Metoda globala de calculatie a costurilor, metoda pe faze

Metoda globala de calculatie a costurilor

Aceasta metoda de calculatie a costurilor se utilizeaza de catre intreprinderile care fabrica un singur produs si care, in general, la sfarsitul perioadei de gestiune nu au semifabricate sau productie in curs de executie, iar daca aceasta din urma exista, ea se mentine constanta. In aceasta categorie se cuprind, de exemplu, in cadrul productiei de baza, intreprinderile din industria energetica, din industria cimentului, fabricile de caramizi etc., iar in cadrul productiei auxiliare, centralele electrice, centralele termice, centralele de apa, centralele de frig etc., care sunt organizate in mod independent.

Obiectul calculatiei costurilor il reprezinta produsul finit, lucrarea sau serviciul prestat.

Costul unitar se calculeaza prin diviziune simpla, raportand totalul cheltuielilor aferente productiei finite la cantitatea de produse, lucrari sau servicii obtinuta in perioada la care se refera cheltuielile respective.

Metoda pe faze

Continutul acestei metode de organizare a sistemului informational al costurilor este determinat de particularitatile procesului tehnologic de a fi divizat in faze de fabricatie. De aceea inainte de toate este necesar sa fie analizata situatia acestor faze, pozitia si rolul lor in organizarea sistemului informational al costurilor.

Astfel, faza de fabricatie este definita ca fiind acea diviziune a procesului tehnologic, delimitata si din punct de vedere organizatoric, in care se executa o anumita operatie din lantul operatiilor succesive de prelucrare a materiei prime, in vederea obtinerii unuia sau mai multor produse finite de masa sau de serie mare.

Faza de organizare a sistemului de organizare a costurilor este considerata ca fiind o expresie tehnico-economica a fazei de fabricatie, caracterizata printr-un anumit specific al formarii sau calculatiei, analizei si controlului costurilor.

Intre fazele de fabricatie si fazele de organizare a sistemului informational al costurilor exista o legatura directa, concretizata in aceea ca fazele de fabricatie, in calitatea lor de locuri deosebite de productie sau de munca, sunt, in acelasi timp, si locuri de cheltuieli, iar fazele de organizare a sistemului informational al costurilor sunt cheltuieli uzuale. De regula, zonele de cheltuieli cuprind mai multe locuri de cheltuieli. In cazul metodei pe faze, tocmai aceasta este particularitatea esentiala, ca fazele de fabricatie, ca locuri de cheltuieli de un fel deosebit, alcatuiesc cate o zona de cheltuieli.

Nu in toate cazurile de fabricatie se suprapun cu aceste verigi tehnico-operative ale intreprinderii si, deci nu intotdeauna ele indeplinesc rolul de zone de cheltuieli. Aceasta situatie apare atunci cand in cadrul unui centru, atelier sau sectie de productie se desfasoara mai multe faze de fabricatie, care nu pot constitui fiecare in parte zone de cheltuieli distincte, deoarece fie ca nu este suficient, fie ca nu este posibil. In asemenea cazuri, toate fazele de fabricatie din cadrul unui centru, atelier sau sectie de productie se reunesc intr-o singura zona de cheltuieli, adica intr-o singura faza de prelucrare a informatiilor costurilor la nivelul centrului, atelierului sau sectiei respective.

Calculatia costurilor potrivit metodei pe faze se utilizeaza in intreprinderile cu productie de masa, ce se caracterizeaza prin fabricarea unor mari cantitati de produse care se obtin in cadrul unor etape succesive de prelucrare a unuia sau mai multor materiale initiale (fabrici de sticla, de bere, de zahar, etc.).

Aceasta metoda presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a)    stabilirea fazelor de calculatie a costurilor;

b)    reflectarea costurilor semifabricatelor interne pe faze de calculatie;

c)     repartizarea cheltuielilor de productie intre doua sau mai multe produse obtinute din aceeasi faza.

a)    Stabilirea fazelor de calculatie a costurilor.

Eseu: Comunicare de baza cu bazele de date externe prin intermediul importului si al combinarilor Document online: UCM RESITA - piata tinta - strategii de intrare pe piata

Fazele de calculatie a costurilor se stabilesc prin sectionarea procesului tehnologic in punctele sale cheie, punctele alese fiind o problema deosebit de importanta deoarece creeaza conditii de delimitare corecta a cheltuielilor pe purtator, evaluarea justa a productiei neterminate atat pe fiecare articol de calculatie, cat si pe total, respectiv sectorizarea materialelor refolosibile rezultate pe parcursul intregului flux tehnologic. La stabilirea fazelor se au in vedere urmatoarele: ca baze se iau etape sau faze tehnologice care in majoritatea cazurilor au caracter succesiv; costul fiecarui produs va fi stabilit printr-un numar redus de faze de fabricatie.

