Auditul financiar in Romania - prezent si viitor

Auditul financiar in Romania - prezent si viitor

Procesul de implementare a auditului in tara noastra a inceput prin adoptarea unor reglementari interne dintre care cele mai semnificative au fost:

OUG nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, cu modificarile si completarile ulterioare;

Legea contabilitatii nr. 82/1991;

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale;

O.G. nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv;

Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern;

H.G. nr. 983/2004 privind organizarea si functionarea Camerei Auditorilor Financiari din Romania (CAFRO).

Introducerea auditului public intern si a auditului financiar a determinat multe dezbateri de id 636e48g ei, clarificari si delimitari conceptuale si actionale, precum si reorganizarea controlului intern in ideea separarii complete a acestuia de audit.

Conturarea auditului intern a impus cu necesitate definirea si delimitarea auditului extern.

In prezent auditul extern este realizat de catre urmatoarele structuri:

auditul Curtii de Conturi;

auditul financiar oferit de CAFRO;

auditul financiar-fiscal, efectuat de catre firmele de consultanta romanesti si internationale recunoscute in domeniu (cabinetele de audit extern).

In literatura de specialitate, straina si nationala[1], conceptul de audit financiar a fost definit la unison ca fiind o actiune complexa care, prin utilizarea tehnicilor, instrumentelor si metodelor specifice, furnizeaza o opinie motivata asupra realizarii imaginii fidele asupra conturilor anuale.

Profesorul Ioan Oprean defineste activitatea de audit financiar ca fiind " . examinarea profesionala a unei informatii cu scopul de a exprima o opinie responsabila si independenta in raport cu un criteriu de calitate"[2]. Acelasi autor considera ca auditul financiar consta in "verificarea si certificarea situatiilor financiare de catre un profesionist competent si independent, in vederea exprimarii opiniei acestuia asupra realitatii datelor cuprinse in situatiile financiare"[3].

Alti autori considera ca "prin audit se intelege examinarea profesionala efectuata de o persoana autorizata, independenta, in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele a situatiilor financiare anuale"[4].

Potrivit Normelor nationale de audit "o misiune de auditare a situatiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de catre auditori a unei opinii potrivit careia situatiile financiare au fost stabilite, in toate aspectele lor semnificative, conform unei referinte contabile identificate"[5].

Prin urmare, obiectivul auditului financiar este obtinerea unei "imagini fidele a situatiilor financiare anuale care cuprind bilantul contabil, contul de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie si notele la conturile anuale"[6].

Eseu: Subsistemul metodologic managerial Lucrare: Oboseala in munca - cauzele oboselii

Natura si importanta informatiilor cuprinse in situatiile financiare sunt deosebit de complexe iar interesele utilizatorilor acestor informatii sunt uneori contradictorii.

Responsabilitatea principala de a intocmi si prezenta situatiile financiare ale entitatilor publice sau private revine conducatorilor acestora.

Pentru stabilirea unei increderi rezonabile in informatiile financiar-contabile prezentate in situatiile financiare, intre activitatea producatorilor de informatii si utilizatorii de informatii este necesar sa se interpuna auditorii financiari care contribuie la protejarea intereselor diferitelor categorii de beneficiari de informatii contabile.

Opinia auditorului sporeste credibilitatea situatiilor financiare, oferind un inalt, dar nu absolut, de certificare datorita unor factori cum ar fi nevoia de aplicare a rationamentului profesional, utilizarea testelor, inerentele limitari ale oricaror sisteme contabile si de control intern.

Situatiile financiare trebuie sa prezinte informatii ce reflecta fidel realitatea starii economice a unei entitati, rezultatele si pozitia sa financiara.

Informatiile cuprinse in situatiile financiare trebuie sa fie impartiale, prudente, relevante si credibile pentru a putea fi utilizate si exploatate la maximum in fundamentarea deciziilor economice. Standardul International de Contabilitate nr. 1 prevede ca "informatia financiara are ca obiectiv furnizarea unei informatii utile in luarea deciziilor economice si financiare".

Pe plan mondial exista cinci mari actori ai auditului financiar (cu tendinta clara de a deveni patru) cunoscuti sub denumirea generica de Big Five si in curand Big Four, iar acestia sunt: Andersen, Worldwide (AW), Deloitte Touche Tohmatsu (DTT), Ernest & Young (E & Y), Klynveld Peat Marwik Goerdeler (KPMG), Price Watherhouse Coopers (PWC). Alaturi de acestia, pe piata auditului financiar mai actioneaza o serie de firme regionale si firme locale care sunt in mod deosebit firme mici si mijlocii.

