Economia mondiala vazuta ca un "sat global" - globalizarea mediului de afaceri si reactiile politicilor economice

Asa cum am vazut, in definirea fenomenului globalizarii, termenul cheie este interdependenta, respectiv interconditionalizarea spatiilor economice si, implicit, a problemelor majore ale politicilor macroeconomice, vizand: cresterea, ocuparea, stabilitatea preturilor, dezvoltarea durabila, controlul deficitului bugetar, fiscalitatea, echilibrul balantei de plati etc.

Sintagma de "sat global", atasata economiei mondiale globalizate, reprezinta o metafora care sugereaza ca, asemenea unui sat, in care oamenii traiesc in vazul lumii si depind unii de altii in tot ceea ce fac, si, in care respectarea regulilor comunitatii constituie o norma de baza a convietuirii, tot astfel, economiile nationale, mai mult sau mai putin integrate in diverse aliante de piata, sunt spatii extravertite. In raport cu economia mondiala, care a devenit un "sat global", in care "toate lucrurile depind de toate lucrurile", numerosi autori considera ca liberalismul economic este un dat global ce trebuie integrat cu pragmatism in conduita macro si micropoliticilor, pentru a se evita comiterea unor grave erori in actiunile economice viitoare ^- .

Cresterea interdependentelor globale, activate prin resorturile specifice ale relatiilor internationale postbelice: expansiunea comertului mondial; concurenta pentru piete de desfacere; marea mobilitate a corporatiilor transnationale si dezvoltarea pietei financiare mondiale, care a creat o economie mondiala simbolica si autosuficienta (economia financiara, in buna parte, detasata de cerintele economiei reale), reprezinta un proces extrem de complex. Acesta nu poate fi complet separat de dimensiunile politice, profund contradictorii ale evolutiei societatii in ultimii 50 de ani, perioada marcata de faceri, desfaceri si refaceri de aliante si de trecerea de la starea de bipolaritate la cea de unipolaritate in balanta raporturilor de forta pe plan mondial.

Nevoia statelor de a gasi solutii partiale de cooperare, liber schimb, integrare regionala sau pancontinentala, a condus la prefigurarea anumitor tipuri de strategii economice "sub umbrela", in trena carora s-au miscat si alte tari din arealul zonelor de referinta si anume: (a) strategia nord-americana, avand in plaja ei de interes Canada si Mexic (convergente prin NAFTA); (b) strategia extrem-orientala cu Japonia ca lider, care si-a deschis umbrela protectoare pentru tarile din Asia de Sud Est (convergente prin ASEAN) si, mai tarziu, pentru China (Asia Centrala si de Est); (c) strategia vest-europeana, cuprinzand statele Europei Occidentale integrate prin CEE, actuala UE, care si-a extins programul de integrare si pentru tarile est-europene, devenind, gratie valorilor de aderare, Europa "celor 27", in anul 2007; (d) strategia tarilor din Orientul Mijlociu exportatoare de petrol, avand ca lider Arabia Saudita (convergente prin OPEC) s.a.

Se impune a remarca faptul ca fiecare arhetip de strategie in parte si-a pus amprenta asupra modelelor de racordare la piata mondiala a tarilor de "sub umbrela", precum si asupra formelor concrete de integrare regionala sau pancontinentala, care au insotit fenomenul globalizarii. Dar, dintre toate zonele geografice, numai Europa Occidentala a dat nastere unor organizatii propriu- zis integrationiste. Acestea au condus, pas cu pas, la realizarea obiectivelor de formare a pietei unice a UE, crearea SME si introducerea monedei unice (EURO) in majoritatea statelor membre, armonizarea legislatiei prin generalizarea acquis-ului comunitar, administratie democratica prin institutiile UE, constitutie europeana inca neratificata, integrare sociala si uniune politica. Ideea este ca fenomenul globalizarii s-a dovedit a fi deschis diverselor forme de integrare economica regionala, astfel incat, riscurile si incertitudinea pietelor globale sa poata fi mai usor absorbite prin aliante de piata, acorduri bi si multilaterale, organizatii sau asociatii economice internationale, mergand pana la piata unica si uniune politica de state, in cazul integrarii economice europene.

Analizele economice referitoare la riscul de a actiona pe o piata globala, indeosebi pe pietele financiare si de capital, semnaleaza ca, in afara de riscurile tehnice ale tranzactiilor internationale cum ar fi: (a) riscul de credit, legat de gradul de solvabilitate a debitorului politica de provizioane a bancilor, operatiuni de "swaps" etc.; (b) riscul pietei, legat de volatilitatea cursurilor de schimb si ratelor dobanzii; (c) riscul de blocaj in recuperarea creantelor, amplificat de crizele bancare in lant; (d) riscul de "spread", referitor la diferenta de cost a acordarii creditului la nivelul pietei, fata de cel la care imprumuta BM s.a.m.d., primul factor de risc care trebuie luat in consideratie este cel politic. Acesta tine, atat de rating-ul de tara, formalizat in calculele economice prin calificativele acordate de diverse institutii internationale specializate, pe baza unui set de indicatori macroeconomici, cel mai adesea furnizati de catre FMI si BM, dar si alte observatii empirice privind evolutia conjuncturii economice locale, zonale sau mondiale. Razboaiele zonale, conflictele interetnice, ruperea legaturilor diplomatice dintre state, embargourile comerciale etc. sunt numai cateva aspecte care fac trimitere la importanta evaluarii riscului politic. Aceste precautii in proiectarea politicilor economice sunt perfect valide si pentru deciziile microeconomice: firme, corporatii economice, trusturi bancare, societati transnationale etc. care actioneaza in cadrul mediului de afaceri globalizat, dar, evident, reactia lor poate fi diferita.

