Cursul de schimb (cursul schimbului)

Cursul de schimb (cursul schimbului)

Prin urmare, "pretul unei valute in alta valuta sau pretul efectiv sub care se comercializeaza marfurile/serviciile pe piata internationala"[1] reprezinta cursul de schimb. Deci, cursul de schimb este cantitatea de moneda nationala necesara pentru obtinerea unei unitati dintr-o moneda straina. De exemplu: 1 Euro = 40.500 lei, 1 dolar SUA = 32.000 lei, este cursul de schimb al leului in raport cu devizele: "Euro" si dolarul SUA.

Din august 1994, in Romania functioneaza piata valutara descentralizata. Raportul cerere - oferta nu mai este adjudecat centralizat, la Banca Nationala, ca in precedentul sistem al licitatiilor, ci descentralizat, in conditii de piata. S-a realizat in acest fel o apropiere de sistemele folosite in tari cu economii avansate. Pana atunci, cursul leu - dolar (de ex.) se stabilea la Banca Nationala, intr-o sedinta zilnica de licitatie. Bancile comerciale, care centralizau ordinele de comparare - vanzare ale clientilor (in exclusivitate persoane juridice), transmiteau aceste ordine la B.N.R. Plicurile continand ordinele amintite erau deschise de comisia de licitatii. Folosindu-se un program informatic, cursul se identifica in punctul de echilibru intre cerere si oferta. In fiecare zi lucratoare, Banca Nationala comunica bancilor comerciale participante la licitatie rezultatele si cursul oficial. Toate tranzactiile valutare erau executate la cursul astfel stabilit. In practica, acest sistem s-a dovedit a fi inflexibil si mecanicist. Mai mult, rolul bancilor comerciale era simtitor redus, rezumandu-se numai la colectarea si transmiterea ordinelor de vanzare - cumparare si la preluarea rezultatelor. De la 1 august 1994, pe baza Memorandumului incheiat cu Fondul Monetar International, aprobat de Parlamentul Romaniei, a fost introdusa o noua modalitate de derulare a tranzactiilor pe piata valutara, conform careia cursul valutar al leului este determinat direct de bancile comerciale pe baza raportului cerere - oferta. Urmare acestui fapt, piata valutara a dobandit un nou continut, dat in primul rand de continuitatea derularii operatiunilor bancare. Renuntandu-se la stabilirea cursului de schimb la B.N.R., Banca Centrala si-a pastrat doar prerogativele conferite de lege, adica reglementarea si supravegherea intermediarilor pe aceasta piata, conducerea politicii valutare. Mai pe scurt, rolul B.N.R. se rezuma la stabilirea regulilor de desfasurare a activitatilor pe piata valutara. Astfel, bancile comerciale au devenit principalii actori ai pietei. Ele au capatat dreptul de a efectua vanzari si cumparari de valuta la cursuri pe care singuri le determina. In fiecare dimineata, bancile afisaza in sistemul informational cursuri de deschidere, care sunt ajustate in timpul zilei in functie de evolutia cererii si ofertei din partea clientilor (ambele influentate, desigur, de principalii indicatori macroeconomici: rata inflatiei, dinamica balantei comerciale, deficitul bugetului si nivelul dobanzilor) sau de tranzactiile intre banci. Desigur, politica fiecarei banci influenteaza evolutia cursurilor practicate pe piata valutara. O importanta deosebita pe aceasta piata valutara o au bancile - dealer, ele fiind acelea care - prin contactul nemijlocit cu clientii - transpun direct influentele mentionate inainte in evolutia cursului. Tabloul zilnic al pietei valutare este intregit de miile de tranzactii efectuate de sistemul bancilor comerciale. Potrivit acestui mecanism, cursul se echilibreaza de jos in sus, in sensul ca decizia apartine bancilor comerciale si clientilor acestora: exportatori si importatori.

In acest sens, B.N.R. are doar trei posibilitati de interventie pe piata valutara, si anume:

- prin reglementari specifice, fie restrictive, fie de natura sa accentueze liberalizarea;

- vanzarea de valuta pentru echilibrarea ofertei cu cererea, masura dificila in conditiile unei rezerve restranse inca;

- descurajarea cererii de valuta prin recalibrarea masei de LEI si ridicarea dobanzilor.

In cadrul acestui sistem, decontarea efectiva a tranzactiilor se face la cursurile convenite intre bancile comerciale si clientii lor. Totodata,B.N.R. calculeaza un curs de referinta, dar acesta nu este un curs efectiv de tranzactie, ca in cazul licitatiilor valutare, ci un curs statistic, informativ. Cursul de referinta al B.N.R., transmis la sfarsitul fiecarei zile lucratoare si valabil peste doua zile lucratoare, este calculat pe baza raportarilor bancilor comerciale ca o medie ponderata a cursurilor de tranzactie. Practic insa, cursul de refrinta al B.N.R. are doar valoare statistica, fiind folosit, de exemplu, in evaluari vamale sau in operatiuni contabile. Totodata, acest curs ofera o imagine sintetica a raportului LEU - VALUTE la un moment dat, determinat de piata si nu de B.N.R.

