Costul capitalului

COSTUL CAPITALULUI

Pentru evaluarea ratei de actualizare necesare evaluarii si selectarii proiectelor de investitii, unul dintre criterii este costul finantarii acestor proiecte. El se numeste cost mediu ponderat al capitalului si trebuie sa fie mai mic decat rentabilitatea economica a proiectului de investitii, pentru ca acesta sa fie acceptat.

Costul mediu ponderat reprezinta suma costurilor diferitelor surse de finantare, ponderate cu cota parte a fiecareia dintre ele in finantarea totala.

Costul capitalului are urmatoarele componente:

costul capitalurilor proprii, care se refera la:

a) costul remunerarii actionarilor prin dividende;

b) costul autofinantarii.

costul indatorarii, cuprinzand:

a) costul imprumuturilor bancare;

b) costul imprumuturilor obligatare;

c) costul leasingului.

a) Costul remunerarii actionarilor sub forma dividendelor reflecta rentabilitatea asteptata de acestia pentru capitalul propriu. Estimarea costului actiunilor este destul de dificila, pentru ca, spre deosebire de datorii, nu exista o rata prestabilita a dividendului, aceasta variind in functie de profitabilitatea intreprinderii si de politica de dividend. Cu toate acestea, practica a demonstrat ca o politica de reducere a dividendelor de la un an la altul comporta un risc considerabil pentru intreprinderea respectiva, intrucat pretul pe piata al actiunilor poate scadea, costul procurarii unor noi surse de capital crescand in consecinta. De aceea, intreprinderile depun eforturi considerabile pentru a mentine si chiar a creste valoarea dividendelor platite de la un exercitiu financiar la altul, fapt care antreneaza doua consecinte importante:

volumul investitiilor de dezvoltare se reduce, pentru a permite achitarea dividendelor; unele companii apeland chiar la imprumuturi pentru a onora dividendele;

actionarii detinatori de actiuni comune dobandesc un comportament de detinatori de titluri cu venit fix, asteptand incasarea unui venit cert.

Exista mai multe tehnici de determinare a randamentului asteptat de actionari (rata dividendului):

1)

unde:   R_div = rata dividendului;

PNA = profitul net cuvenit actionarilor;

CPR = capitalul propriu.

2) (modelul Gordon - Shapiro)

unde:   DIV = ultimul dividend platit;

VP = valoarea de piata a unei actiuni (cursul bursier);

g = rata constanta de crestere anuala a dividendelor.

Se observa ca rata rentabilitatii unei actiuni are doua componente:

- o rata anuala de remunerare prin dividendele platite . Managerii urmaresc sa asigure un nivel constant al acestei rate, pentru a putea beneficia de reinvestirea partii nedistribuite din profitul net (autofinantare);

- o rata anuala de crestere a dividendelor (g). Aceasta poate fi calculata pe baza unei serii cronologice de dividende, reprezentand o perioada semnificativa pentru cresterea economica a intreprinderii analizate[1].

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Exemplu:

Societatea comerciala STELA SA are in circulatie 30.000 actiuni comune si 10.000 de actiuni preferentiale cumulative. Actiunile preferentiale cumulative au o valoare nominala de 250.000 lei/actiune. In anul curent, profitul net a fost de 2 miliarde lei. Pierderile nete din ultimii 2 ani au impiedicat societatea sa plateasca dividendele aferente actiunilor preferentiale cumulative, in cuantum de 15% din valoarea nominala a acestora. Sa se calculeze suma maxima a dividendelor ce pot fi distribuite pentru actiunile comune.

Rezolvare:

Actiunile preferentiale nu confera drept de vot detinatorilor, insa dau prioritate la incasarea unor dividende prestabilite, in marime absoluta sau relativa. Actiunile preferentiale pot fi:

cumulative (dividendele neplatite din cauza pierderilor societatii se cumuleaza de-a lungul exercitiilor financiare si se platesc in primul an cu profit);

participative (pe langa dividendul prestabilit, actionarii primesc si un procent din dividendul destinat actiunilor comune).

Actiunile comune sunt cele care confera drept de vot detinatorilor si dau dreptul la dividende ce pot fi platite din suma ramasa dupa plata dividendelor cuvenite detinatorilor de actiuni preferentiale (dividende reziduale).

Suma dividendelor corespunzatoare actiunilor preferentiale pentru un exercitiu financiar se determina astfel:

15% x 250.000 lei/actiune x 10.000 actiuni = 375 mil. lei

Dividendele restante de plata din exercitiile financiare precedente:

2 x 375 mil. lei =750 mil. lei

Dividendele totale de plata aferente actiunilor preferentiale cumulative, pentru trei exercitii financiare:

Dividende an curent + Dividende restante = 1.125 mil. lei  

Suma maxima a dividendelor ce pot fi distribuite pentru actiunile comune se va calcula astfel:

Profit net - Dividende corespunzatoare actiunilor preferentiale cumulative = 2 mld. - 1,125 mld. = 0,875 mld. lei = 875 mil. lei

Dividendul potential pentru o actiune comuna: = 29.167 lei/actiune.

b) Costul autofinantarii

Autofinantarea reprezinta afectarea unei parti din capacitatea de autofinantare (profit net + amortizari + provizioane) pentru finantarea proiectelor de investitii. Astfel, actionarii realizeaza o economisire si o investire a profitului net, precum si o reinvestire a capitalului recuperat prin amortizare sau protejat prin provizioane[2].

