Premise teoretico-metodologice ale evaluarii eficientei economice a investitiilor

1. Metode de evaluare

Preocuparile intense pe plan teoretic pe linia perfectionarii modalitatilor de exprimare a eficientei economice a investitiilor au condus la imbogatirea gamei de indicatori. Aceste preocupari vizeaza nu numai proliferarea indicatorilor de exprimare a eficientei economice a investitiilor, ci se insista chiar asupra bazei metodologice de determinare a unor indicatori.[1] De modul de evaluare a unor marimi de calcul, de extensiunea acestora in raport cu durata de realizare a proiectului si de exploatare a obiectivului, de localizarea lor pe axa timpului, de rigurozitatea evaluarii si comparatiilor depinde capacitatea de reflectare a eficientei economice pe care o are, sau nu, un anumit indicator.

In acest context remarcam ca se contureaza trei metode de evaluare, respectiv de stabilire a marimilor de calcul necesare determinarii indicatorilor de eficienta economica a investitiilor si anume:

1. metoda statica;

2. metoda dinamica;

3. metoda comparabila.

1. Metoda statica este practicata in tara noastra. Ea sta la baza fundamentarii proiectelor, extinzandu-se la o gama de indicatori ai eficientei economice a investitiilor, cum sunt: capacitatea de productie, volumul productiei, costul investitiei, valoarea productiei, costul productiei, profit, investitia specifica etc.

Metoda statica se distinge prin folosirea in calcule a unor marimi estimate in momente variate pe axa timpului, ce reflecta derularea activitatilor in cadrul procesului investitional si a celui de productie-reproductie. Valorile, reprezentand efort sau efecte, sunt agregate in modele, pentru determinarea unor indicatori de apreciere a proiectelor de investitii, in conditiile ignorarii momentului in care se consuma sau se obtin.

Totusi, pentru determinarea diferitilor indicatori comparatiile efort/efect vizeaza cu deosebire acele segmente pe axa timpului in care se deruleaza proiectarea, executarea lucrarilor de investitii, perioada de asimilare si primul an al perioadei de functionare a obiectivului la parametrii normali.

Dar sunt oare intru totul comparabile valorile (efort si efect) doar in raport cu aceste segmente ale axei timpului, daca avem in vedere consecintele alocarii resurselor pentru o anumita varianta de proiect, ale imobilizarii, sansei de a reinvesti, fructifica efectele potentiale, cat si evolutia principalei parghii de estimare - pretul? Evident, nu! Apoi, este oare uniforma evolutia eforturilor si efectelor, de orice natura ar fi, dupa anul in care se considera ca parametrii tehnico-economici au fost realizati? Realitatea ne convinge ca nu! Mai mult, uneori situatia se complica printr-un nou proces investitional, pentru care cel anterior are caracterul de releu.

Asadar, indicatorii, de aceasta natura, utilizati in practica evaluarii eficientei economice a investitiilor au caracter static. Unii dintre ei nici nu pot fi altfel determinati. In aceste conditii, devine oportuna perfectionarea acestei metode de evaluare a eficientei economice a investitiilor.

2. Metoda dinamica a patruns tot mai mult in teoria investitiilor din tara noastra in ultimele trei decenii[2], fara insa a fi insusita, in aceeasi masura, pe plan practic. Caracteristica sa esentiala consta in faptul ca se bazeaza pe recalcularea (prin "ducere' sau "aducere') valorilor (de natura efortului si efectelor de investitii) ce servesc determinarii indicatorilor de eficienta economica a investitiilor, la un moment (th, h=l,2,,r) pe axa timpului, prin folosirea tehnicilor de actualizare (compunere sau discontare).

In acest context, indicatorii dinamici rezultati din calcule reflecta influenta factorului timp, intrucat tin seama de evolutia proceselor (valorilor) in timp si de potenta fructificarii efortului implicat in proces, in raport cu un anumit moment de referinta.