Prin urmare, Banca Centrala asigura un serviciu operatorilor economici si publicului, dand publicitatii cursul de referinta, ce surprinde intr-o singura valoare intreaga diversitate de cursuri a pietei valutare.

Totodata, mai trebuie retinut ca pretul unui mijloc de plata exprimat sub forma unui raport intre doua unitati monetare diferite reprezinta CURSUL VALUTAR. Acesta influenteaza relatiile economice, politice si sociale dintre tarile lumii, constituie un instrument important al politicii valutare cu ajutorul careia statul cauta sa actioneze asupra economiei interne si balantei platilor, apare deseori ca arma redutabila in lupta politica dintre state. Deceniul sapte, in care SUA si principalii lor aliati au ajuns la stari conflictuale pe tema eliminarii disproportiilor existente intre cursul valutar ale dolarului, al valutelor vest - europene si al yenului japonez constituie o dovada a justetei acestei concluzii. Din aceasta cauza, problema cursului valutar ocupa un loc central in organizarea relatiilor valutar - financiare internationale.

In principiu, cursul valutar reflecta relatiile dintre preturile interne si cele externe, evolutia comparativa a preturilor constituind elementul determinant al nivelului cursului valutar. Considerat PRETUL CEL MAI SINTETIC, dintr-o economie, cursul valutar mijloceste stabilirea raportului dintre toate marimile unei economii nationale fata de economia altor state sau de economia mondiala. Prin intermediul cursului valutar se compara venitul national, preturile interne, salariile, costurile, productivitatea muncii etc.

Cursurile sunt stabilite fie de stat, fie de piata:

1. Cursul valutar stabilit de autoritatea monetara pe cale unilaterala sau conventionala se numeste curs oficial si poate fi curs valutar paritar sau curs valutar conventional.

Cursul valutar paritar este stabilit pe baza paritatii legale indirecte a monedelor in cauza (astazi, nu se mai utilizeaza ca urmare a desfiintarii in practica a paritatilor).

Cursul valutar conventional este stabilit printr-o intelegere intre state, cum ar fi cazul unui acord de cliring prin care trebuie sa se prevada moneda de cliring si raporturile de valoare dintre aceasta moneda si monedele nationale ale partenerilor de cliring.

2. Cursul valutar stabilit de piata se numeste cursul pietei si poate fi diferit de cursul oficial, chiar daca n-ar fi decat din cauza faptului ca pe piata cursurile valutare pot fluctua din zi in zi si din ora in ora, in timp ce cursul oficial este modificat la intervale de timp mai mari. Mobilitatea cursului pietei se datoreste cererii si ofertei, marimi la randul lor eminamente mobile. Exportatorii de bunuri si servicii ofera sumele obtinute in valuta in schimbul echivalentului in moneda nationala. Importatorii de bunuri si servicii solicita valuta in schimbul monedei nationale pentru achitarea in strainatate a sumelor datorate. In ultima analiza, exportatorii sunt deci ofertanti da valuta, iar importatorii - solicitanti de valuta.

Cresterea ofertei de valuta duce la o depreciere, in timp ce cresterea cererii duce la o repreciere valutara.

Pe piata valutara, oferta de moneda nationala apare atunci cand:

- se cumpara marfuri si servicii straine;

- se efectueaza transferuri pentru plati in favoarea strainilor;

- se dobandesc active financiare straine;

- strainii vand titluri de valoare interne;

- strainii isi reduc disponibilitatile in moneda nationala.

Cererea de moneda nationala, pe piata valutara, apare atunci cand:

- strainii doresc sa cumpere bunuri si servicii din tara respectiva;

- strainii intentioneaza sa efectueze transferuri pentru plati;

- strainii intentioneaza sa cumpere active financiare din tara respectiva;

- rezidentii vand titluri de valoare straine;

- strainii isi majoreaza disponibilitatile in moneda nationala.

Mai mult, cursul valutar este influentat de interventiile pe piata valutara. Oferta si cererea de valuta se echilibreaza pe piata la un anumit curs valutar. Daca valuta oferita este egala cu valuta ceruta, inseamna ca toti participantii platesc la vedere, adica imediat. Practic insa, operatiile de comert exterior se efectueaza la termen, in sensul ca platile si incasarile au loc dupa trecerea unui timp convenit de la livrarea marfurilor sau prestarea serviciilor. Aici, avem de-a face cu aparitia pentru creditor a unui risc valutar, dat fiind ca suma incasata in valuta corespunde intelegerii intre parti, insa suma corespunzatoare in moneda interna poate fi mai mica din cauza modificarii cursului valutar. O decontare in moneda interna n-ar face altceva decat sa transfere riscul valutar de la exportatorul intern asupra importatorului strain, insa problema ramane.