Fiecare economie nationala, constituita ca o celula de structura a economiei mondiale, are unele trasaturi caracteristice, dar are si multe altele, inclusiv pietele de importuri si exporturi, pietele financiare si de capital etc., care sunt de fapt piete mondiale interconexate global.

Politicile coordonate in anumite grupuri de tari care actioneaza impreuna, de genul UE pot sa aiba o pondere insemnata chiar in influentarea ciclului mondial si mediului globalizat al afacerilor.

Globalizarea mediului de afaceri si reactiile politicilor economice

Fata de globalizarea mediului de afaceri, care reprezinta o stare de facto a economiei mondiale, politicile economice reactioneaza diferit, in primul rand, in functie de nivelurile de ordonare a deciziilor, de potentialul actorilor economici, de gradul introducerii lor pe piata, de modul in care sunt perceputi in exterior, respectiv de credibilitatea pe care o au si de multi alti factori.

Politicile macroeconomice manifesta, in principiu, doua tendinte opuse. Ele sunt, fie prea slabe, scapandu-le jocul pietei mondiale, fie prea puternice, dar incapabile (sau dezinteresate) de realizarea unei coordonari politice internationale, in masura sa influenteze, daca se doreste, evolutia acestei piete.

Politicile microeconomice se dovedesc a fi mult mai flexibile si mai abile in a opera intr-un mediu de afaceri globalizat, marcat de schimbarile rapide de scopuri si context, activate de internationalizarea pietelor.

Conditionate de realizarea consensului politic, macrodeciziile sunt, in buna masura, dependente de proceduri parlamentare greoaie privind acordarea votului de incredere Cabinetelor aflate in exercitiu, guvernele avand, in plus, responsabilitati sociale ce tin de politicile publice.

In compunerea microdeciziilor, aceste aspecte lipsesc sau sunt vag luate in consideratie, de regula, prin implicatiile politicilor fiscale sau prin cele referitoare la reglementarile legislative in vigoare, tinand de legislatia muncii, protectia mediului, protectia consumatorului, concurenta etc.

La interfata micro/macrodeciziilor de afaceri si, implicit a politicilor economice anturate de acestea, un puternic impact asupra accentuarii globalizarii, il exercita corporatiile transnationale care actioneaza precum pionii pe o tabla de sah. Deschizand calea catre noi piete de desfacere(pe deasupra statelor nationale), ele au creat o noua dimensiune a interdependentelor globale si anume dimensiunea transnationala. In virtutea acesteia a aparut si se dezvolta o economie mondiala de tip "trans", care isi traieste propria-i viata, independent de state si dincolo de frontiere.

Numerosi autori converg in a sustine ideea ca, in acest sens, corporatiile transnationale sunt actorii cei mai versati si mai inovativi, in raport cu globalizarea mediului de afaceri, devansand schimbarea regulilor jocului in economia mondiala, precum si reformele institutionale prefigurate de FMI, BM, OMC, G_7-8, G₂₄ sau ONU.

In aceste conditii, globalizarea mediului de afaceri gaseste multe state si guverne nepregatite sa faca fata unei astfel de concurente deschise, in care cuvantul de ordine al interdependentei este competitivitatea, respectiv performanta economica. Aceasta este legata, atat de competitivitatea pret (preturi cat mai atractive la export, depinzand de costurile interne de productie, inflatie si cursuri de schimb), cat si de competitivitatea - structurala, independenta de pret, dar care impune o oferta la export pozitionata in doua directii: (a) produse a caror cerere pe piata mondiala este in crestere si (b) export sustinut pe pietele tarilor a caror dezvoltare este rapida.

Intre nevoia stringenta de deschidere spre exterior, pentru a stimula exporturile si nevoia de a-si proteja intr-o oarecare masura propriile piete, periclitate de importuri si de disparitia locurilor de munca in domeniile supuse restructurarii, economiile nationale se afla prinse intre doua forte opozite, ca intr-o menghina, situatie extrem de dureroasa pentru tarile aflate in plin proces de reforme economice.

Singura lor solutie este sa vegheze constant asupra echilibrului balantei de plati, sa tinteasca inflatia, sa practice politici de austeritate bugetara si sa optimizeze, prin eliberarea pietelor si privatizare, dozajul raportului stat - piata, pentru a face fata presiunii concurentiale, adica sa indeplineasca cerintele UE privind economia de piata functionala, precum si conditionalitatile impuse de FMI care, precum Ianus , sta de veghe la portile cetatilor, pentru a strajui echilibrul global al lumii.