Metoda dinamica se preteaza determinarii unor indicatori valorici (dinamici, actualizati), care reflecta influenta factorului timp, intre care: valoarea investitiei actualizate, venituri si costuri actualizate, valoarea actualizata neta, durata de recuperare a investitiei actualizate, randamentul economic actualizat etc.

3. Metoda comparabila a fost prezentata in literatura de specialitate din tara noastra ca "un nou mod de calcul al actualizarii"[3]. In esenta, se pleaca de la ideea compararii efortului de investitii imobilizat in obiectivul de investitii cu efectele obtinute din exploatare, in timp, insa avand in vedere urmatoarele caracteristici: .

a) fondurile imobilizate anual se multiplica in functie de factorul timp, exprimat in ani;

b) perioada de imobilizare a fondurilor de investitii nu se limiteaza la durata de executie a lucrarilor de investitii, ci continua, dupa expirarea acesteia, pana la recuperarea totala a fondurilor imobilizate, pe seama rezultatelor financiare (venitului net);

c) recuperarea fondurilor imobilizate in lucrarile de investitii incepe imediat dupa punerea in functiune, prin efectele financiare anuale obtinute, astfel ca acestea nu se reflecta ca atare, deci ca efecte financiare, ci doar se deduce existenta lor, ca valoare, in masura reducerii valorii imobilizarilor anuale in investitii;

d) calculul imobilizarilor (efortului) totale comparabile se realizeaza prin ponderarea valorii imobilizarilor anuale cu numarul anilor de imobilizare;

e) calculul acumularilor nete comparabile are in vedere doar acea parte din durata eficienta de exploatare a obiectivului care se scurge dupa expirarea duratei de recuperare, pana la scoaterea din functiune a obiectivului.

Pe aceasta baza se exprima opinia privind posibilitatea determinarii a doi indicatori: durata de recuperare comparabila si randamentul economic comparabil. Durata de recuperare a investitiilor, in conditiile metodei comparabile, este aceeasi ca in cadrul metodei statice, daca acumularile anuale sunt egale. Daca dimpotriva, acumularile anuale sunt variabile, atunci se emite ideea determinarii acestui indicator pe cale grafica tinand cont de durata in care efectele acumulate egaleaza efortul de investitii si de durata de executare a lucrarilor.

Metoda valorilor comparabile nu si-a demonstrat valentele prezumate, fapt pentru care nu a generat exprimari de opinii ulterioare si nici controverse. Ea a ramas in literatura de specialitate ca o alternativa privind metodele de evaluare a eficientei economice a investitiilor.                              

Pe de alta parte remarcam cresterea rolului metodei dinamice de evaluare a eficientei economice a investitiilor, precum si imbinarea acesteia cu metoda statica.

2. Indicatorii - caracterizare generala

Indicatorii sunt marimi cifrice cantitative, calitative si, cu deosebire, valorice care cuantifica starea, nivelul, volumul sau valoarea unui proces, proiect, a unei activitati sau actiuni.

In domeniul investitiilor, indicatorii pot caracteriza proiectul ca volum, elemente structurale, cost, durata de realizare, avand calitatea de indicatori tehnici sau tehnico-economici. Pe de alta parte, indicatorii pot reflecta raportul efort-efecte sau efecte-efort, cu privire la proiectul de investitii, in care caz, ei au calitatea de indicatori de eficienta economica. Adesea, ambelor categorii de indicatori li se atribuie calitatea de indicatori de eficienta economica[4] ori sunt utilizati in analiza ca avand semnificatia de "criterii' (criteriul termenului de recuperare, criteriul valorii actuale nete etc.).

Indicatorii de apreciere si de eficienta economica a investitiilor se obtin prin calcule si prelucrare a informatiilor cuprinse in documentatia tehnico-economica (studiul de fezabilitate, proiectul tehnic etc.), folosindu-se metodele matematice specifice. Se poate afirma ca indicatorii tehnico - economici si economici sunt marimi de calcul primare servind aprecierii proiectului de investitii, in timp ce indicatorii de eficienta economica sunt marimi derivate din prelucrarea informatiilor initiale sau a indicatorilor primari si asigura masurarea eficientei proiectului.

