Dezvoltarea durabila

Conceptul a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, in special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul insusi este foarte tanar si s-a impus in vara lui 1996, dupa Conferinta privind mediul si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro.

Durabilitatea pleaca de la ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse. Sanatatea, siguranta sociala si stabilitatea economica a societatii sunt esentiale in definirea calitatii vietii.

Discutiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit la inceputul anilor 70. In 1972, Conferinta privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima data in mod serios problema deteriorarii mediului inconjurator in urma activitatilor umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii. In 1983, isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), condusa de Gro Bruntland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite. Doi ani mai tarziu, este descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conventia de la Viena se incearca gasirea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara planeta. In 1986, la un an dupa catastrofa de la Cernobal, apare asa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul "Viitorul nostru comun"care da si cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile ("sustainable development"):

"Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor".

Totodata, Raportul admitea ca dezvoltarea economica nu poate fi oprita, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel incat sa se potriveasca cu limitete ecologice oferite de mediul inconjurator si de resursele planetei. In finalul raportului, comisia sustinea necesitatea organizarii unei conferinte internationale asupra dezvoltarii durabile. Astfel, in 1996, are loc la Rio de Janeiro "Summit-ul Pamantului", la care au participat reprezentanti din aproximativ 170 de state. In urma intalnirii, au fost adoptate mai multe conventii, referitoare la schimbarile de clima (reducerea emisiilor de metan si dioxid de carbon), diversitatea biologica (conservarea speciilor) si stoparea defrisarilor massive. De asemenea, s-a stabilit un plan de sustinere a dezvoltarii durabile, Agenda 21.

La 10 ani de la Conferinta de la Rio, in 2006, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabila.

Indicatori de dezvoltare durabila, cu referinta la mediu

Scopul general al dezvoltarii globale consta in imbunatatirea vietii omenesti si in asigurarea conditiilor necesare pentru ca oamenii sa se poata realiza la intregul lor potential. Exista in prezent un consens general asupra faptului ca atingerea acestui scop global necesita realizarea urmatoarelor patru obiective:

1.     dezvoltare economica sanatoasa, bazata pe transformari structurale;

2.     distribuirea la nivelul intregii populatii a beneficiilor dezvoltarii economice;

3.     realizarea unei guvernari eficiente, adica dezvoltarea unui sistem politic care sa asigure respectarea drepturilor si libertatilor oamenilor;

4.     implementarea unei politici economice consistenta cu apararea mediului inconjurator.

Transformarea structurala este procesul de deplasare a alocarii resurselor catre sistemele cu productivitate ridicata astfel incat economia sa poata sustine un standard de viata mai ridicat pentru intreaga populatie.

Guvernarea eficienta consta in activitate administrativa competenta, in garantarea respectarii legilor si in asigurarea accesului cetatenilor la informatiile de interes public.

Indicele dezvoltarii umane (IDU, Human Development Index in engleza) este o masura comparativa a sperantei de viata, alfabetizarii, invatamantului si nivelului de trai. In acest fel, este folosit pentru a compara mai bine nivelul de dezvoltare a unei tari decat PIB-ul pe cap de locuitor, care masoara doar prosperitatea materiala si nu alti indicatori socioeconomici. Indicele a fost inventat de economistul pakistanez Mahbub ul Haq. Indicele dezvoltarii umane, pentru majoritatea statelor membre ONU, este actualizat in fiecare an de Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite si publicat in Raportul de Dezvoltare Umana.

Ultimul indice al dezvoltarii umane a fost realizat in 2006 utilizand date din 2004. In 2004, Romania a avut un IDU de 0,805, insemnand ca tara are un nivel avansat de dezvoltare umana si este situata pe locul 60 din lume. Este pentru prima oara cand Romania a atins acest nivel, dat fiind ca in 2003, IDU-ul era de 0,796 (locul 64), adica dezvoltare umana medie.

Dezvoltarea durabila nu reprezinta un plan detaliat de actiuni, o formula pe care s-o implementam orbeste. Nu exista o singura solutie. Solutiile difera in dependenta de spatiu, timp, valori si resurse disponibile. Procesul de dezvoltare a comunitatilor locale din perspectiva durabilitatii implica intii de toate, constientizarea necesitatii planificarii dezvoltarii, a evaluarii corecte a punctelor tari si slabe ale comunitatii, a oportunitatilor si riscurilor existente sau potentiale care vor determina pentru comunitate actiunile prioritare de scurta si de lunga durata. O comunitate durabila se bazeaza pe cetateni activi care participa la dezvoltarea comunitatii lor. Tocmai aceasta reprezinta o prioritate pentru comunitatile noastre - spiritul de initiativa si responsabilitate al locuitorilor pentru destinul comunitatii lor.