Tipuri si procedee de audit

Tipuri si procedee de audit

Auditul public intern este o componenta a controlului. In fapt, este o forma de control.

Auditul public se exercita la institutiile publice in legatura cu formarea si utilizarea fondurilor publice si administrarea patrimoniului public (art. 1 din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern). Se exercita potrivit Cadrului comun cuprinzand obiectivele specifice auditului intern la entitatile publice din domeniul public (elaborat de M.F.P. si Camera Auditorilor Financiari). Auditul intern, organizat si exercitat astfel, este in esenta unul financiar, fara a se limita insa la acesta.

Sunt si entitati economice ale caror situatii financiare anuale sunt supuse, prin lege exclusiv auditului financiar.

Distinctia intre auditul intern si auditul financiar este una de fond. Legea prevede in acest sens: 'Cu ocazia exercitarii independente a profesiei de auditor financiar, indiferent de cadrul legal care se aplica pentru organizarea si functionarea auditului intern in entitatile publice prevazute de lege, auditorii financiari efectueaza si evaluarea functiei de audit intern; aceasta se refera la gradul de adecvare a ariei de cuprindere a programelor conexe aplicate, cat si la performantele acestuia, pentru a determina masura in care auditorii financiari se pot baza pe rezultatele auditului intern in desfasurarea activitatii lor'

Controlul intern reprezinta intregul sistem de control intern din sectorul public, format din sistemele de control ale entitatilor publice, ale altor structuri abilitate de Guvern si din unitati centrale responsabile cu armonizarea si implementarea principiilor si standardelor de control si audit intern.

Prin control intern se intelege ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatilor publice, inclusiv auditul intern, stabilite de  conducere in  vederea asigurarii administrarii fondurilor in mod economic, eficient si eficace. Controlul intern este reglementat in principal de Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv, republicata. Exista insa alte  acte normative (Legea finantelorpublice, Legea

Contabilitatii, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind achizitiile publice s.a.) care dezvolta sau se refera la obiectivele, functiile si rolul controlului intern. In vederea eficientizarii implementarii controlului intern in institutiile publice, se impune sistematizarea sub forma unui cod a tuturor reglementarilor in vigoare referitoare la controlul intern, astfel incat acestea sa constituie un corp coerent de norme in materie.

Auditul este mai mult decat control. Este activitatea functional independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile entitatii publice; ajuta entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistemica si metodica, care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare. Prin audit se obtine o consiliere a conducerii asupra bunei - sau gresitei - administrari a veniturilor si cheltuielilor publice, o imbunatatire a activitatii entitatii publice, ceea ce controlul realizeaza la nivel redus, doar punctual (referitor la tema de control).

Obiectivele auditului public intern stabilite prin lege sunt:

a. asigurarea obiectiva si consilierea, destinate sa imbunatateasca sistemele si activitatile entitatii publice;

b. sprijinirea indeplinirii obiectivelor entitatii publice printr-o abordare sistemica si metodica, prin care se evalueaza si se imbunatateste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor administrarii;

Sfera auditului public intern cuprinde:

a. activitatile financiare sau cu implicatii financiare desfasurate de entitatea publica din momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de catre beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externa;

b. constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea si stabilirea titlurilor de creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

c. administrarea patrimoniului public, precum si vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale;

d. sistemele de management financiar si control, inclusiv contabilitatea si sistemele informatice aferente.

Tipurile de audit sunt

auditul de sistem: reprezinta o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si control intern, cu scopul de a stabili daca acestea functioneaza economic, eficace si eficient, pentru identificarea deficientelor si  formularea de  recomandari pentru corectarea acestora;

auditul performantei: prin care  se  examineaza daca  criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor si sarcinilor entitatii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor si apreciaza daca rezultatele sunt conforme cu obiectivele;

auditul de regularitate: reprezinta examinarea actiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau  a patrimoniului public, sub aspectul respectarii ansamblului principiilor, regulilor procedurale si metodologice care le sunt aplicabile.

Auditorul intern desfasoara audituri ad-hoc, respectiv misiuni de audit public intern cu caracter exceptional, necuprinse in planul anual de audit public intern.