Metoda Standard - cost

Metoda Standard - Cost

Elemente specifice metodei Standard - Cost au aparut pentru ultima data in S.U.A. la inceputul secolului, fiind concretizate printr-o noua categorie de costuri care se bazau pe calcule tehnice, pe studii ale consumurilor productive si pe evaluarea consumurilor de materiale si de timp cu ajutorul unor marimi previzionate. Aceste marimi au aparut sub diferite denumiri, precum: costuri estimate, costuri standard, costuri normate, costuri bugetate sau costuri preliminate.

Primele elemente ale sistemului standard de calculare a costului au fost aplicate de specialistii in organizarea stiintifica a muncii, in frunte cu F.W. Taylor, F.B. Gilberth, C.G. Barth etc. Astfel Taylor, considerat de unii autori ca parinte al notiunii de 'standard', a fost acela care, prin ideile sale, a pus bazele calculatiei previzionate a costurilor.

Metoda standard - cost a fost cunoscuta la inceput sub denumirea de 'sistemul costurilor antecalculate (Estimated Cost System)', aparut in anul 1901 in S.U.A. Sistemul consta,  in esenta, in antecalcularea anuala a costurilor de fabricatie pe unitatea de produs atat pentru costul materialelor, cat si pentru costul prelucrarii.

Ca avantaje ale sistemului 'Estimated Cost System', se subliniaza simplificarea substantiala a calculatiei costurilor ca urmare a renuntarii la postcalculul pe unitatea de produs si tendinta integrarii calculatiei costurilor in sistemul planificarii de ansamblu a intreprinderii.

Actiunile intreprinse in anii 1910 si 1911 pentru imbunatatirea acestui procedeu au dus la metoda de calculatie a costurilor standard, cunoscuta in literatura de specialitate americana sub denumirea de 'Standard Cost Accounting'. Prima prezentare a acestei metode a facut-o G. Charter Harrison in anul 1918, care a experimentat-o incepand din anul 1911 la mai multe intreprinderi.

Particularitatile metodei Standard - Cost

In esenta, conceptul de baza al acestei metode Standard - Cost consta in stabilirea cu anticipatie a costurilor de productie (materiale, manopera etc.), care sunt denumite 'standarde' si a costurilor indirecte (costuri comune ale sectiilor, costurile generale de administratie si cheltuieli de desfacere) denumite 'bugete de costuri'. Acestea formeaza etaloanele de masura si de comparatie cu costurile efective de productie. Astfel, costurile standard sunt costuri stabilite in prealabil pe baze stiintifice, in functie de conditiile impuse proceselor de productie.

Structura tipica a unui cost total de productie (absorbant), calculat dupa metoda costurilor standard, cuprinde, de regula, trei articole principale ale calculatiei, si anume: materiale, manopera, costuri de regie.

Costul standard este un cost prestabilit care actioneaza atat ca etalon de masura si comparatie a costului efectiv realizat de intreprindere, cat si ca instrument de orientare si precizare a conditiilor normale in care trebuie sa se desfasoare productia. Prin masurarea obiectiva a costului productiei, costul standard este un cost normal, corespunzator conditiilor normale de desfasurare a unei activitati economice.

Aplicarea acestei metode presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1. Calculul costurilor standard pe produs.

2. Organizarea sistemului de calcul si evidenta a abaterilor de la costurile standard.

3. Urmarirea costurilor de productie potrivit cerintelor metodei standard - cost.

Calculul costurilor standard pe produs

Notiunea si clasificarea standardelor

Desi cuvantul 'standard' in limba engleza are, printre alte semnificatii, si intelesul de etalon de masura, de unde rezulta ca si costul standard este un cost etalon, un cost prestabilit folosit pentru compararea cu costul efectiv, el nu trebuie inteles numai in acest sens, intrucat i s-ar atribui doar o functie pasiva, neinsemnata ca aport la sporirea eficientei economice. Aceasta, deoarece costul standard are o contributie activa, prin masurarea obiectiva a costurilor de productie in conditiile unei anumite activitati. Astfel, cu ajutorul costului standard se orienteaza activitatea intreprinderii, indicandu-se in ce conditii trebuie sa se desfasoare productia, in timp ce costul efectiv, stabilit dupa terminarea procesului de productie, nu face decat sa arate cum s-au respectat costurile standard. De aici rezulta ca, mai inainte de toate, costul standard este un cost previzionat.             

