Definirea sectoarelor economice

DEFINIREA SECTOARELOR ECONOMICE

Economia nationala a oricarei tari poate fi privita:

a)     ca o suma de activitati economico-sociale;

b)     ca o constructie organica in cadrul careia fiecare element se combina cu toate celelalte componente in cadrul unei structuri formand un sistem economic unitar.

In cadrul sistemului economiei nationale un rol important revine sectoarelor economice care se deosebesc intre ele prin :

a)     rolul pe care il indeplinesc in mecanismul reproductiei ;

b)     destinatia produselor sau serviciilor realizate ;

c)      ponderea detinuta in totalul economiei nationale etc.

Existenta acestor sectoare, evolutia raportului dintre ele se afla in stransa legatura cu evolutia productiei materiale si a serviciilor.

In acelasi timp, raportul dintre productia materiala si productia serviciilor depinde de o serie de factori :

a)     nivelul de dezvoltare economica a tarii respective ;

b)     marimea venitului pe locuitori si pe o persoana ocupata si pe repartizarea acestora pe clase si grupuri socio-profesionale ;

c)      nivelul de trai ;

d)     raportul dintre import si export si dinamica acestora etc.

Evolutia economiilor avansate demonstreaza existenta unei legaturi nemijlocite intre nivelul de dezvoltare al productiei materiale si dinamica serviciilor, intre P.I.B. (sau P.N.B.) si pe locuitor si cresterea cererii de bunuri materiale si servicii.

Gandirea economica privind definirea si delimitarea sectoarelor economice a evoluat in timp, reflectand schimbarile reale din viata economico-sociala. In economiile contemporane predomina conceptia delimitarii economice in trei sectoare: primar, secundar si tertiar.

Sectorul primar este format din: agricultura, pescuit, vanatoare,si silvicultura si a fost predominant pe primele trepte ale evolutiei societatii umane.  Tarile in care mai predomina acest sector se afla in stare de subdezvoltare, populatia activa reprezentand intre 30-65% din totalul populatiei ocupate. Acest sector detine locul intai in formarea P.I.B.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Sectorul secundar este legat de aparitia si dezvoltarea industriei si in primul rand a celei prelucratoare dar mai cuprinde si constructiile, producerea  si distribuirea apei, energiei si gazelor. Se caracterizeaza printr-un nivel ridicat al productivitatii, prin industrializarea agriculturii, prin ponderea scazuta a populatiei ocupata in agricultura.

In tarile unde predomina acest sector ocupa locul intai atat in totalul populatiei ocupate cat si in formarea P.I.B.

Sectorul tertiar exprima un anumit nivel de dezvoltare economica si este format din:

comert en-gros si en-detail (cu ridicata si cu amanuntul) ;

activitatea turistica si hoteliera ;

transport, telecomunicatii, antrepozite ;

banci si asigurari ;

afaceri imobiliare ;

servicii prestate agentilor economici si populatiei ;

activitatea organelor religioase si obstesti (cult, fundatii, organizatii neguvernamentale etc.) ;

invatamant, cultura, arta ;

sanatate, asistenta sociala ;

administratie publica si centrala ;

alte activitati care nu intra in primar sau secundar.

In prezent sectorul tertiar ocupa sau tinde sa ocupe locul I in economia nationala - situatie caracteristica tarilor dezvoltate si puternic industrializate.

Activitatile inregistrate din punct de vedere statistico-contabil ca avand preponderent caracter de servicii, constituie in ansamblul si multitudinea lor sectorul tertiar, ''Tertiarul este acel sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila in vederea satisfacerii unei anumite nevoi sociale, fara a se materializa obligatoriu in bunuri materiale.''

Serviciile mai pot fi definite :'' activitati, de regula nemateriale si care se consuma odata cu producerea lor.''

Factorii care determina nivelul si dinamica serviciilor in economiile contemporane sunt :

a)     progresul stiintifico-tehnic ;

b)     diviziunea sociala a muncii ;

c)      nivelul de dezvoltare economica a tarii respective si a economiei mondiale in ansamblul acestora

d)     nevoile umane si mai ales cele solvabile ;

e)     nivelul de cultura si de civilizatie ;

f)      gradul de urbanizare si nivelul dezvoltarii rurale etc.

Economiile contemporane se caracterizeaza prin cresterea si diversitatea fara precedent a sferei serviciilor, acestea devenind o parte componenta inseparabila a economiei nationale cu rol hotarator in satisfacerea cerintelor populatiei si in asigurarea dezvoltarii economico-sociale.

In prezent, sub influenta procesului stiintifico-tehnic, a diviziunii, a muncii in sfera serviciilor au loc structuri si delimitari privind diferitele tipuri de servicii. Astfel unii economisti disting :

a)     serviciile primare (traditionale), cele mai vechi, relativ mai simple si inferioare sub aspectul nivelului participarii umane la prestatie si al nivelului tehnic mai redus ; profitul si veniturile sunt mai mici iar ritmul reinnoirii lent : confectii la comanda, coafura, frizerie, cosmetica etc. ;

b)     serviciile industriale au la baza serviciile traditionale dar perfectionate, capabile sa fie prestate pe scara industriala de catre prestatorii specializati. Impun dotari la un nivel tehnic ridicat si cu o valoare mai mare; sunt supuse in mai mare masura uzurii morale, randamentele sunt mai ridicate iar profitul este mai mare. Serviciile sunt supuse modernizarii si diversificarii etc. Aici amintim : serviciile destinate agentiilor economici si populatiei (transporturi, telecomunicatii, comert etc.) ;

c)      serviciile intelectuale au caracter complet, presupun munca intelectuala avansata, progres tehnic ridicat, capital relativa redus dar valoare de profit ridicata (leasing, consulting, marketing, activitate turistica si hoteliera, invatamant etc. ).