prin tehnicile de lucru si organizare) cum ar fi: reparatii, curatatorie si spalatorie, restaurante etc. sau neindustrial - posta, coafura, cultural-recreative si altele. O astfel de clasificare este importanta pentru modul de organizare a activitatii, pentru orientarea resurselor materiale si de personal, pentru proiectarea dimensiunilor si evolutiei, a raportului intre bunuri si scrvicii, stiut fiind ca prestatiile avand caracter industrial, in special, se dezvolta in stransa interdependenta cu piata bunurilor.

Servicii pentru populatie

Servicii personale (individuale)

Servicii colective

Servicii privind in principal bunurile

Servicii cu efect direct asupra persoanelor

Servicii de reparatii si intretinere

Servicii cu caracter locativ

Servicii asimilabile consumului

Servicii cu efect asimilabil investitiilor umane

Servicii destinate colectivitatii in ansamblul sau

Servicii personalizate (individualizate)

- inchirieri de locuinte

- inchirieri de bunuri

- inchirieri de autoturisme

- repararea bunurilor de folosinta indelungata

- spalatorii si curatatorii

- servicii dupa vanzare

- invatamant

- stiinta

- informatica

- sanatate

- transport

- telecomunicatii

- turism

- invatamant

- sanatate

- asistenta sociala

- apararea nationala

- relatii externe

- mentinerea ordinii

- protejarea mediului

- iluminatul public

- serviciile instit. culturale (radio, tv, muzee, bibl. etc.

4Fig. 1. Tablou sinoptic al serviciilor pentru populatie (preluare dupa: U.N., Facteurs et tendences dans le developpement des services personelles et collectives: concepts fondamentaux).

In raport cu nivelul lor de dezvoltare si importanta pentru consumul populatiei unele servicii sunt organizate ca ramuri distincte ale economiei, beneficiind si de o administrare separata -transporturi, posta si telecomunicatii, sanatate, cultura, invatamant, turism etc. -, o parte servind in acelasi timp sau indirect si interesele agentilor economici, altele functioneaza doar ca activitati separate in interiorul unor sectoare, fiind prestate de societati specializate in acest sens - inchirieri de bunuri sau de locuinte, mentinerea ordinii si linistii publice, iluminatul public, curatenia localitatilor etc. - (in subordinea primariilor sau prefecturilor, a unor intreprinderi de productie etc.). Clasificarile prezentate, desi departe de a epuiza posibilitatile de structurare a serviciilor pentru populatie, au meritul de a sugera continutul complex si eterogen al acestor activitati, diversitatea lor tipologica precum si multitudinea ramurilor si sectoarelor economiei implicate in realizarea lor, pe de o parte, importanta pentru satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale omului, pe de alta parte. Se impune, in continuare, evidentierea aportului serviciilor la dezvoltarea economico-sociala, descifrarea tendintelor mai importante manifestate in evolutia lor, caracterizarea principalelor grupe, cu semnificatie deosebita pentru consumul populatiei. Reflectarea acestor aspecte trebuie sa porneasca insa de la premisa ca, datorita complexitatii si eterogenitatii componentelor, ansamblul serviciilor pentru populatie nu poate fi decat partial si insuficient ilustrat cu ajutorul indicatorilor cantitativi, incapabili sa surprinda si masoare continutul si marimea eforturilor facute in acest domeniu.

Sector cu profunde implicatii de ordin economic si social, serviciile pentru populatie trebuie privite, in primul rand, ca factor ce actioneaza in sensul cresterii si diversificarii productiei de bunuri si utilizarii mai eficiente a resurselor societatii, ca element stimulator al consumului si mijloc de ridicare a nivelului de trai. Prin aportul la folosirea superioara a timpului de munca si a timpului liber, prin rolul in formarea si perfectionarea profesionala si cultural stiintifica a membrilor societatii, serviciile asigura cresterea eficientei muncii in toate ramurile de activitate si indirect, o mai buna gospodarire a mijloacelor umane si materiale investite. In al doilea rand, serviciile contribuie la satisfacerea pe un plan superior a cerintelor prin adaptarea la schimbarile intervenite a structurii consumului, prin influentarea procesului de aparitie, formare si dezvoltare de noi nevoi ca cele care tin de nivelul de civilizatie si de confort, de gradul de instruire si cultura. Analiza rolului si evolutiei serviciilor pentru populatie releva, asadar, ca ele sunt atat o conditie, cat si o consecinta a dezvoltarii economico-sociale.