Reusita aplicarii metodei standard - cost depinde, in mare masura, de exactitatea cu care sunt elaborate standardele. In literatura de specialitate se cunosc mai multe tipuri de standarde, si anume: standarde fizice sau naturale; standarde valorice; standarde curente; standarde de baza; standarde ideale; standarde normale; standarde reale.

Standardele fizice sau naturale sunt acelea care se pot exprima cantitativ sub doua forme, si anume in unitati de masura specifice materialelor (greutate, lungime, suprafata, volum etc.) si in unitati de timp de lucru (secunde, minute, ore, zile, luni, ani) necesar. De aici rezulta ca standardele fizice se subdivid in standarde naturale sau fizice de materiale si de timp.

Standardele de materiale se calculeaza pentru fiecare fel de material prevazut in reperul produsului ce se fabrica, pe baza consumurilor specifice inscrise in fisele tehnologice ale produselor.

Standardele de timp reprezinta durata de timp pe operatii si pe total, necesara pentru executarea unei piese, semifabricat sau produs, cat si pentru diferite contributii suplimentare.

Standardele valorice reprezinta expresia valorica a standardelor fizice. Ele se calculeaza de catre economistii contabili prin aplicarea preturilor de aprovizionare si tarifelor de salarizare standard asupra standardelor fizice de materiale si manopera.

Standardele curente sunt caracterizate prin faptul ca au o stransa legatura cu conditiile si particularitatile procesului de productie existent, ceea ce face sa fie valabile numai pentru acestea. De aceea ele trebuie sa fie reactualizate la orice modificare intervenita fata de conditiile initiale.

Standardele de baza se caracterizeaza prin functia si prin rolul lor de obiective stabilite pe o perioada mai mare de timp (5 -10 ani) spre care se tinde. Astfel, toate eforturile trebuie sa fie indreptate spre atingerea lor.

Standardele ideale sunt acele standarde care se calculeaza in conditii ideale de desfasurare a procesului de productie.

Standardele normale sunt determinate pe baza unei activitati desfasurate in mai multe perioade trecute, considerate normale.

Standardele reale se caracterizeaza, prin continutul si functia lor, ca marimi posibile de realizat in anumite conditii date. La baza stabilirii standardelor reale stau datele din trecut imbunatatite prin eliminarea celor generate de cauze subiective, precum si elemente previzionale fundamentate stiintific, completate cu elemente stimulative posibil de realizat in viitor. Dintre toate categoriile de standarde, standardele reale sunt cele mai eficiente instrumente de conducere moderna a intreprinderii. Calculul costurilor standard pe produs se fundamenteaza pe:

1.1. Standarde stabilite pentru materiale

Eseu: Comunicare de baza cu bazele de date externe prin intermediul importului si al combinarilor Document online: UCM RESITA - piata tinta - strategii de intrare pe piata

1.2. Standarde stabilite pentru manopera

1.3. Elaborarea bugetelor pentru cheltuieli de regie

Calculul costurilor standard pentru materiale

Standardele pentru materiale sunt determinate pe baza standardelor cantitative si a preturilor de aprovizionare standard.

Standardele cantitative pentru materiale se elaboreaza de catre personalul tehnic pe baza documentatiei tehnice, avandu-se in vedere conditiile in care se va desfasura procesul de productie.

Preturile de aprovizionare standard trebuie sa asigure un caracter de etalon. Pentru stabilirea acestora se poate folosi una din urmatoarele variante:

- varianta preturilor medii dintr-o perioada anterioara mai indelungata de timp (de regula 5 sau 10 ani);

- varianta folosirii datelor din perioada imediat precedenta celei pentru care se elaboreaza standardele;

- varianta trend-ului care tine seama de directia miscarii preturilor in perioada luata in calcul.

Preturile stabilite drept standard se inscriu in 'lista de preturi standard'.

Ponderand standardele cantitative de materiale cu preturile de aprovizionare standard, se obtin costurile standard pentru materiale.

Similar se stabilesc costuri standard privind consumul de utilitati tehnologice, prestatii si semifabricate din afara, care se trec pe seama aceluiasi articol de calculatie 'Materiale'.

