Principii si politici contabile

Principii si politici contabile

Principii contabile

Pentru organizarea si conducerea contabilitatii institutiilor publice ca sistem informational de gestiune s-au conturat conventii si reguli contabile formalizate prin apelatia de "principii contabile generale".

In esenta principiile contabile generale sunt ipoteze si conventii contabile aparute ca rezultat al observarilor si experientelor practice care, plecand de la cazuri particulare, repetate, au condus la generalizari. Pe baza lor sunt elaborate normele contabile prin care se stabilesc reguli precise de evaluare, inregistrare, clasificare si prezentare a informatiei contabile.

In tara noastra, pentru organizarea corecta a contabilitatii la nivelul institutiilor publice in conformitate cu cerintele contabilitatii de angajamente, trebuie sa fie respectate urmatoarele principii: continuitatea activitatii, permanenta metodelor, prudenta, independenta exercitiului, evaluarea separata a elementelor de activ si de datorii, intangibilitatea, necompensarea, prevalenta economicului asupra juridicului, pragul de semnificatie.

a) Principiul continuitatii activitatii - Presupune ca institutia publica isi continua in mod normal functionarea, fara a intra in stare de desfiintare sau reducere semnificativa a activitatii. Daca ordonatorii de credite au luat cunostinta de unele elemente de nesiguranta legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate in notele explicative.

b) Principiul permanentei metodelor - Metodele de evaluare trebuie aplicate in mod consecvent de la un exercitiu financiar la altul.

Schimbarea unor metode de la un exercitiu la altul are consecinte in plan financiar, contabil si fiscal. Consecventa in aplicarea metodelor de la un exercitiu la altul nu trebuie inteleasa rigid. Atunci cand apar situatii obiective, schimbarea metodelor este justificata. Este cazul, de exemplu, a schimbarilor de metode decise de institutie cu scopul de a oferi informatii mai credibile si mai relevante, de schimbari in reglementarile contabile, in cele fiscale, de corectarea erorilor exercitiilor anterioare rezultate din aplicarea gresita a metodelor admise s.a.

Indiferent de cauza, schimbarea metodelor trebuie sa faca obiectul unei informari in notele la situatiile financiare.

c) Principiul prudentei - Evaluarea trebuie facuta pe o baza prudenta si in special:

- trebuie sa se tina cont de toate angajamentele aparute in cursul exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu precedent, chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data depunerii acestuia;

- trebuie sa se tina cont de toate deprecierile.

Principiul prudentei este legat in special de evaluarea elementelor bilantiere astfel: evaluarea la data intrarii in intreprindere (valoarea contabila) si la data inventarierii (valoarea de inventar) creeaza premisele aplicarii prudentei, iar evaluarea la bilant realizeaza efectiv aplicarea acestuia.

Deci, principiul prudentei opereaza la sfarsitul fiecarui exercitiu cand, pentru fiecare element bilantier, se compara valoarea de inventar cu valoarea contabila. Semnificatia diferentei rezultate si tratamentul contabil aplicat sunt in functie de natura elementului bilantier: activ sau datorie.

In cazul activelor:

cand valoarea de inventar este mai mica decat valoarea contabila (corectata cu amortizarile si deprecierile cumulate) diferenta reprezinta minus de valoare, caruia i se aplica urmatorul tratament contabil:

- daca minusul de valoare are caracter definitiv, adica este ireversibil, se contabilizeaza ca amortizare;

- daca minusul de valoare nu are caracter definitiv, adica este reversibil, se contabilizeaza ca depreciere;

Eseu: Comunicare de baza cu bazele de date externe prin intermediul importului si al combinarilor Document online: UCM RESITA - piata tinta - strategii de intrare pe piata

cand valoarea de inventar este mai mare decat valoarea contabila, diferenta reprezinta plus de valoare care nu se contabilizeaza.

