Echilibrul cerere-oferta in economia monetara

Echilibrul cerere-oferta in economia monetara

Echilibrul cerere-oferta pe piata monetara se regaseste in comportamentul preturilor, ca in teoria cantitativa a monedei (CASETA VI.10)

MV = a p_i q_i

unde, fireste, M este masa monetara, V este viteza de rotatie a monedei, p_i si q_i sunt preturile si, respectiv, productiile individuale ale reperelor de bunuri din economie, iar valorile egalizate de o parte si de alta reprezinta, de facto, fluxul de masa monetara.

Acesta din urma, la randul lui, intalneste in primul rand stocul de masa monetara (Mo): moneda si bancnotele de baza (3-6% din totalul masei monetare curente). Este vorba de partea de moneda care variaza mai rar si numai la initiativa autoritatii monetare - ceea ce in jargonul politicii monetare se numeste "currency principle".

Mai departe, echilibrul in speta tine seama de caracterul agregat (integrat) al monedei, atat pe partea cererii (lichiditatii /L), cat si pe aceea a ofertei (masei monetare /M), dupa cum urmeaza:

(i)       La nivelul lichiditatii primare (L1, numita "absoluta" sau "perfecta"):

L1 = Mo + depozite bancare la vedere = M1

Iar M1 este considerata astfel moneda efectiva sau banii propriuzisi.

(ii)     La nivelul lichiditatii secundare (L2), se insumeaza:

depunerile (depozitele) la vedere;

depozitele pe termen scurt;

actiunile fondurilor de ajutor reciproc,

rezultand integrarea monedei efective de catre al doilea nivel al masei monetare (M2) - bani in sens restrans --astfel:

M2 = M1 + L2

(iii)           Lichiditatea tertiara (L3) reprezinta, odata cu largirea valorii proprii, reducerea gradului de lichiditate -- sunt active care necesita un oarecare timp pentru transformarea in moneda. Este vorba despre:

depuneri in conturi de economii pe termen lung;

obligatiuni de casa ale statului;

titluri de renta;

certificate de depozit ale marilor corporatii etc.

iar masa monetara creste si ea la la treilea nivel (M3) - banii in sens larg --, prin incorporarea acestei lichiditati de grad mai redus:

M3 = M2 + L3

(iv)            Lichiditatea cuaternara (L4) se formeaza, la randul ei, din:

depuneri la banci si institutii financiare;

bonuri de tezaur;

accepte bancare resontabile etc.

Respectiv, cererea totala de moneda se integreaza cu ajutorul ultimului nivel al lichiditatii si banilor in sens larg - active lichide si semilichide:

L = M3 + L4

Daca insa stocul de moneda se atribuie autoritatii, zona variabila a monedei - banii in sens larg si activele lichide si semilichide - este gestionata de bancile comerciale. Variatia strict curenta a masie monetare (ofertei de moneda) se regaseste si astfel se cuantifica prin multiplicatorul monetar (ANEXA 2).

Economia monetara apare impartita in cele doua zone si dupa un alt criteriu: acela al apropierii de economia reala, de o parte, respectiv de controlul autoritatii, de cealalta. Mai aproape de economia reala este cererea de moneda (lichiditatea/L), iar masa monetara ramane mai aproape de controlul autoritatii, chiar in ciuda fenomenului multiplicator.