Calculul costurilor standard pentru manopera

Standardele pentru manopera au la baza standardele de timp si tarifele de salarizare standard.

Standardele de timp se stabilesc avand in vedere procesele de fabricatie standard si procedeele cunoscute (cronometrare, masurare, istorico-statistic) pentru stabilirea timpului de munca necesar cu caracter de etalon. La evidentierea standardelor se completeaza formulare speciale pentru masurarea si studiul timpului de lucru, care cuprind, in final, timpul standard pe operatii.

Tarifele de salarizare standard se stabilesc pe baza calificarii standard a muncitorilor, a datelor cu privire la salariile platite in perioadele anterioare si a conditiilor de munca si vietii din perioada urmatoare pentru care sunt stabilite. La stabilirea tarifelor standard de salarizare se tine seama si de legislatia muncii. Ponderand, in cazul fiecarei piese, subansamblu, produs, standardele de timp cu tarifele de salarizare standard, se obtin costurile standard pentru manopera.

Elaborarea bugetelor pentru cheltuielile de regie

Datorita continutului eterogen al acestor cheltuieli, pentru determinare nivelului lor se folosesc procedee diferite. Principalele procedee sunt: procedeul global si procedeul analitic.

Procedeul global presupune calculul cheltuielilor de regie standard la nivelul intreprinderii pe fiecare categorie de cheltuieli care intra in structura costurilor de regie, si anume:

- cheltuieli generale de productie;

- cheltuieli generale de administratie si vanzare.

Calculul se poate efectua luand drept baza media acestor cheltuieli pe o perioada de 5 - 10 ani sau nivelul cheltuielilor din perioada de baza.

Procedeul analitic, cunoscut si sub denumirea de procedeul standardelor individuale, presupune stabilirea cheltuielilor de regie standard pentru fiecare entitate organizatorica (sectie, atelier, administratia intreprinderii) in parte, iar in cadrul acestora pe feluri de cheltuieli. Patrunderea analitica in structura de productie a intreprinderii are drept scop crearea de etaloane de masura si control pentru diferitele locuri generatoare de costuri.

Baza de calcul a standardelor individuale privind cheltuielile de regie o constituie fie media anuala a cheltuielilor din ultimii 5 sau 10 ani, fie datele din perioada imediat precedenta celei pentru care se elaboreaza standarde.

Organizarea sistemului de calcul si evidenta a abaterilor de la costurile standard

Utilizarea metodei costurilor standard implica:

compararea costurilor efective cu cele standard si stabilirea abaterilor fata de acestea, pe sectoare de cheltuieli, pe articole de calculatie, pe cauze, iar prin centralizare pe total intreprindere;

analiza abaterilor sub aspectul caracterului, marimii si cauzelor lor;

stabilirea masurilor ce se impun pentru inlaturarea abaterilor negative si incadrarea costurilor efective in standardele stabilite.

Abaterile de la costurile standard pentru materiale

In urma desfasurarii procesului de fabricatie pot aparea doua feluri de abateri de la costurile cu materiale, si anume abateri de cantitate sau din consum si abateri din diferente de pret.

Abaterile de la consumurile standard pentru materii prime si materiale se determina astfel:

documentatia de eliberare, respectiv restituire a materialelor. In aceasta situatie, se centralizeaza pe baza documentelor primare consumurile suplimentare si respectiv restituirile consemnate in documente.

A_CM = Δ_CM * P_s, unde: A_CM = valoarea abaterilor din consum;

Δ_CM = abaterea cantitativa; P_s = pretul de aprovizionare standard.

procedeul debitarii cantitatilor necesare inainte de a fi date materialele in consum:

A_CM = (C_e - C_s) P_s * Q, unde: Q = cantitatea de produse fabricata;

C_s = consumul cantitativ standard pe produs; C_e = consumul cantitativ efectiv pe produs.

inventarierea zilnica sau la intervale scurte de timp a materialelor ramase neconsumate la locurile de munca din sectii si stabilirea pe aceasta baza a consumurilor efective, care se compara apoi cu cele standard.