Fiecare indicator de eficienta economica are o anumita capacitate informationala si caracterizeaza sau masoara eficienta economica a proiectului dintr-un anumit unghi, in unitati de masura specifice. Indicatorii de eficienta economica a investitiilor, pentru a raspunde scopului in care se utilizeaza, trebuie sa se incadreze in anumite cerinte, intre care: o constructie logica a raportului efect/efort sau efort/efecte; o semnificatie clara; un calcul simplu, permisibil; sa admita o interpretare facila; sa asigure fundamentarea si luarea deciziei.

Indicatorii se determina cu ajutorul unor modele matematice variate, astfel:[6] a) modelul raportului matematic efort/efecte sau efecte/efort (prin care indicatorii obtinuti capata forma de efort specific pe unitate de efect; efect specific pe unitate de efort; coeficienti, rate etc.); b) modelul matematic al diferentei intre doua marimi (prin care se determina rezultatul unei activitati: profitul etc.); c) modelul matematic de aditionare, de cumulare a unor elemente (prin care se determina masa, volumul unei activitati, unui proiect); d) modelul matematic de structura (in care caz, prin indici de structura se stabileste contributia elementelor componente fata de total).

Exista un relativ consens cu privire la utilitatea unor indicatori variati, in continut si semnificatii, pentru reflectarea eficientei economice a proiectelor de investitii. Acest fapt se justifica, mai ales daca avem in vedere complexitatea procesului investitional, caracterul sau dinamic privit prin prisma agentilor implicati, a naturii resurselor consumate si a interferentei dintre etapele sale. Indicatiile uneori contradictorii, ori neconcludente, pe care le dau unii indicatori prin expresia lor cifrica impun: completarea analizei cu luarea in considerare a altor indicatori; necesitatea clarificarii modelelor de stabilire a fiecarui indicator de eficienta economica a investitiilor, in parte, a semnificatiei, locului si rolului pe care trebuie sa-l ocupe, in analiza variantelor de proiect; necesitatea abordarii sistemice a gamei de indicatori in functie de puterea de reflectare, ca si de nivelul organizatoric la care se impune folosirea in analiza a unui anumit indicator de eficienta economica a investitiilor, in raport cu scopul analizei.

Clasificarea si ordonarea indicatorilor utilizati in aprecierea eficientei proiectelor de investitii sau care comporta exprimari de opinii in teoria investitiilor se poate efectua dupa criterii variate. Noi am avut in vedere modul de exprimare, gradul de reflectare a influentei factorului timp, sfera de utilizare, natura proceselor si fenomenelor reflectate.

Dupa modul de exprimare deosebim:

a) indicatori valorici, care comporta exprimare valorica (intre care: valoarea investitiei, investitia specifica, durata de recuperare a investitiei, coeficientul eficientei economice a investitiilor, costul si valoarea productiei, beneficii, curs de revenire, valoarea actualizata neta, rata interna de rentabilitate, randamentul economic, cheltuieli si acumulari echivalente etc.);

b) indicatori naturali, care reflecta caracteristici ale valorilor de intrebuintare, din domeniul de referinta: investitii, productie etc., (intre care: capacitatea de productie, durata de executie, numarul de schimburi, numarul personalului, productivitatea muncii etc.);

c) indicatori sociali, care reflecta aspecte de ordin social (gradul de poluare, coeficient de morbiditate, gradul de folosire a fortei de munca etc.).

