Semnificatiile financiare ale bilantului

SEMNIFICATIILE FINANCIARE ALE BILANTULUI

Bilantul constituie reprezentarea patrimoniului unui agent economic: intreprindere, individ, societate, asociatie, cooperativa.

1. Abordarea juridica si abordarea financiara a bilantului

1.1. Bilantul si conceptul juridic de patrimoniu

Pentru orice intreprindere, patrimoniul constituie un ansamblu de drepturi si angajamente scadente la o anumita data. In exprimarea contabila a patrimoniului, bilantul prezinta drepturile in activ si angajamentele in pasiv.

a) Drepturile patrimoniale ofera beneflciarului lor o putere asupra lucrurilor (dreptul de proprietate) sau o posibilitate de obtine a unei prestatii din partea altei persoane (dreptul de creanta).

Drepturile de proprietate ofera titularilor lor posibilitatea de a utiliza un bun in scopul consumului sau productiei, obtinandu-se un venit iar bunul respectiv se poate transfera altei persoane.In general o intreprindere detine asemenea drepturi de proprietate asupra unui ansamblu variat de obiecte. Unele sunt bunuri materiale cum ar fi terenurile, constructiile, stocurile de marfuri, de materiale sau de produse finite. Dar si unele bunuri imateriale pot reprezenta drepturi de proprietate cum ar fi: brevetele, licentele, concesiunile, programele informatice si alte elemente incorporale.

Drepturile patrimoniale inglobeaza drepturile de creanta, si corespund angajamentelor contractate cu diferiti parteneri (debitori) in interesul intreprinderii. Clientii carora le-a fost acordat un termen de plata si-au luat angajamentul de a plati suma stabilita la o data convenita dinainte. Beneficiarii unui imprumut sunt debitori ai intreprinderii si se angajeaza sa restituie in viitor suma si sa plateasca dobanzile prevazute. Conturile de clienti si de debitori din activul bilantului, inregistreaza asemenea creante, existente la data inchiderii bilantului.

b) Angajamentele patrimoniale corespund obligatiilor pe care intreprinderea le are la o anumita data. Cand intreprinderea contracteaza un imprumut sau cand solicita amanarea obligatiei de plata fata de un furnizor, ea isi ia angajament in mod liber care se evidentiaza prin inscrierea datoriilor in pasiv. Cand intreprinderea este supusa impozitarii, datoria nu este un angajament voluntar, ci o obligatie impusa.

Dupa efectul pe care il produc angajamentele pot fi :

- unele corespund datoriilor si implica in general pentru intreprindere obligatia de a efectua o plata (mai ales sub forma de dobanzi) si de a proceda la o rambursare, dupa modalitati si la scadente convenite dinainte.

altele corespund capitalurilor proprii sau asimilate acestora.

Capitalurile proprii masoara valoarea drepturilor pe care proprietarii il detin asupra intreprinderii.

1. Abordarea financiara a bilantului

Din punct de vedere financiar, bilantul permite referirea la relatia dintre sursele fondurilor (resursele) detinute de intreprindere si utilizarile acestor fonduri.

a) Pasivul bilantului cuprinde angajamente patrimoniale si surse de finantare. Este un inventar al aporturilor de fonduri sau al surselor de finantare detinute de intreprindere.

b) Activul bilantului cuprinde drepturi patrimoniale si utilizarile fondurilor. Activul bilantului prezinta drepturile de proprietate si de creanta detinute de intreprindere la o anumita data. Aceste drepturi au fost dobandite si la o data anterioara iar constituirea lor a insemnat o plata in bani deci o utilizare a fondurilor. Astfel, cand intreprinderea detine marfuri in stoc, ea a dat o utilizare fondurilor, pentru constituirea acestor stocuri. De asemenea, o intreprindere nu poate sa detina un drept de proprietate asupra unui imobil, decat daca in prealabil l-a achizitionat sau 1-a construit. Ea a utilizat fonduri pentru a dobandi acest drept.

