Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte Economie Finante Management Marketing Transporturi Economie Qdidactic » bani & cariera » economie Concurenta : elemente de definire; comportamentul concurential si anticoncurential; tipuri de piete concurentiale Concurenta : elemente de definire; comportamentul concurential si anticoncurential; tipuri de piete concurentiale Concurenta : elemente de definire; comportamentul concurential si anticoncurential; tipuri de piete concurentiale Desi pe piata, relatiile dintre agentii economici sunt extrem de numeroase si de diferite sub aspect concret, toate acestea sunt, in esenta, relatii de vanzare-cumparare si derivate din acestea. Ceea ce ii determina pe agentii economici sa dezvolte asemenea relatii sunt propriile interese, pe care nu si le-ar putea realiza altfel; nimeni n-ar vinde daca n-ar avea cumparatori si nimeni n-ar putea cumpara daca n-ar avea de la cine sa primeasca marfuri. Aceasta ii determina pe agentii economici sa se "caute" reciproc, sa colaboreze, sa-si cunoasca si sa-si realizeze obiectivele. De aceea, agentii economici sunt intr-o competitie permanenta pentru a-si gasi parteneri de interese si a dezvolta relatiile adecvate realizarii lor. Acest tip de relatii intre agentii economici care actioneaza pe piata pentru a-si realiza propriile interese astfel incat libertatea nici unuia dintre ei sa nu fie stirbita, poarta denumirea de concurenta. Concurenta este o permanenta in economia de piata, fiind o trasatura esentiala a economiei al carei mecanism este concurential. Concurenta reprezinta confruntarea deschisa, rivalitatea dintre agentii economici vanzatori - ofertanti pentru a atrage de partea lor clientela (cumparatori - solicitanti). In economia de piata, concurenta, prin functiile ei generale, indeplineste un rol deosebit de important, avand virtuti incontestabile: stimuleaza progresul general; duce la reducerea preturilor de vanzare; contribuie la egalizarea progresiva a veniturilor, a conditiilor de viata; In functie de instrumentele luptei de concurenta, aceasta a fost departajata in doua tipuri: concurenta loiala (corecta) - atunci cand se respecta reglementarile legale; neloiala (incorecta) - cand nu se respecta aceste reglementari. Astfel, lupta de concurenta se manifesta prin doua tipuri de comportamente ale intreprinderilor comerciale  denumite in literatura de specialitate: comportamentul concurential; comportamentul anticoncurential. Sa le analizam:           Comportamentul concurential este dominat de "fairplay" este permis si chiar incurajat de societate. Acesta imbraca forma luptei pentru cucerirea pietei, firmele concurente straduindu-se ca purtatorii cererii sa le achizitioneze produsele. Pentru realizarea acestui obiectiv, fiecare concurent cauta sa satisfaca nevoile clientilor in conditii superioare celorlalti ofertanti. Mijloacele si instrumentele realizate in relatiile de concurenta se pot delimita in jurul celor patru piloni ai politicii de marketing: In functie de obiectivele urmarite si de conditiile concrete ale pietei, concurentii apeleaza fie la cate unul din aceste elemente fie la o combinatie a lor.

pretul;

promovarea;

distributia.

In privinta produselor, diferentierile dintre concurenti pot viza:

caracteristicile de calitate si de prezentare (ambalajul);

marcile;

comunicatiile cu privire la produs.

service-ul;

imaginea.

In privinta preturilor, diferentierile dintre concurenti vizeaza:

practicarea unor preturi mai scazute la produse asemanatoare; un asemenea demers nu poate fi insa aplicat decat in conditiile reducerii costurilor sau marjei de profit;

practicarea unor preturi ridicate dar la produse de inalta calitate si eventual pentru o clientela selectionata.

In ceea ce priveste actiunile de promovare si de distributie este vizat accesul clientilor la produse.

Comportamentul anticoncurential este brutal si prin actele si faptele savarsite determina restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei.

Autoritatile publice din diferite tari, prin acte normative urmaresc protectia, mentinerea si stimularea concurentei si a unui mediu concurential normal.

Intreprinderile comerciale afectate au dreptul si posibilitatea de a sesiza institutiile abilitate in supravegherea concurentei si sa-si fundamenteze politica de marketing astfel incat sa contracareze asemenea actiuni.

In Romania, legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale considera ca fiind contraventii urmatoarele fapte:

oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant, unui concurent sau acceptarea unei asemenea oferte;

dezvaluirea de catre salariatul unui comerciant a unor date secrete privind activitatea acestuia catre un concurent;

comunicarea sau raspandirea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau a marfurilor sale;

deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant;

Reglementarea concurentei in tara noastra se realizeaza prin numeroase acte normative. Astfel, pe langa legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, cu modificarile si completarile aduse de legea 298/2001 mai functioneaza si legea nr. 15/1990 cu modificarile ulterioare, Codul Comercial si legea nr.21/1996 privind concurenta ce prevede ca institutie ce reprezinta autoritatea autonoma a concurentei economice, Consiliul Concurentei. Administrarea legii (armonizata cu legislatia europeana in domeniu) de catre Consiliul Concurentei a necesitat elaborarea de regulamente si instructiuni pentru a permite aplicarea corecta a legii. Acestor acte normative s-au alaturat si prevederile Tratatului de la Lisabona din anul 2000 referitoare la modul in care se acorda ajutorul de stat, pentru a nu se denatura concurenta.