2) Dupa gradul de reflectare a influentei factorului timp deosebim:

a) indicatori statici, caracterizati prin faptul ca sunt determinati cu ajutorul unor marimi de calcul statice (valorice si naturale) din domeniul investitiilor, productiei sau din alte domenii; fiind de altfel utilizati in practica economica;

b) indicatori dinamici, care permit aprecierea eficientei economice prin luarea in considerare a influentei factorului timp. O prima grupa reflecta eficienta integrala a factorului timp (intre care: efortul suplimentar datorat imobilizarii fondurilor de investitii in perioada de constructie; valoarea medie anuala a imobilizarilor de fonduri; valoarea pierderilor pentru societate; cheltuieli si acumulari echivalente; viteza de recuperare a fondurilor, randamentul economic al investitiei etc.). A doua grupa cuprinde indicatori dinamici bazati pe calcule de actualizare (intre care: valoarea investitiei actualizate, costuri si venituri actualizate, valoarea actuala neta, rata interna de rentabilitate, randament economic actualizat etc.);

c) indicatori comparabili (termenul de recuperare comparabila si randamentul economic comparabil care se bazeaza pe metoda comparabila de fundamentare a indicatorilor de apreciere a eficientei economice a investitiilor.

3) Dupa sfera de utilizare deosebim:

a) indicatori utilizati in practica pentru fundamentare, exprimarea eficientei economice, analiza si luarea deciziei de investitii. Sunt reprezentati semnificativ atat in context static, cat si dinamic: valoarea investitiei, costul productiei, valoarea productiei, profit etc., precum si valoarea actuala neta, rata interna de rentabilitate etc.

b) indicatori vehiculati in teoria investitiilor (intre care: valoarea medie anuala a imobilizarilor de fonduri; valoarea pierderilor pentru societate, cheltuieli si acumulari echivalente etc.).

4) Dupa natura proceselor si fenomenelor economice reflectate remarcam posibilitatea structurarii indicatorilor de apreciere a proiectelor de investitii in doua grupe:

a) indicatori economico-financiari, care reflecta nivelul, amploarea, proceselor si fenomenelor (ca de pilda: valoarea investitiilor, efortul investitional, volumul productiei, numarul personalului, capacitatea de productie, cheltuieli echivalente, viteza de recuperare etc.);

b) indicatori de eficienta economica, prin care se reliefeaza raportul efort/efecte sau efecte/efort (ca de exemplu: investitia specifica, durata de recuperare a investitiei, profit anual sau beneficiu, rata rentabilitatii, coeficientul eficientei economice a investitiilor, cheltuieli la 1000 lei productie, valoare neta totala actualizata, aport net valutar, rata interna de eficienta a proiectului etc.).

5) In constructia indicatorilor de eficienta economica, un rol esential il detine corelatia: efect/efort, fapt pentru care unii autori incearca sa identifice elementele sistemului de indicatori pe baza matricei efort/efect - o matrice patrata de forma celei din figura 4.[7]

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Indicatorii de eficienta economica aferenti activitatii sau proiectului de investitii se stabilesc pe baza unor modele matematice adecvate. Problema care se pune este aceea a identificarii grupei caracterologice careia un indicator sau altul ii apartine.

Figura nr. 2 - Matricea efort/efect

Cu ajutorul acestei matrice se asigura o ordonare, o clasificare, a indicatorilor in functie de apartenenta lor la un anumit cadran astfel:

- indicatori de tip efort/efort (cadranul I), cum sunt: costul unui loc de munca sau gradul de inzestrare tehnica a muncii;

- indicatori de tip efect/efort (cadranul II), intre care: profit la 1 lei investit, productia la 1000 lei active fixe etc.;

- indicatori de tip efort/efect (cadranul III), asa fiind: investitia specifica, cheltuieli la 1000 lei productie etc.;

- indicatori de tip efect/efect (cadranul IV), ca de exemplu cursul de revenire, profit la 1000 lei vanzari etc.

Solutia pare interesanta avand in vedere faptul ca permite o clasificare a indicatorilor de eficienta economica in functie de natura si pozitia marimilor de calcul din raportul care faciliteaza reflectarea si masurarea eficientei economice.