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

2. Tendinte in evolutia serviciilor pentru populatie

Dezvoltarea serviciilor pentru populatie reprezinta o trasatura majora a tarilor avansate din punct de vedere economic; locul si amploarea lor, ritmurile evolutiei, orientarile structurale

sunt determinate, pentru fiecare tara in parte, de dinamica social-economica, de numerosi factori specifici, de particularitatile si avantajele in consum.

O suma de aspecte privind modul de actiune a factorilor favorizanti precum si locul serviciilor in consum exprimat cu ajutorul coeficientilor bugetari sau al elasticitatii au facut obiectul unor analize anterioare. Considerand cunoscute aceste elemente, in abordarea de fata vor fi supuse atentiei alte laturi ale evolutiei serviciilor, in special pe categorii si tipuri, cu evidentierea principalilor indicatori de caracterizare, cu evaluari comparative intre realitatile din Romania si din alte tari (a caror dezvoltare se poate constitui intr-un reper pentru strategia serviciilor din tara noastra).

O privire de ansamblu asupra serviciilor destinate populatiei evidentiaza o dezvoltare importanta a acestora; pentru tarile industrializate, cu economie de piata, nivelul serviciilor este sustinut printr-o pondere de 35-55% din consumul final privat (restul revine bunurilor), cu tendinta de crestere, relativ lenta, manifestata pe parcursul unei perioade de 25 de ani (1965-1990); comparativ, in tarile slab dezvoltate si, in special, in tarile est-europene proportia este mult mai modesta, de numai 20-25%, rezultat nemijlocit al unui nivel redus de dezvoltare economica, al dificultatilor inerente perioadei de tranzitie, dar si unei conceptii diferite cu privire la acoperirea nevoilor de servicii (de exemplu, in majoritatea tarilor est-europene participarea statului - prin cheltuielile social-culturale - la finantarea unor servicii de consum este inca mult mai mare fata de tarile occidentale, ca urmare a absentei unor sisteme adecvate de distribuire a resurselor); desigur, intr-o asemenea comparatie nu trebuie omise unele neconcordante de ordin metodologic.

In acest context, mai relevanta pentru caracterizarea dimensiunilor consumului de servicii al populatiei si mai realista pentru comparatiile internationale se dovedeste determinarea consumului largit de servicii si, respectiv, a ponderii lui in consumul total al populatiei. Consumul largit de servicii ia in calcul volumul valoric al serviciilor platite de populatie (comerciale), al celor finantate din bugetul public si prestatia comerciala - 30% din cifra de afaceri a comertului cu amanuntul (se admite ca activitatea de comert cu amanuntul este un serviciu pentru populatie). In urma unei asemenea evaluari, consumul de servicii ajunge in unele tari ca SUA, Franta, Japonia la 60-65% din totalul consumului; totodata, se apropie de nivelul tarilor dezvoltate si tarile est-europene, tari in care finantarea publica a unor servicii este mai bine reprezentata.

In cazul tarii noastre, serviciile destinate consumului populatiei au avut si continua sa detina o pondere relativ scazuta, astfel, cele platite reprezinta numai 13-14% in structura bugetelor de familie sau 32% din totalul cumpararilor de bunuri si servicii; la acestea se adauga cele finantate public. Operand cu indicatorul consumul largit de servicii, se ajunge si in Romania

la 45-50% din total. In privinta tendintei, daca pana in 1990 s-a manifestat o crestere, evolutia ulterioara a fost contradictorie (vezi fig. 2), reflectand dificultatile inregistrate in plan economic si social, dar si cautarile unui model propriu de dezvoltare.

Cunoasterea cat mai exacta si riguroasa a dimensiunilor si structurii serviciilor pentru populatie, problema cu semnificatii aparte pentru evaluarea nivelului de dezvoltare atins si pentru determinarea eforturilor de viitor, impune aprofundarea analizei pe principalele categorii si grupe.

Fig. 2. Evolutia serviciilor pentru populatie (indici de dinamica in preturi comparabile).

2.1. Servicii finantate de la buget

Serviciile finantate public sunt furnizate consumatorilor cu titlu gratuit, au o destinatie colectiva si inscriu ca principal obiectiv satisfacerea nevoilor spirituale ale membrilor societatii. In categoria acestor servicii sunt cuprinse cele de invatamant, cultura si arta, sanatate si asistenta sociala, miscare fizica si sport, oferite in mod nemijlocit utilizatorilor, dar si o suita de prestatii de ordin general ca: apararea nationala, ordinea publica, protectia mediului, autoritatile publice (legislativa, judecatoreasca, executiva), gospodaria comunala si de locuinte. Aceste servicii, prin continutul lor si nevoile carora se adreseaza, urmaresc asigurarea starii de sanatate si vigoare fizica a populatiei, ridicarea nivelului de pregatire profesionala si cultural-stiintifica a oamenilor, crearea cadrului general propice existentei individului si evolutiei societatii.