In legislatia romaneasca sunt considerate acte si fapte anticoncurentiale[1]:

a)     Concentrarea economica;

b)     Practici anticoncurentiale.

a)     Concentrarea economica

Prin concentrare economica se intelege orice act juridic prin care un agent sau o grupare de agenti economici realizeaza o influenta determinanta asupra unuia sau mai multor agenti economici.

O operatiune de concentrare economica are loc atunci cand:

doi sau mai multi agenti economici interdependenti fuzioneaza;

una sau mai multe persoane care detin controlul asupra altui agent economic, dobandesc direct sau indirect, controlul asupra altui agent economic prin orice forma permisa de lege: participare la capital;

cumparare de active; contract.

Concentrarile economice :

Pentru stabilirea compatibilitatii cu un mediu concurential normal, aprecierea operatiunilor de concentrare economica se face dupa urmatoarele criterii:

necesitatea mentinerii si stimularii concurentei;

cota de piata detinuta;

puterea economica a agentilor economici;

tendintele pietei;

masura in care sunt afectate interesele beneficiarilor si contributia lor.

b)     Practici anticoncurentiale

Practicile anticoncurentiale sunt considerate intelegerile exprese sau tacite, deciziile de asociere, practicile concentrate si folosirea abuziva a unei pozitii dominante detinute pe piata, prin care agentii economici determina restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei.

Legea romaneasca interzice aceste practici cand urmaresc:

- fixarea concertata, in mod direct sau indirect a preturilor, tarifelor, rabaturilor si a

oricaror conditii comerciale inechitabile;

- limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor;

- impartirea pietelor de desfacere si a surselor de aprovizionare pe orice criterii;

- aplicarea unor conditii inegale la prestatii echivalente partenerilor comerciali,

provocandu-le dezavantaje in pozitia concurentiala;

- conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea unor clauze care prin natura lor

nu au legatura cu obiectul acestor contracte;

- participarea in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau orice forme de concurs

de oferte;

- eliminarea de pe piata a oricaror alti concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici;

- intelegerile de a nu cumpara sau a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.

Practicile anticoncurentiale sunt admise cand contribuie in mod semnificativ la:

ameliorarea productiei sau a distributiei;

promovarea progresului tehnic sau economic;

imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor;

intarirea pozitiilor concurentiale ale firmelor mari si mijlocii;

practicarea in mod durabil a unor preturi mai reduse.

Dupa forma concurentei distingem doua tipuri de piete:

a) pietele cu concurenta perfecta;

b) pietele cu concurenta imperfecta.

Pietele cu concurenta perfecta se caracterizeaza prin urmatoarele:

Observatii:

Piata cu concurenta perfecta este numai un model teoretic; in practica este imposibil de reunit cele cinci particularitati;

Studiul acestei piete ne permite sa relevam influenta pe care producatorul (vanzatorul) sau consumatorul o are asupra pretului respectiv cantitatii produsului;

Aceasta influenta depinde de:

- gradul de omogenitate al produsului ;

- numarul de producatori sau cumparatori.

b) Piete cu concurenta imperfecta

Tipul de piata care caracterizeaza realitatea economica este piata cu concurenta imperfecta. Asemenea piete infirma una, mai multe sau toate caracteristicile pietei cu concurenta perfecta. Piata cu concurenta imperfecta poate fi reprezentata prin urmatoarele forme:

1. Piata cu concurenta monopolistica

Se caracterizeaza prin diferentierea produselor si prin existenta unui numar de producatori suficient de mare pentru ca fiecare dintre ei sa poata lua decizii independent de efectele pe care le-ar avea asupra deciziilor celorlalti producatori. Intr-o asemenea situatie, cumparatorii au posibilitatea sa aleaga produsul pe care si-l doresc (dintr-o anume categorie), vanzatorii pot sa-si impuna pretul si chiar cantitatea prin politica noilor sortimente de produse, deosebite de cele vechi. Pe aceasta piata atat producatorii, cat si consumatorii sunt numerosi; oferta si cererea prezinta caractere de atomicitate, dar se pierde caracterul de omogenitate a produselor. Concurenta dintre producatori se duce in principal prin produs, fiecare urmarind sa ofere un bun care sa vina cat mai bine in intampinarea gusturilor si preferintelor anumitor categorii de cumparatori. Intrarea unor noi concurenti pe aceasta piata este relativ usoara, pentru ca restrictiile tehnice, economice si institutionale sunt inexistente sau reduse, iar cumparatorii au largi posibilitati de alegere intre numeroase bunuri substituibile. Exemple de piata monopolistica: distribuitorii marilor firme de telefonie mobila, taranii din piata, etc.