In ultimii ani, gama indicatorilor de apreciere si de eficienta economica a investitiilor s-a amplificat, dar s-a si bulversat. In contextul autonomiei decizionale si financiare a unitatilor investitoare metodologia de determinare a indicatorilor si de analiza a proiectelor opereaza riguros pentru investitiile publice. Dar acestea sunt, mai ales, de natura sociala si ca exceptie au caracter economic.

In cazul proiectelor de investitii ale investitorilor autonomi sau privati, determinarea indicatorilor si gradul de aprofundare a analizei se afla sub incidenta interesului investitorilor, a riscului investitional, a valorii si complexitatii investitiilor etc. Se poate afirma ca o metodologie general valabila nu este operanta si nici nu este alcatuita.

Un sistem de indicatori pentru aprecierea eficientei economice a investitiilor este util, in special pentru analiza proiectelor de investitii cu caracter economic, fapt pentru care a fost conceputa schema din tabelul 1.

SCHEMA

pentru alcatuirea sistemului optimal de indicatori - Tabelul 1

Pe baza schemei prezentate in tabelul 1, pot fi puse in evidenta cateva concluzii, dupa cum urmeaza:

a) pentru alcatuirea sistemului optimal de indicatori in vederea analizei proiectelor de investitii, raportul: necesitate, oportunitate si eficienta investitiilor permite atat identificarea, cat si stabilirea succesiunii indicatorilor in analiza proiectelor;

b) relatia cauzala: efort - efecte - eficienta poate fi reliefata prin indicatorii specifici continutului fiecarei notiuni in parte;

c) un sistem de indicatori pentru analiza proiectelor de investitii nu exclude, ci implica atat indicatori valorici, naturali, cat si sociali. Totodata, implica atat indicatorii statici, cat si dinamici, fapt care permite analiza complexa pentru luarea deciziei de investitii;

d) indicatorii statici permit si favorizeaza analiza financiara a proiectelor de investitii, tocmai pentru ca in constructia lor se utilizeaza preturile curente; indicatorii dinamici, luand in considerare influenta factorului timp, favorizeaza analiza economica a proiectelor de investitii, cunoasterea evolutiei probabile a proiectului intr-un orizont larg de timp (de regula, durata de infaptuire, punere in functiune, asimilare si exploatare a obiectivului economic) si prin aceasta evitarea sau diminuarea riscului;

e) pentru nevoi practice sistemul de indicatori prezentat sintetic poate fi adaptat la specificul proiectului de investitii;

f) folosirea unui sistem optimal de indicatori in vederea aprecierii proiectelor de investitii impune, credem noi, reconsiderarea cadrului de elaborare a documentatiei tehnico-economice pentru investitii, validarea pe plan metodologic a conceptului de proiect de investitii si stabilirea raspunderilor ce revin nemijlocit factorilor implicati in elaborarea lui; cresterea raspunderii beneficiarilor si titularilor de investitii in elaborarea proiectului; fundamentarea constructiei indicatorilor din proiect pe marimi de calcul certe si renuntarea la marimile etalon (folosirea acestora din urma doar pentru a efectua comparatii, analize, judecati de valoare etc.); inglobarea in metodologia de apreciere a proiectelor de investitii a indicatorilor dinamici, bazati pe tehnica actualizarii, care impun o pregatire minutioasa a proiectului, identificarea unor variante pe care se poate fundamenta decizia optima.

Schema prezentata constituie doar un punct de plecare pentru alcatuirea sistemului de indicatori. Totusi, ea poate fi operanta, intrucat se bazeaza pe criterii logice care permit ordonarea obiectivata a indicatorilor de apreciere a eficientei investitiilor.

3. Criterii de apreciere si optimizare a eficientei economice a investitiilor

Notiunea de criteriu exprima un punct de vedere, principiu, norma, pe baza caruia se face o clasificare, o definire, o apreciere. Formularea optiunilor de investitii, argumentarea lor impun in mod evident evaluari si determinari cu ajutorul indicatorilor valorici si naturali, pentru fiecare varianta de proiect.