In cazul datoriilor:

cand valoarea de inventar este mai mare decat valoarea contabila, diferenta reprezinta plus de valoare caruia i se aplica urmatorul tratament contabil:

- daca plusul de valoare este ireversibil, el reprezinta plus de datorie si se contabilizeaza ca atare;

- daca plusul de valoare este reversibil, se contabilizeaza ca provizion;

cand valoarea de inventar este mai mica decat valoarea contabila, diferenta reprezinta minus de valoare caruia i se aplica urmatorul tratament contabil:

- cand minusul de valoare este ireversibil, el reprezinta reducerea de datorii si se contabilizeaza ca atare;

- cand minusul de valoare este reversibil, nu se contabilizeaza.

d) Principiul contabilitatii pe baza de angajamente - Efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand tranzactiile si evenimentele se

produc si nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este incasat sau platit si sunt inregistrate in evidentele contabile si raportate in situatiile financiare ale

perioadelor de raportare.

Situatiile financiare intocmite in baza acestui principiu ofera informatii nu numai despre tranzactiile si evenimentele trecute care au determinat incasari si plati

dar si despre resursele viitoare, respectiv obligatiile de plata viitoare.

Acest principiu se bazeaza pe independenta exercitiului potrivit caruia toate veniturile si toate cheltuielile se raporteaza la exercitiul la care se refera, fara a se

tine seama de data incasarii veniturilor, respectiv data platii cheltuielilor.

e) Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de datorii - Componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.

f) Principiul intangibilitatii - Bilantul de deschidere pentru fiecare exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului financiar precedent.

g) Principiul necompensarii - Orice compensare intre elementele de activ si de datorii sau intre elementele de venituri si cheltuieli este interzisa, cu exceptia compensarilor intre active si datorii permise de reglementarile legale, numai dupa inregistrarea in contabilitate a veniturilor si cheltuielilor la valoarea integrala.

h) Principiul comparabilitatii informatiilor - Elementele prezentate trebuie sa dea posibilitatea compararii in timp a informatiilor.

i) Principiul materialitatii (pragului de semnificatie) - Orice element care are o valoare semnificativa trebuie prezentat distinct in cadrul situatiilor financiare iar elementele cu valori nesemnificative dar care au aceeasi natura sau au functii similare trebuie insumate si prezentate intr-o pozitie globala. Un element patrimonial este considerat semnificativ daca omiterea sa ar influenta in mod vadit decizia utilizatorilor situatiilor financiare.

j) Principiul prevalentei economicului asupra juridicului (realitatii asupra aparentei) - Informatiile contabile prezentate in situatiile financiare trebuie sa fie credibile, sa respecte realitatea economica a evenimentelor sau tranzactiilor, nu numai forma lor juridica.

Abaterile de la principiile generale prezentate mai sus pot fi efectuate in cazuri exceptionale. Astfel de abateri trebuie prezentate in notele explicative, precum

si motivele care le-au determinat, impreuna cu o evaluare a efectului acestora asupra valorii activelor, datoriilor, pozitiei financiare si a rezultatului patrimonial.[3]

Politici contabile

Aplicarea prezentelor reglementari contabile presupune stabilirea unui set de proceduri de catre conducerea fiecarei institutii publice pentru toate operatiunile derulate, pornind de la intocmirea documentelor justificative pana la intocmirea situatiilor financiare trimestriale si anuale.

Aceste proceduri trebuie elaborate de catre specialisti in domeniul economic si tehnic, cunoscatori ai specificului activitatii desfasurate si ai strategiei adoptate de institutie.

La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate principiile de baza ale contabilitatii de angajamente.

Politicile contabile trebuie elaborate astfel incat sa se asigure furnizarea, prin situatiile financiare, a unor informatii care trebuie sa fie:

a) relevante pentru nevoile utilizatorilor in luarea deciziilor economice; si

b) credibile in sensul ca:

- reprezinta fidel rezultatul patrimonial si pozitia financiara a institutiei publice;

- sunt neutre;

- sunt prudente;

- sunt complete sub toate aspectele semnificative.

Modificarile politicii contabile sunt permise doar daca sunt cerute de lege sau au ca rezultat informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile institutiei publice. Acest lucru trebuie mentionat in notele explicative.