Natura particulara a obiectivelor serviciilor finantate pe cale publica, complexitatea trebuintelor carora le sunt destinate, implicarea lor in egala masura in definirea conditiei umane si in stimularea progresului economic face deseori imposibila delimitarea stricta a destinatarului; aceste activitati sunt revendicate - dupa unii autori - de sfera serviciilor pentru agenti economici,

generand o serie de controverse. "Invatamantul - spre exemplu, o data cu satisfacerea trebuintelor populatiei de instructie si cultura asigura pregatirea fortei de munca pentru prestarea de activitati economico-sociale utile societatii. In mod corespunzator serviciile medico-sanitare contribuie nu numai la refacerea, mentinerea sau imbunatatirea starii de sanatate a populatiei dar si la asigurarea intreprinderilor si institutiilor cu forta de munca, apta din punct de vedere fizic pentru indeplinirea sarcinilor care ii revin" s.a.m.d. Cu toate acestea, serviciile de tipul celor mentionate sunt acceptate si analizate ca fiind destinate populatiei.

Invatamantul reprezinta, pentru toate tarile lumii, unul dintre serviciile cele mai importante din categoria celor finantate de la buget.

El are rolul de a forma cadrele calificate necesare ramurilor economiei, de a realiza educarea permanenta a oamenilor, de a stimula si facilita procesul de instruire generala, contribuind astfel la dezvoltarea societatii, la cresterea economica. De asemenea, invatamantului ii revine sarcina valorificarii superioare a resurselor umane, dezvoltarii capacitatii intelectuale si fizice a indivizilor.

Relatia dintre invatamant si dinamica sociala este insa reciproca. Nivelul la care a ajuns invatamantul, continutul sau, aria de cuprindere sunt determinate, la randul lor, de gradul de dezvoltare a societatii, de nevoile concrete din fiecare etapa a evolutiei sale. In acest context, invatamantul trebuie analizat ca un proces dinamic, in continua perfectionare si adaptare la nevoia sociala, influentand si fiind influentat de ritmul cresterii economice.

Importanta si dimensiunile serviciilor de invatamant pot fi puse in evidenta printr-o serie de indicatori ca: sumele alocate de la buget sau proportia in PIB; populatia scolara, evolutia si structura acesteia pe forme si trepte de invatamant; personalul didactic si relatia acestuia cu populatia scolara; baza materiala etc. Alaturi de acesti indicatori, care prin nivelul lor reusesc doar o evaluare cantitativa a dezvoltarii invatamantului, se impune si analiza unor aspecte calitative, structurale ale acestui domeniu. Chiar si numai prin limitare la indicatorii cantitativi, comparatiile intre tari raman dificile si uneori neconcludente ca urmare a diferentelor metodologice.

Cu toate acestea, nivelul general de dezvoltare a invatamantului este expresiv redat de faptul ca tarile avansate ale lumii aloca acestui domeniu circa 6-8% din produsul national brut (8,4% - Norvegia, 8,3% - Suedia, 7,6% - Canada, 7,4% - Danemarca, 7,2% - Finlanda, 5,9% - Olanda, 5,8% - Franta si tot atat Austria, 5,3% - SUA etc.); la un nivel apropiat se plaseaza si tari mai modest dezvoltate (Grecia, Portugalia, Turcia) sau tari est-europene (6,7% - Ungaria, 5,8% - Bulgaria si tot 5,8% - Republica Ceha, 5,5% - Polonia) ceea ce sugereaza intelegerea de catre aceste tari, a semnificatiilor deosebite ale invatamantului pentru progres.

In ce priveste Romania, desi invatamantul detine ponderea cea mai mare in totalul cheltuielilor social-culturale finantate de la buget, proportia acestui serviciu in PIB oscileaza in jurul lui 4%, pondere modesta comparativ cu alte tari, dar explicabila, intr-o oarecare masura, prin tendinta de reducere a populatiei scolare - circa 20% din totalul populatiei - determinata, la randul ei, de evolutia negativa a sporului natural.