O analiza corespunzatoare si o decizie optima in probleme de investitii sunt posibile metodologic si practic daca se dispune de criterii de apreciere a eficientei economice adecvate sistemului economic considerat, strategiei dezvoltarii sale economico-sociale, necesitatilor obiective ale reproductiei largite.

In literatura economica se mentioneaza intre cele mai importante criterii de apreciere a eficientei economice in general, respectiv a eficientei investitiilor, urmatoarele: obtinerea eficientei economice maxime; imbinarea optimului la nivel microeconomic cu cel la nivel macroeconomic; imbinarea cerintelor economice cu cele social-politice; imbinarea cerintelor actuale cu cele de perspectiva; alegerea judicioasa a bazei de comparatie.

Obtinerea eficientei economice maxime constituie un criteriu obligatoriu pentru economia de piata. Aplicarea lui in practica trebuie sa aiba loc prin maximizarea volumului de efecte utile (productie, venit net etc.) la un leu cheltuieli, modalitate mai utila decat optimizarea unuia sau altuia din elementele raportului de eficienta. Enuntarea criteriului sub aceasta forma ar subintelege folosirea unui model matematic, avand aceasta functie obiectiv.

Imbinarea optimului la nivel microeconomic cu cel al economiei nationale constituie criteriul ce se manifesta ca urmare a faptului ca orice investitie productiva se reflecta atat la nivel macro, cat si la nivel microeconomic. Apoi, exista premise care antreneaza contradictii ale optimului la cele doua niveluri structurale ale economiei, ca de pilda: contradictia posibila dintre interesele proprii ale unitatilor economice si interesele generale ale societatii, favorizata de individualizarea circuitelor economice ale intreprinderilor. O alta contradictie rezulta din deosebirea de continut intre eficienta, pe ansamblul economiei, si eficienta pe fiecare unitate luata separat, datorita in buna masura caracterului restrictiv al unor resurse.

Imbinarea cerintelor economice cu cele sociale-politice constituie un criteriu determinat de neconcordantele existente intre optimul economic si cel social-politic. Rezolvarea acestor neconcordante implica cunoasterea precisa a conditiilor de realizare a optimului economic si a celui social-politic in contextul strategiei dezvoltarii economico-sociale.

Imbinarea cerintelor actuale cu cele de perspectiva se impune ca un criteriu de apreciere, important, in domeniul investitiilor, ca urmare a ciclului de executie indelungat al obiectivelor de investitii si duratei mari de functionare a mijloacelor fixe. In acest scop trebuie sa se tina seama de tendintele viitoare ale dezvoltarii economiei nationale si mondiale, a diferitelor ramuri si subramuri, evolutiei tehnicii, stiintei si tehnologiei, prin luarea in calcul a influentei factorului timp.

Alegerea judicioasa a bazei de comparatie este impusa de relativitatea raportului de eficienta economica. Comparatia se impune intre proiect si variantele etalon sau cu marimi normative.

Pentru investitiile de tipul dezvoltarii, reutilarii, modernizarii este necesara si comparabilitatea cu situatia anterioara realizarii lor. In acest caz, rezultatul comparatiei trebuie privit cu circumspectie, deoarece, pe de o parte, nivelul anterior al indicatorilor contine deficiente acumulate de-a lungul anilor, iar, pe de alta parte, noile investitii, folosind tehnica noua, incorporand rezultatele recente ale progresului stiintifico-tehnic, sunt evident mai eficiente, chiar decat unitatile etalon din ramura.

Des intrebuintata in analizele economice este comparabilitatea cu realizarile de pe plan mondial, care are menirea de a aprecia pozitia eficientei utilizarii resurselor in tara noastra, fata de aceeasi activitate pe plan mondial. Pentru a fi concludenta o asemenea comparatie trebuie eliminate deosebirile de sistem economic, de preturi, de obtinere a resurselor etc. In acelasi timp, rezultatele unei asemenea comparatii nu trebuie absolutizate.