2. Piata cu concurenta oligopol

Pe aceasta piata exista un numar mare de consumatori, dar putini producatori. Numarul firmelor ofertante nu este o cifra exacta sau un interval precis. Prin numar redus se intelege ca firmele sunt interdependente, adica un producator trebuie sa tina seama de deciziile celorlalti atunci cand isi stabileste propria strategie. Exemple de piete oligopoliste: piata bauturilor racoritoare, piata automobilelor, etc. Pe piata oligopolista, produsele pot fi diferentiate sau omogene; de exemplu pe piata otelului din intreaga lume oferta este asigurata de cateva societati care produc aceleasi tipuri de otel. In schimb oferta de automobile este puternic diferentiata.

Exista doua tipuri de oligopol: oligopol cooperant si oligopol necooperant.

a) In cazul oligopolului cooperant, cooperarea poate fi de doua feluri: oficiala si tacita.

Cooperarea oficiala apare sub forma cartelurilor sau trusturilor.

Cartelul este un grup de firme care si-au pastrat autonomia decizionala, dar se inteleg intre ele cu privire la pret si la segmentele de piata.

Trustul este rezultatul fuzionarii mai multor firme, adica este o aglomerare de firme grupate sub o conducere comuna.

In ambele situatii gruparea existenta va actiona ca un monopol.

Cel mai celebru exemplu de cartel este O.P.E.C., care a reusit, mai intai in 1973, apoi in 1981 sa declanseze "socul petrolului".

Cooperarea tacita presupune ca firmele se inteleg numai cu privire la nivelul pretului, nu si al productiei, adica nu optimizeaza profitul global. Avantajul acordului este ca lasa neatinsa independenta firmelor. Pentru a functiona, acordul trebuie insotit de impartirea pietei si de clauze de neagresiune.

b) Oligopolul necooperant se manifesta in cazul in care nici una dintre firme nu incearca sa domine piata, fiecare incercand sa-si maximizeze profitul pe cont propriu, in functie de comportamentul celeilalte.

3. Piata cu situatie de monopol sau piata de monopol

Pe aceasta piata exista un numar mare de solicitanti si un singur ofertant, ceea ce ii ofera posibilitatea sa controleze piata. Ofertantul poate determina nivelul preturilor, dar nu poate determina cantitatea vanduta care depinde de puterea de cumparare a consumatorului. In legislatia tarilor cu economie de piata si regimuri democratice sunt promovate masuri legislative antimonopoliste, pentru limitarea tendintei de monopolizare a productiei unor bunuri si reducerea puterii pe care o detin producatorii aflati in situatie de monopol. Exemplu: utilitati sau servicii publice, produse militare.

4. Piata cu situatie de oligopson

In aceasta situatie exista multi producatori (vanzatori) dar putini cumparatori.

Producatorii trebuie sa cunoasca foarte bine cumparatorii pentru a se adapta la nevoile, cerintele, exigentele si capacitatea lor de cumparare. De exemplu, piata semintelor de floarea-soarelui pentru ulei sau a legumelor si fructelor pentru conserve, ori a cerealelor pentru export, pentru care cumparatorii sunt cativa, puternici (fabricile de ulei sau de conserve sau marii exportatori), iar ofertantii - zecile de mii de producatori agricoli, cu forta economica scazuta. Pe aceste tipuri de piata, producatorul este cel dezavantajat.

5. Piata cu situatie de monopson

Este situatia in care exista multi producatori (vanzatori) dar un singur cumparator. Pe o asemenea piata, ofertantii se concureaza intre ei pentru a obtine comenzile sau a vinde catre unicul client. Intr-un asemenea caz, cumparatorul, prin capacitatea sa de cumparare si rolul sau de agent economic in cadrul pietei, va fi cel ce va impune pretul, parametrii calitativi, precum si logistica produsului.

In consecinta factorii care determina sistemul de concurenta si mecanismele concurentiale sunt:

a)     Numarul si puterea economica a vanzatorilor pe de o parte si cumparatorilor pe de alta parte pe diferite  segmente ale pietei;

b)     Gradul de diferentiere al produsului;

c)      Facilitatile sau limitarile marilor producatori de a intra pe o piata sau alta;

d)     Gradul de transparenta al pietei;

e)     Mobilitatea sau rigiditatea pietei;

f)      Conjunctura politica interna si internationala;

g)     Cultura economica a populatiei, a diferitilor factori de decizie politici si economici.

Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -|

Economie

Proiecte pe aceeasi tema Analiza situatiei patrimoniale la s.c. pro f s.r.l. Indrumar privind rezolvarea lucrarii practice Necesitatile economice - economia Romaniei Caracterizarea inflatiei contemporane Cererea de moneda. Mobilurile preferintei pentru lichiditate Pledoaria pentru ratiune Delimitari, definitii, obiectivul si importanta situatiilor financiare anuale Negocierea - subiecte rezolvate Structura intreprinderii Modalitati de plata internationale - valutele si monedele internationale

Ramai informat Informatia de care ai nevoie Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu. Contribuie si tu! Adauga online documentul tau.