Fig.3. Abordari ale bilantului

1.3. Echilibrul bilantului si semnificatia sa

Echilibrul bilantului constituie egalitatea intre activ si pasiv regula ce trebuie respectata la intocmirea bilantului.La sfarsitul fiecarui exercitiu, intreprinderea obtine un rezultat. Daca rezultatul evidentiaza un beneficiu, activitatea intreprinderii a fost rentabila. Veniturile au depasit cheltuielile, intreprinderea a creat un fond suplimentar, care constituie o sursa aditionala de fonduri. Beneficiul apare ca o resursa care majoreaza pasivul bilantului.

Daca rezultatul corespunde unei pierderi, intreprinderea a facut cheltuieli care au depasit veniturile deci a utilizat fondurile ineficient. Pierderea poate fi scrisa in bilant in doua moduri diferite dar echivalente. Ea poate fi scazuta din pasiv pentru ca semnaleaza o reducere a fondurilor (a resurselor) dar ea poate fi considerata si ca o utilizare ineficienta a fondurilor si inscrisa in activ.

Analiza comparativa a formelor de prezentare a bilantului

Formularea normelor generale referitoare la analiza financiara a bilantului se loveste de problema prezentarii bilantului. Metodele de prezentare si intocmire a bilantului variaza de la o tara la alta si intr-o anumita masura, de la o intreprindere la alta.O examinare atenta a diferitelor prezentari permite sa se observe ca acestea prezinta totusi principii comune, care justifica formularea metodelor generale de analiza financiara statica. Bineinteles, diferentele de prezentare raman, dar ele implica o simpla adaptare a metodelor de analiza, in cadrul principiilor generale.

1. Principii comune de prezentare

Oricare ar fi modelele de elaborare, bilanturile sunt totdeauna construite pe baza unor reguli comune de prezentare astfel:Apar separat drepturile patrimoniale acumulate de intreprindere la un moment dat (activele) si angajamentele patrimoniale contractate la aceeasi data (pasivele).In acest caz bilantul se reprezinta sub forma de tablou cu doua coloane: activ si pasiv si rezulta o prezentare sub forma de cont.

Intr-o alta, activul si pasivul sunt reprezentate sub forma de lista.

Reguli de intocmire a bilantului:

a Ordonarea activelor dupa criteriul lichiditatii.

Lichiditatea unui activ exprima capacitatea sa de a fi transformat in bani intr-un termen mai mult sau mai putin apropiat si in conditii normale de utilizare. Lichiditatea apare astfel, ca o proprietate generala a oricarui activ. Unele active sunt sub forma de bani (de exemplu disponibilitatile dintr-un cont bancar) sau vor fi transformate in bani in scurt timp (de exemplu creantele asupra clientilor care trebuie sa fie incasate in cateva zile, sau stocurile de marfuri ce vor fi vandute in curand). Aceste elemente sunt cele mai lichide si constituie activele circulante corespunzand intrarilor de fonduri asteptate pe termen scurt.

Alte active sunt, din contra, destinate a fi consumate un timp in conditii normale de functionare a intreprinderii. Acestea trebuie considerate ca active ce exprima utilizarea fondurilor pe termen mediu si lung. Sunt considerate imobilizari sau active imobilizate.

b) Ordonarea pasivelor dupa criteriul exigibilitatii.

Exigibilitatea unui element de pasiv exprima apropierea scadentei sale, adica perioada de timp pana la rambursare.

Unele elemente de pasiv comporta o obligatie ferma la rambursare (datoriile), iar altele nu comporta nici o constrangere de rambursare la o scadenta determinata (capitalurile proprii). Unele elemente de pasiv sunt exigibile pe termen scurt, iar altele nu sunt exigibile decat la o scadenta indepartata sau nedeterminata (capitalurile permanente).

Se considera in general, ca distinctia intre elementele exigibile peste mai mult de un an (capitalurile permanente) si elementele exigibile in mai putin de un an (datorii pe termen scurt, angajamente pe mai putin de un an) exprima o caracteristica

Structurala majora a pasivului. Ea permite sa se se aprecieze durata resurselor conferite intreprinderii si in consecinta, stabilitatea finantarii sale.

Capitaluri permanente

Datorii