Fara a abuza de indicatorii statistici, o imagine elocventa a nivelului invatamantului, imagine care surprinde si unele aspecte calitative, ofera analiza comparativa a distributiei populatiei scolare pe trepte de invatamant si a dotarii cu personal didactic.

Ocrotirea sanatatii este un alt serviciu important oferit populatiei, in mod gratuit, de catre societate. Privite in sens larg, serviciile grupate sub denumirea "sanatate" au ca obiectiv asigurarea sanatatii populatiei, mentinerea si refacerea capacitatii fortei de munca, fiind astfel implicate in crearea conditiilor materiale de existenta a omului, in ridicarea calitatii vietii.

Starea de sanatate are insa un continut complex si se afla intr-o relatie de interconditionare cu evolutia sociala in ansamblu, cu celelalte componente ale economici si calitatii vietii. Ea este determinata, in masura insemnata, de nivelul general de dezvoltare economico-sociala, de structura consumului, de standardul igienei individuale, de gradul de cultura si, nu in ultimul rand, de serviciile de sanatate.

In acest context, semnificatiile starii de sanatate pentru progresul societatii, continutul si evolutia sa sunt ilustrative pentru importanta serviciilor de asistenta medicala si sociala. Astfel, o stare de sanatate buna asigura participarea eficienta a omului in procesul productiei, exercitarea capacitatii sale de munca, integrarea lui in viata economica si sociala, formarea si afirmarea personalitatii sale, constituind, asa cum apreciaza, pe buna dreptate, unii autori, "resortul cel mai puternic al dezvoltarii". Evolutia starii de sanatate este influentata, asa cum s-a subliniat, in mare masura, de nivelul de dezvoltare a serviciilor medicale si de asistenta sociala, de aria lor de cuprindere si modul de organizare, de dimensiunile retelei unitatilor sanitare, de dotarea lor tehnica si de incadrarea cu personal de specialitate etc.

In concordanta cu aceste aprecieri, analiza unor indicatori specifici ai serviciilor de sanatate ca: suma alocata de la buget sau proportia in PIB; personalul medical, evolutia si structura sa pe profesiuni si nivele de pregatire; baza materiala etc. sau ai asistentei sociale permite indirect si caracterizarea starii de sanatate.

Ponderea cheltuielilor pentru sanatate in PIB este relevanta pentru evaluarea nivelului serviciilor medicale: ea se situeaza de la 9-10% in tari ca Belgia, Franta, Olanda, la 5-6% in Anglia, Danemarca, Italia si la mai putin in alte tari, in functie de sistemul asigurarilor sociale utilizat si dezvoltarea economico-sociala. Alocarea, in tara noastra, a unei cote de 2,0-2,5% din PIB pentru domeniul sanatatii plaseaza Romania pe unul din ultimele locuri in Europa. De

asemenea indicatori cum sunt: numarul de locuitori ce revin la un pat de spital si la un medic surprind prin marimea lor, pe langa standardul serviciilor de sanatate si unele aspecte calitative (vezi tabelul 1.)

Se remarca faptul ca, si in privinta acestor indicatori Romania are o pozitie mai modesta. Privind situatia insa intr-o perspectiva mai larga trebuie acceptat ca nivelul actual de dezvoltare reprezinta exceptia, reflecta o perioada de dificultati economice si nu o conceptie, o strategie in domeniu; de altfel, este indeobste cunoscut, ca Romania experimenteaza un sistem de asigurari sociale, similar celui din tarile vest-europene, ceea ce va conduce la modificarea sensibila a locului serviciilor medicale in consum.

Tabelul 1. Locuitori ce revin la un pat de spital si la un medic

- in cateva tari -

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei.

Alaturi de serviciile medicale, in asigurarea starii de sanatate sunt implicate si activitatile din domeniul asistentei sociale prestate printr-un sistem de unitati specializate de supraveghere si educare a copiilor - crese, camine, gradinite -, de intretinere a persoanelor varstnice, a celor cu handicap, a categoriilor defavorizate etc. De asemenea, consumul unor servicii cu caracter sportiv, de cultura fizica contribuie la mentinerea conditiei fizice a organismului si indirect, la imbunatatirea starii de sanatate.

O alta categorie de servicii finantate public este reprezentata de cele in domeniul culturii si artei. Acestea sunt activitati sociale utile destinate satisfacerii nevoilor de cunoastere, informare si instruire, de educare a gustului pentru frumos, contribuind astfel la formarea si

dezvoltarea personalitatii umane si implicit, la ridicarea calitatii vietii. Serviciile de cultura si arta se constituie totodata, intr-un mijloc placut si eficient de utilizare a timpului liber.