In perioada in care aceasta suma ramane la nivelul rezervelor, costul autofinantarii este zero, actionarii nesolicitand in mod direct o remunerare a rezervelor. Cand valoarea acestor rezerve devine mare, conducerea societatii poate decide incorporarea lor in capitalul social si distribuirea de actiuni gratuite.

In acest caz, autofinantarea va avea un cost egal cu cel al capitalurilor proprii (rata dividendului).

c) Costul imprumuturilor bancare se determina mai usor, datorita faptului ca rata nominala a dobanzii si modalitatea de rambursare sunt cunoscute. Acest cost este influentat de urmatoarele elemente:

cheltuielile administrative (comisioane directe sau indirecte) care majoreaza costul imprumutului;

impozitul pe profit, a carui aplicare conduce la economii fiscale si implicit la reducerea costului capitalului imprumutat;

modalitatea de rambursare (la sfarsitul perioadei de creditare sau proportional in timp).

Pentru cunoasterea foarte exacta a costului unui imprumut, trebuie sa se tina cont de toate aceste elemente.

d) Costul imprumuturilor obligatare poate fi influentat de:

cheltuielile administrative, care se refera la primele de emisiune (cand obligatiunile se emit la un pret mai mic decat valoarea nominala) si la primele de rambursare (cand obligatiunile se ramburseaza la un pret mai mare decat valoarea nominala). Toate acestea duc la majorarea costului;

impozitul pe profit, care determina reducerea costului (economii fiscale);

modalitatea de rambursare (in anuitati constante, in amortizari constante sau integral la sfarsitul perioadei). Cu cat rambursarea are loc mai tarziu, cu atat costul (dobanda) este mai mare.

e) Costul leasingului este reprezentat de chiria platita proprietarului bunului si de pretul rezidual al acestuia. Influenta fiscalitatii asupra costului leasingului se manifesta sub urmatoarele aspecte:

deductibilitatea redeventei de la plata impozitului pe profit determina o reducere a costului;

pierderea economiei de impozit aferente amortizarii bunului inchiriat in cazul leasingului operational (de avantajele amortizarii beneficiaza proprietarul) determina pentru utilizator un cost de oportunitate.

Costul fiecarei surse de finantare si ponderea acestora in totalul surselor de finantare stau la baza determinarii costului mediu ponderat al capitalului (Cmp%):

    sau

unde:   p_i = ponderea sursei i in totalul surselor de capital;

c_i = costul sursei i;

k_i = sursa de capital i;

n = numarul surselor de capital.

Costul mediu ponderat al capitalului se poate calcula prin doua metode:

- metoda ponderarii contabile;

- metoda ponderarii bursiere.

Prima metoda utilizeaza date din evidenta contabila. Sursele de capital sunt considerate capitalul social (numarul de actiuni x valoarea nominala a unei actiuni) si diversele capitaluri imprumutate. Rata dividendului se determina in functie de valoarea nominala (capitalul social).

Metoda ponderarii bursiere inlocuieste capitalul social cu notiunea de capitalizare bursiera (numar de actiuni x valoarea de piata a unei actiuni). Alta deosebire fata de metoda ponderarii contabile o constituie modalitatea de determinare a ratei dividendului (in functie de valoarea de piata, ultimul dividend platit si cresterea prevazuta a acestuia).

Analistii financiari recomanda utilizarea celei de a doua metode, chiar si in situatia in care societatea nu este cotata la bursa. In acest caz, estimarea valorii de piata se face comparativ cu alte titluri mai lichide si cu valori de piata reprezentative.

In decizia de finantare a investitiilor trebuie analizat si costul marginal al capitalului. El reprezinta costul aditional pentru obtinerea unei unitati suplimentare de capital.

Costul marginal se poate calcula in valoare absoluta (C_marg) sau relativa (C_marg%).

C_marg = CT₁ - CT₀

unde: CT = costul total al capitalului;

KT = capitalul total.

Costul marginal reflecta modificarile survenite in costul total al capitalului, inainte si dupa apelarea la o noua crestere de capital (de exemplu, pentru finantarea unui nou proiect de investitii). Daca rentabilitatea economica a proiectului este mai mare decat costul marginal  exprimat in procente, situatia este favorabila. In caz contrar, intreprinderea va trebui fie sa apeleze la alta sursa de finantare (mai ieftina), fie sa renunte la proiect.