Cursul valutar se stabileste pe piata valutara la diferite niveluri:

* Un prim nivel este al fiecarei banci participante: banca stabileste cursul in functie de raportul valoric pe care il inregistreaza la ghiseele ei intre dispozitiile de cumparare si cele de vanzare de valuta primite de la clienti. Daca ordinele de cumparare sporesc, banca va majora cursul precedent, iar cursul se va diminua cand ordinele de vanzare sporesc.

* Un al doilea nivel este acela al pietei valutare: cursul valutar al pietei este rezultanta tuturor operatiilor efectuate de bancile care activeaza pe piata si comunicate prin intermediul curtierilor sau reprezentantilor bancari la bursa valutara. Cursul valutar al pietei se consemneaza in lista oficiala de cursuri a pietei respective.

* Al treilea nivel este stabilit intre diferitele piete valutare, ca o medie a tuturor operatiilor valutare indiferent de piata: este cursul valutar international.

Cursul valutar international are un caracter relativ, avand in vedere diferentele de fus orar intre principalele piete valutare din lume. Totusi, are o impotranta orientativa, fiind singurul cu caracter international. Este stabilit prin legaturile telegrafice sau telex interpiete.

Mijloacele moderne de telecomunicatie apropie foarte mult cursurile acestor trei niveluri.

Motivarea economica directa a fluctuatiei cererii si ofertei de valuta o constituie evolutia balantei platilor tarii pe teritoriul careia functioneaza piata respectiva: factorii care influenteaza balanta platilor actioneaza si asupra cursului valutar. Cresterea sau scaderea cererii de valuta provine din situatia importului de marfuri, a datoriei externe ajunsa la termen sau a exportului de capital: daca aceste activitati isi reduc volumul, cererea de valuta scade - si invers. Cresterea sau scaderea ofertei de valuta se datoreste exportatorilor de marfuri si altor ofertanti de valuta.

De regula, echilibrul deplin al balantei platilor trebuie sa conduca la un echilibru al cererii si ofertei de valuta, iar acesta la o stabilitate a cursului valutar.

Piata valutara nu este insa numai locul de intalnire al cererii si ofertei "economice" de valuta, ci si arena pe care se desfasoara interventiile "neeconomice" ale arbitrajistilor, speculatorilor, autoritatilor monetare.

Principalii factori care influenteaza nivelul si mobilitatea cursului valutar sunt: inflatia, nivelul dobanzilor, ciclul conjunctural, politica societatilor transnationale si a marilor banci, perspectivele politice etc.

Prin urmare, intre cursul valutar si dobanda exista o stransa legatura, slabirea cursului valutar fiind insotita in principiu de o iesire de capitaluri, deci de o micsorare a lichiditatii si, apoi, de o tendinta de crestere a dobanzilor - si invers.

Clasificarea cursului valutar se face dupa diferite criterii :

O prima clasificare cuprinde cursurile valutare directe care exprima raportul valoric dintre doua monede si cursurile valutare indirecte (engl. cross - rate) care exprima raportul valoric dintre doua monede prin intermediul unei a treia, caracterizata printr-o larga circulatie internationala si prin stabilitate.

* O alta clasificare se face din punct de vedere calitativ: cursuri valutare stabile, fluctuante si flotante (flexibile).

In economia de piata concurentiala exista rareori cursuri valutare stabile.

In conditiile S.M.I. care a fost aplicat intre 1944 si 1971, cursurile valutare au avut un caracter fluctuant, adica s-a admis o miscare limitata a cursurilor valutare fata de paritate sau de cursul central. Limitele de fluctuatie au fost denumite limite de interventie, deoarece respectarea lor presupunea interventia pe piata a autoritatii monetare. Daca tendinta cursului valutar era de depasire a uneia din limitele stabilite, autoritatea monetara era obligata sa puna in vanzare din rezerva internationala valuta prea solicitata sau, invers, sa cumpere valuta prea mult oferita. Asemenea interventii conduceau la restabilirea echilibrului intre cerere si oferta, astfel incat pentru un timp cursul valutar ramanea intre limitele admise. Sistemul cursurilor fluctuante a fost in vigoare pana in 1971.

Dupa 1971 si indeosebi incepand cu 1973, principalele monede cu larga circulatie internationala au fost scoase din sistemul cursurilor fluctuante si trecute in sistemul cursurilor flotante (flexibile), in cadrul caruia cursul valutar se formeaza liber pe pietele valutare in functie de cerere si oferta.