Fiind vorba de un consum voluntar, serviciile de cultura si arta sunt incluse, in marea lor majoritate, in categoria celor comerciale, deci platite de populatie; cu toate acestea, este necesara si participarea statului, este drept, intr-o proportie modesta, la finantarea lor in scopul realizarii unor deziderate fundamentale ca: protejarea patrimoniului cultural-artistic, accesul tuturor categoriilor sociale la valorile culturale, intretinerea unei retele de institutii cultural-artistice, promovarea valorilor culturale in tara si strainatate, incurajarea creatiei culturale etc., obiective a caror anvergura si respectiv costuri nu pot fi sustinute exclusiv prin veniturile obtinute din prestatii.

Amploarea si dezvoltarea serviciilor din domeniul culturii si artei pot fi cuantificate prin intermediul unor indicatori exprimand: productia culturala (numar de publicatii si tiraj - carti, brosuri, ziare, reviste -, numar de filme - artistice, documentare, lung sau scurt metraj -, numar de spectacole si spectatori, emisiuni de radio si TV, manifestari expozitionale etc.), personalul angajat in domeniu, baza tehnico-materiala, sumele alocate si ponderea lor in buget sau PIB. Desigur, acesti indicatori, ca de altfel si in cazul celorlalte servicii, nu evidentiaza decat in mica masura si numai sub aspect cantitativ eforturile si realizarile in domeniul culturii si artei.

2.2. Servicii comerciale prestate populatiei

Serviciile comerciale reprezinta acea categorie de prestatii furnizate populatiei contra cost, in sistemul relatiilor de piata, prin intermediul unor acte de vanzare-cumparare. Ele sunt destinate indivizilor sau gospodariilor si au ca scop satisfacerea unor nevoi de mare diversitate din punctul de vedere al continutului, presante sau de mai mica importanta, de prima necesitate sau de confort, materiale sau spirituale etc. Varietatea nevoilor carora se adreseaza are corespondent in tipologia foarte larga a acestora, in structura lor regasindu-se: transporturile si telecomunicatiile, repararea si intretinerea bunurilor si locuintelor, turismul si alimentatia publica, spalatoriile si curatatoriile, activitatile recreative, culturale si sportive, servicii financiare, juridice, de contabilitate, de radio si televiziune etc.

Fiind de o mare eterogenitate si, pe de alta parte, functionand in cadrul unor sisteme organizatorice unitare cu cele destinate productiei sau cele finantate public - este cazul serviciilor de transport, posta si telecomunicatii, financiare, de invatamant, de sanatate, culturale - serviciile comerciale s-au dovedit a fi mai dificil de identificat, de analizat si comparat. In aceasta situatie, cele mai multe dintre studiile de referinta¹ s-au limitat la o abordare globala a dimensiunilor si evolutiei lor, cu eventuale exemplificari pe categorii sau tipuri, la o analiza a factorilor

Fr. Ecalle, op. cit., p. 20 si urmat.; J. Gadrey, op. cit., p. 36-44.

favorizanti si restrictivi sau a raporturilor dintre piata serviciilor si piata bunurilor, diminuand sensibil posibilitatile unor analize de profunzime sau comparative.

Circumscriindu-se acestei realitati, abordarea de fata isi propune o succinta investigare a experientei romanesti, cu descifrarea principalelor tendinte si orientari, cu identificarea cauzelor care le-au generat, cu accente pe relatiile dintre evolutia serviciilor si dinamica economico-sociala.

Pornind de la premisa ca dezvoltarea serviciilor comerciale pentru populatie este consecinta fireasca a evolutiei de ansamblu a economiei, mutatiile profunde din societatea romaneasca si-au gasit reflectarea in dimensiunile si structura consumului, in general, si a celui de servicii, in particular. Astfel, corelate cu tendintele principalilor indicatori ai dezvoltarii economico-sociale, intre care: produsul intern brut, ponderea populatiei ocupate si rata somajului, nivelul preturilor, dotarea cu bunuri de folosinta indelungata, gradul de urbanizare, marimea timpului liber etc. serviciile comerciale destinate populatiei s-au situat pe o curba ascendenta, pana in 1990, dupa care au cunoscut o perioada de declin. Involutia din ultimii ani priveste, cu prioritate, totalul serviciilor, pe categorii orientarile fiind contradictorii, determinate si de actiunea unor factori speciali. Ritmurile diferite de evolutie, pe tipuri de servicii, au generat de-a lungul timpului importante modificari de structura.