Firma Pricewaterhouse Coopers a fost creata in urma unei fuziuni dintre doua firme mari Price Waterhouse si Coopers & Lybrand. In 1865 Price Samuel formeaza un parteneriat cu William Holyland si Edwin Waterhouse astfel luand naatere firma Price, Waterhouse & Co cu sediul la Londra. Ca urmare a schimburilor dintre Statele Unite ale Americi si Marea Britanie, firma isi deschide un sediu la New York in 1890. Coopers & Lybrand este rezultatul unei fuziuni din 1957 dintre Cooper Brothers & Co; Lybrand, Ross Bros & Montgomery si o firma canadiana McDonald, Currie and Co. Prin fuziunea dintre aceste doua firme, in 1998 ia nastere PricewaterhouseCoopers (sau PwC) care este cea mai mare firma profesionista de servicii. Aceasta este cea mai mare din grupul celor 5 mari ai auditului international. Firma a avut, la sfarsitul anului fiscal 2006, venituri de 22 de miliarde de dolari si a angajat peste 140.000 de oameni in 149 de tari.

Compania Deloitte a fost cunoscuta la inceput ca Deloitte & Touche care s-a format ca urmare a fuziunii dintre Touche Ross si Deloitte Haskins & Sells in1990. Schimbarea numelui in Deloitte urmat de un punct verde la sfarsit a fost impusa de John Connolly, Senior Partner si Chief Executive al firmei, care a provocat firma Enterprise IG, in 2003, sa dezvolte o imagine a brand-ului care sa exprime noua pozitie ocupata de organizatie pe piata mondiala. Compania are sediul central la New York. Firma a avut, la sfarsitul anului fiscal 2006, venituri de 20 de miliarde de dolari si 135.000 de angajati. Marii clienti ai firmei sunt: Gateway, Inc., Fannie Mae, Vodafone, Nissan, Procter and Gamble, Monsanto, Microsoft, Best Buy, Starbucks, Levi's, Royal Bank of Canada, Boeing, US Airways, Continental Airlines, General Motors, Hyundai Motors, Honda, L'Oreal, Motorola, Arab Bank.

Compania Ernst & Young este rezultatul mai multor fuziunii a unori companii mai vechii. Cea mai veche a fost infintata in 1849, in Anglia, sub numele de Harding & Pullein care, in urma unei noi fuziuni devine Whinney, Smith & Whinney in 1894. In 1903 se infinteaza firma Ernst & Ernst de catre Alwin and Theodore Ernst. In urma cooperariilor anericano-britatnice, in 1979 a luat nastere Ernst & Whinney care, mai apoi, in 1989 devine Ernst & Young (EY). Firma a avut, la sfarsitul anului fiscal 2006, venituri de 18,4 miliarde de dolari si 114.000 de angajati.

In prezent, pe plan intern si international, se manifesta urmatoarele tendinte in dezvoltarea auditului financiar:

cresterea numarului cabinetelor de audit financiar;

orientarea auditului financiar si spre evaluarea sistemului de control intern, patrunzand astfel pe taramul auditului intern;

dezvoltarea unor adevarate retele de firme de audit financiar la nivel national si international. In faza initiala, firmele internationale de audit financiar deschid birouri in tarile in care au clienti, aceste birouri fiind dirijate de catre reprezentantii acestor firme. Atunci cand infiintarea birourilor nu se justifica, firmele internationale recruteaza corespondenti care vor fi puncte de infiintare a unor birouri ce constituie ochiuri ale retelei deja formate sau ale uneia viitoare;

in principalele tari dezvoltate din punct de vedere economic, marile firme internationale de audit financiar tind sa-si inlocuiasca birourile nationale prin realizarea unor colaborari cu firmele locale care urmeaza dezvoltarea economiei din tarile respective si se manifesta, in mod progresiv, ca interlocutori majori in cadrul retelelor firmelor de audit financiar;

diversificarea prestatiilor si transformarea marilor firme de audit financiar in firme pluridisciplinare (contabilitate si consulting);

efortul de concentrare a firmelor de audit financiar care se adreseaza firmelor mici si mijlocii si absorbtia acestora de catre marile firme internationale.

[1] Stoian, A., Turlea, E., Audit financiar-contabil, Editura Economica, Bucuresti, 2001, pag. 12

[2] Oprean, I., Intocmirea si auditarea bilantului contabil, Editura Intelcredo, Deva, 1997, pag. . ..

[3] Oprean, I., Control si audit financiar-contabil, Editura Intelcredo, Deva, 2002, pag. 17

[4] Stoian, A., Turlea, E., Audit financair-contabil, Editura Economica, Bucuresti, 2001, pag. 12

[5] Normele Nationale de Audit, CECCAR, Bucuresti, 1999

[6] OMFP nr. 403/22.04.1999, privind aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a CEE si cu Standardele de Contabilitate Internationale, M.O. nr. 480/04.10.1999