Modelarea rolului factorilor macroeconomici in implementarea eficienta a politicilor concurentiale

Modelarea rolului factorilor macroeconomici in implementarea eficienta a politicilor concurentiale

In pofida faptului ca nu exista un model structural care sa poata explica si prognoza eficienta implementarii unei legislatii concurentiale, au aparut de curand evaluari empirice care identifica factorii macroeconomici care isi pun amprenta semnificativ asupra sa, utilizand ecuatii de regresie pe panelul tarilor care dispun de astfel de reglementari (Khemani si Dutz, 1995; Palim, 1998; Laffont, 1999; Gal, 2001; Evenett, 2003; Mehta, 2003; Kronthaler si Stephan, 2007).

Asadar, alaturi de variabilele direct dependente precum claritatea continutului legislatiei concurentiale, bugetul alocat autoritatilor de concurenta, numarul si gradul de calificare a personalului (ca inputuri) si numar de cazuri analizate (ca ouput), se regaseste si o paleta vasta de variabilele macroeconomice explicative precum: nivelul dezvoltarii economice  (pentru care se uziteaza adeseori ca proxy variabila PIB/loc. la paritatea puterii de cumparare), dimensiunea economiei (pentru care variabila proxy este PIB nominal curent), reformele economice in tarile in tranzitie (indicele liberalizarii economice), investitiile straine directe (influxuri nete ca pondere in formarea bruta de capital), structura sectoriala (relevanta aici este ponderea industriei in PIB), activitatea economica a sectorului public (estimata ca pondere a consumului guvernamental final in PIB), deschiderea comerciala (ponderea importurilor in PIB), prezenta organismelor internationale[1], calitatea de membru in acordurile de comert regionale[2] (pentru ultimele doua se pot utiliza variabile dummy), indicele de perceptie al coruptiei[3] (Nicholson, 2004).

Lee (2005) adauga in studiul sau si variabila traditiei legislative si a tipologiei sistemului juridic. Consistenta acestor ipoteze este verificata in recentul studiu al lui Kronthaler (2007), pentru perioada 1995 - 2005, pe un esantion de 71 de tari care au introdus legislatii concurentiale incepand cu anul 1990 incoace, extins apoi la un esantion mai mare de tari cu legislatii concurentiale incepand din anii '80, respectiv '70. Rezultatele sugereaza ca perceptia eficientei implementarii legislatiei concurentiale, mai degraba decat eficienta sa reala, depinde in mod semnificativ de: nivelul dezvoltarii economice (+), dimensiunea economica (-), deschiderea comerciala (+), coruptie (-) si experienta legislativa in domeniu (+) (cand a intrat pentru prima data in vigoare o legislatie concurentiala). Aceste estimari empirice comporta insa cateva interpretari.

In primul rand, nivelul dezvoltarii economice explica semnificativ si pozitiv eficienta implementarii legislatiei concurentiale, insa isi pierde din relevanta pe masura ce tarile au o experienta mai mare de legiferare a concurentei. Cu alte cuvinte, curba invatarii institutionale primeaza pe termen lung in fata PIB-ului pe locuitor.

In al doilea rand, cu cat dimensiunea economica a unei tari care a elaborat o legislatie concurentiala este mai mica, cu atat eficienta implementarii sale este perceputa ca fiind mai mare. Intuitiv pare un paradox deoarece in cazul economiilor mici se presupune ca forta concurentiala a importurilor este mai mare decat cea a unei reglementari concurentiale. Mai mult, s-a sugerat ca exista o probabilitate mai mare ca o economie mare sa adopte o legislatie concurentiala (Palim, 1998; Kronthaler and Stephan, 2007). Totusi, o posibila explicatie a acestui rezultat este legata de capacitatea de a dezvolta mai usor o cultura concurentiala adaptata specificului economiei mici, care conduce la o eficienta mai mare a implementarii. Apoi si plaja analizei practicilor anticoncurentiale este mai restransa, raportata fiind la un numar mai mic de actori si la o piata interna mai mica. In aceste conditii, cresterea eficientei, a bunastarii si a competitivitatii internationale conduc spre fuziuni si achizitii internationale (Langhammer, 2000; Gal, 2001; Evenett, 2003;  Kronthaler, 2007). Pe scurt, beneficiile economiilor de scara par a depasi efectele pozitive ale implementarii legislatiei concurentiale, ceea ce poate conduce la o perceptie sporita a eficientei implementarii legislatiei concurentiale.

In al treilea rand, deschiderea comerciala este relevanta doar pentru esantionul de tari care au adoptat legi concurentiale dupa anii '70, fapt care certifica nevoia de complementaritate pe termen lung intre politica comerciala mai liberala si cea concurentiala[4]. Singapore e o exceptie notabila; a adoptat o legislatie concurentiala pentru prima data abia in anul 2005, in ciuda faptului ca deschiderea sa comerciala este una dintre cele mai ridicate din lume - cel mai mare volum al exporturilor pe cap de locuitor. La cealalta extrema se situeaza Hong Kong, care nu are astfel de reglementari in vigoare.

In al patrulea rand, tot intuitiv, pare rezonabila concluzia ca, cu cat nivelul perceput al coruptiei este mai mare, cu atat eficienta implementarii legislatiei concurentei este mai scazuta. Insa rezultatele dintr-un studiu precedent evidentiaza contrariul (Kronthaler and Stephan, 2007). Interpretarea celor doua rezultate este interesanta. Pe de o parte, grupurile de interese sunt cele care pot sprijini introducerea unor legislatii concurentiale; pe de alta parte, implementarea ei efectiva poate fi impietata de alte grupuri de interese. O posibila explicatie consta, asadar, in ideea ca legislatia concurentei este subsumata intereselor specifice ale unor grupuri, politicieni sau intreprinderi, si nu ca un mecanism real de promovare a concurentei pe o piata. O alta explicatie posibila rezida in faptul ca legislatia concurentei nu constituie un remediu impotriva coruptiei, asa cum sugereaza uneori literatura de specialitate (vezi de exemplu Kovacic, 2001). In final, riscul cel mai mare ramane ca legislatia concurentei sa fie captata de anumite grupuri de interese, in propriul interes, in opozitie cu principiul fundamental al apararii concurentei si nu al concurentilor.