Serviciile in hoteluri si restaurante reprezinta, in structura actuala, grupa cea mai importanta, ele inregistrand o tendinta descrescatoare explicabila prin reducerea sensibila a numarului turistilor interni si corespunzator a numarului unitatilor si locurilor de cazare turistica, dar, mai ales, prin scaderea nivelului de trai al populatiei si, in consecinta, solicitarea mai modesta a unor astfel de servicii. Paradoxal, o evolutie cu totul diferita au inregistrat "agentiile de turism si asistenta turistica", a caror activitate a crescut de peste 6,0 ori, ajungand la aproape 10% din total. Evolutia de-a dreptul spectaculoasa a acestor servicii este in mica masura provocata de dinamica prestarilor turistice propriu-zise; ea este, in mare parte, determinata de dezvoltarea activitatilor conexe sau auxiliare turismului, cum ar fi: rezervari de locuri in mijloacele de transport (ticketing), organizarea de calatorii, schimb valutar, comert in consignatie si altele.

Serviciile recreative, culturale si sportive, a doua grupa ca importanta, cu pondere de 17,6%, subsumeaza o gama larga de prestatii intre care un loc deosebit detin cele de radio si televiziune. Aparitia si consacrarea televiziunii prin cablu, pe de o parte, si dorinta de informare, de cunoastere asociata cu subventiile statului, tot mai reduse, pentru cultura sustin, in mare masura, locul, dar mai ales dinamica acestor servicii.

In ansamblul lor, serviciile recreative, culturale si sportive, au inregistrat, in ultima perioada o evolutie pozitiva, multiplicandu-se de peste 3,0 ori; in privinta serviciilor de

radiodifuziune si televiziune, dinamica lor este sugestiv ilustrata de cresterea considerabila a numarului abonatilor la radio si la televiziune in aceeasi perioada.

Se impune o mentiune distincta pentru serviciile de intretinere si reparare a autovehiculelor precum si a bunurilor personale si gospodaresti avand impreuna 6,1% din totalul serviciilor si inregistrand o evolutie sensibil apropiata de cea medie, aceste servicii reflecta indirect gradul de dotare cu bunuri de folosinta indelungata, varsta parcului, calitatea produselor etc.

Tendinta de scadere pe care au cunoscut-o aceste servicii dupa 1990, asociata cu sporirea inzestrarii gospodarilor cu bunuri de folosinta indelungata, releva ca, in ultimii ani, populatia a procedat, in proportie insemnata, la inlocuirea unor bunuri casnice cu altele noi, mai performante; in aceste conditii, gradul de noutate a parcului si fiabilitatea ridicata a produselor nu favorizeaza, pe termen scurt, o cerere pentru servicii de reparatii si intretinere. 13

Fig. 4. Structura pe grupe a serviciilor comerciale destinate populatiei.

Un loc aparte, in consumul populatiei, ocupa serviciile de transport, posta si telecomunicatii. Cresterea mobilitatii populatiei - in interiorul si in afara localitatilor -, sporirea nevoii de informare si comunicare rapida au condus la intensificarea cererilor pentru acest tip de servicii. Desi schimbarile de natura metodologica operate relativ recent in sensul reunirii intr-o singura pozitie (categorie) a serviciilor de transport si telecomunicatii pentru productie si pentru populatie nu permit o analiza diacronica a serviciilor in discutie, este expresiva, pentru caracterizarea dimensiunilor, importantei si tendintelor din domeniul transporturilor si telecomunicatiilor, analiza sincronica.

Hoteluri si restaurante

Agentii de turism

Sanatate

Invatamant

Servicii recreative, culturale si sportive

Curatatorii si spalatorii

Coafura

Alte servicii

Intretinere si reparatii

Astfel, categorii ale populatiei cu mijloace banesti superioare, cu un consum total de servicii mai mare - salariati, patroni - cheltuiesc mai mult pentru transport si telecomunicatii, argumentand si pentru viitor o crestere in acest domeniu.

In concluzia analizei intreprinse asupra intregului grup al serviciilor destinate populatiei - atat a celor finantate pe cale publica cat si a celor procurate contra cost - se poate spune ca, marimea, evolutia si structura lor exprima sugestiv nivelul de dezvoltare a unei societati, gradul de satisfacere a nevoilor populatiei si corespunzator nivelul calitatii vietii. In privinta perspectivei, dezvoltarea lor ramane conectata la dinamica economico-sociala.