In concluzie, toate aceste criterii de apreciere trebuie sa permita alegerea unei asemenea variante de investitii care sa asigure: respectarea echilibrului pe ansamblul economiei; valorificarea maxima a resurselor materiale, umane, financiare disponibile in prezent si viitor; un inalt grad de competitivitate pentru produsele destinate exportului, satisfacerea cerintelor sociale de ridicare a nivelului de trai, de organizare si sistematizare teritoriala, de dezvoltare echilibrata in profil teritorial. Un asemenea mod de apreciere a investitiilor permite in final cresterea eficientei activitatii economice, concomitent cu respectarea unor cerinte de natura social-politica.

Desigur, problema criteriilor de apreciere a eficientei investitiilor se incadreaza in curentul de optimizare economica. Aceasta se situeaza in mod deosebit in sfera teoriei economice, dar tinde tot mai mult spre cadrul metodologic al proceselor decizionale, tocmai datorita cerintelor actuale pe care practica economica le ridica.

Folosirea cu eficienta maxima a resurselor materiale, umane si banesti in domeniul investitiilor impune optimizari la nivel macro si microeconomic. La nivel macroeconomic, drept criterii de optimizare, literatura de specialitate recomanda: maximizarea produsului intern brut si net, minimizarea cheltuielilor materiale de productie, maximizarea beneficiului, maximizarea consumului, la care se pot adauga si alte criterii ca, de pilda, maximizarea productiei, minimizarea cheltuielilor totale de investitii luand ca baza resursele disponibile la un moment dat etc. Numarul si structura criteriilor de optimizare nu sunt limitative, cu atat mai mult cu cat fiecare dintre ele prezinta nu numai avantaje, dar si dezavantaje si apoi, cu toata rigoarea matematica pe care unele din ele o exprima, asupra lor nu exista o unanimitate de vederi.

La nivel microeconomic problema criteriilor de apreciere a eficientei economice constituie partea cea mai importanta a fundamentarii deciziei de investitii. Stabilirea criteriilor in limita carora sa se calculeze eficienta viitorului obiectiv este conditionata de o serie de factori, ca:[8] a) felul investitiei (obiective noi, dezvoltari, reutilari); b) scopul urmarit de investitor (largirea productiei, imbunatatirea conditiilor de munca, reducerea consumurilor de utilitati, cresterea gradului de mecanizare, cresterea profitului etc.); c) etapa parcursa de produs, in cadrul curbei sale de viata, in momentul in care se opteaza pentru declansarea unui nou proces de investire ce vizeaza largirea capacitatii de productie etc.

In practica procesului decizional, indiferent de competentele decizionale, drept criterii de baza in aprecierea eficientei proiectelor de investitii se folosesc: criteriul minimului de efort, tinand seama de gradul de limitare a resurselor financiare, materiale si de munca la nivelul de referinta si de stringenta cu care nevoia sociala reclama acest efort de investitii; b) criteriul maximizarii efectelor financiare (profit, venit total, aport valutar etc.), materiale (capacitati puse in functiune in structura impusa de nevoia sociala, volumul fizic al productiei cu desfacere asigurata, gradul de valorificare a resurselor in contextul unui proces circular activ etc.) si de munca (sporul de locuri de munca asigurate, gradul de valorificare a potentialului uman in structura pe niveluri de calificare, pe ramuri ale economiei si in profil teritorial etc.). In afara celor doua categorii de criterii, care au o exprimare absoluta, intervine si o a treia categorie; c) criterii relative rezultate din relatiile ce se pot stabili intre efortul si efectele pe care le implica un proces de investitie. Este vorba de criterii care reflecta intensitatea efortului sau efectelor de investitii si vizeaza: maximizarea efectelor de investitii pe unitate de masura a efortului de investitii sau minimizarea efortului de investitii ori de exploatare pe unitate de efect realizat.