Abaterile din diferenta de pret la materiale se pot calcula in doua variante:

in functie de materialele aprovizionate: A_pm = (P_e - P_s) * C_i

unde: A_pm = abaterea din diferenta de pret la materiale; P_e = pret unitar efectiv;

P_s = pret unitar standard; C_i = cantitatea de materiale aprovizionata; i = felul materialului.

- in functie de materialele consumate, si in aceasta varianta se inregistreaza la pret de aprovizionare efectiv: Δ_pm = (P_e - P_s) C_e * Q

Abaterile de la costurile standard pentru manopera

In cazul acestui articol de calculatie exista doua categorii de abateri: abateri de la modul de utilizare a orelor productive (de timp) si abateri de la tariful de salarizare standard (de tarif).

Abaterile datorate modului de utilizare a orelor productive

A_t = (t_e - t_s ) T_ss * Q, unde: A_t = abaterea de la eficienta muncii; t_e = timpul efectiv;

t_s = timpul standard;  T_ss =tariful de salarizare standard; Q = cantitatea de produse fabricata.

Abaterile de la tariful de salarizare standard:

A_T = (T_se - T_ss) t_e * Q, unde: T_se = tariful de salarizare efectiv.

Abaterile de la costurile de regie standard

In cazul cheltuielilor de regie se disting urmatoarele categorii de abateri:

abateri de la bugetul de cheltuieli;

abateri datorate modificarii gradului de utilizare a capacitatii de productie;

abateri de randament.

Abaterile de la bugetul de cheltuieli, denumite si abateri de volum, se pot stabili:

de la bugetul propriu-zis;

de la bugetul recalculat.

Abaterile de la bugetul propriu-zis se stabilesc ca diferenta intre cheltuielile standard si cele efectiv inregistrate in contabilitate.

Abaterile din modificarea gradului de utilizare a capacitatii de productie se determina luand drept baza de calcul cheltuielile de regie standard aferente orelor efective de activitate si comparandu-le:

- fie cu cheltuielile de regie standard conform bugetului nerecalculat:

- fie cu cheltuielile de regie standard conform bugetului recalculat:

Abaterea randament se calculeaza ca diferenta intre cheltuielile standard aferente orelor efective de activitate productiva si cheltuielile standard aferente volumului productiei fabricate.

Organizarea contabilitatii costurilor standard

Urmarirea costurilor de productie in cazul metodei standard - cost se poate organiza potrivit uneia din urmatoarele variante:

metoda standard - cost partial;

metode standard - cost unic;

metoda standard - cost dublu.

Metoda standard - cost partial

Potrivit acestei metode, costurile de productie se inregistreaza in contul 'Productia' desfasurat in analitic pe sectoare de cheltuieli, iar in cadrul acestora pe articole de calculatie: 'Materiale', Manopera' si 'Cheltuieli de regie'.

In contul 'Productia' se vor inregistra pe debit cheltuielile efective ocazionate de procesul de productie, iar pe credit costurile standard privind produsele obtinute si, daca este cazul, productia neterminata (in curs de executie) evaluata la costuri standard. La sfarsitul perioadei de gestiune, produsele finite si productia neterminata evaluate la costuri standard se compara cu cheltuielile efective din debitul analiticelor contului 'Productia', iar diferenta stabilita constituie abateri de la costurile standard.

Abaterile astfel determinate se inregistreaza in contul 'Abateri de la costurile standard'. Acest cont se deschide in analitic pe articole de calculatie si inregistreaza pe debit depasirile de costuri standard si pe credit economiile. Soldul conturilor analitice de abateri se vireaza in contul 'Profit si pierderi'.

Metoda standard - cost unic

In cadrul acestei variante, contul 'Productie', desfasurat in analitic pe sectoare de cheltuieli si pe articole de calculatie, se debiteaza cu materialele consumate, manopera si cheltuielile de regie exprimate in costuri standard si se crediteaza cu costurile standard aferente produselor finite obtinute din procesul de fabricatie . Soldul sau reprezinta costurile standard aferente productiei neterminate.

Metoda standard - cost dublu

In aceasta metoda, inregistrarea consumurilor ocazionate de procesul de fabricatie si de decontarea celor inglobate in productia obtinuta se efectueaza cu ajutorul contului 'Productia' si al analiticelor sale atat la nivelul costurilor efective, cat si la nivelul costurilor standard.