In general, fazele de calculatie difera de fazele de fabricatie.

Numarul optimal fazelor de calculatie se stabileste pe doua cai: prin comparatie cu alte intreprinderi ce au acelasi obiect de activitate si utilizeaza aceeasi tehnologie de fabricatie; prin observatie, avandu-se in vedere succesibilitatea fazelor si posibilitatea masurarii si exprimarii cantitative a productiei obtinute. Numarul maxim al fazelor tehnologice ce pot constitui o faza de calculatie e limitat in cadrul fiecarui produs la numarul acelor faze ce se desfasoara in cadrul unei sectii, aici putandu-se constitui mai multe faze de calculatie daca exista linii tehnologice sau instalatii complexe si daca fiecare dintre acestea au ca obiect productia unui semifabricat sau produs ce se deosebeste de celelalte prin destinatie, proprietati calitative, grad de finisare, care determina si cheltuieli de fabricatie ca volum; daca in cadrul instalatiilor de fabricatie intervin intreruperi ale procesului de productie insotite de depozitarea productiei obisnuite, aceste puncte vor fi utilizate pentru delimitarea intre fazele de calculatie.

b)    Reflectarea costurilor semifabricatelor interne pe faza de calculatie.

Lucrarile de calculatie trebuie astfel organizate incat sa se reflecteze in structura costului toate cheltuielile de productie si independenta lor fata de stadiile de prelucrare specifice productiei de masa. Aceasta grupare poate avea loc in doua variante:

1.Varianta fara semifabricate.

2.Varianta cu semifabricate.

1.Varianta fara semifabricate.

Aceasta varianta presupune determinarea cheltuielilor directe si indirecte privind fiecare faza de calculatie in parte, stabilindu-se costul productiei din faza intermediara numai pe baza acelor cheltuieli, fara a lua in considerare costul semifabricatelor transmise de la o faza la alta.

Cheltuielile directe si indirecte de prelucrare sunt formate din totalul cheltuielilor de productie mai putin cheltuielile cu materiile prime, materiale si deseurile. Costul produselor finite se obtine insumand pe fiecare articol de calculatie cheltuielile determinate in prealabil pe faze din momentul introducerii materiilor prime in procesul de fabricatie pana la transformarea in produsul finit.        

Costul planificat al fiecarui produs finit (Cpl) se determina astfel:

C_pii = cheltuieli (Ch)_{upl MP + MI} + f = t Ch _{prel. planificata}

unde: f= faze de calculatie; C_upl= cost unitar planificat; t= numarul fazelor de calculatie;

Ch _{MP + MI} = cheltuieli cu materiile prime si materialele directe;

Ch _prel.= cheltuieli de prelucrare.

Ch _{Prel. pl.} = Ch _{SD Pl} + Ch _i + CAS _PL  + CIFU _PL + CGS _PL + CGI _PL

Pentru calculul costului efectiv se iau in considerare cheltuielile inregistrate in cursul perioadei de calcul in contul 921 de fiecare faza de calculatie si cheltuielile privind productia neterminata din fiecare faza, precum si cantitatea de produs finita.

Aceasta varianta se aplica in unitatile ce obtin un numar mare de produse, ai caror intermediari trec de la o faza la alta fara gestionare, depozitare etc.

Costul efectiv se stabileste numai pentru produsele finite obtinute la sfarsitul ultimei faze de calculatie; rezultatele procesului de munca din toate celelalte faze nu sunt considerate semifabricate, ci productie neterminata. Nici cheltuielile aferente productiei neterminate trecute de la o faza la alta nu se transloca in contabilitate de la o faza de calculatie la alta, ci se insumeaza extracontabil la sfarsitul perioadei pentru produsele finite ce au parcurs intregul proces de fabricatie.

2. Varianta cu semifabricate

Cea de - a doua varianta a metodei pe faze, si anume varianta cu semifabricate presupune stabilirea costului pentru fiecare semifabricat in parte la nivelul fazelor de calculatie luand in considerare atat costul materiilor prime, semifabricatelor primite din faza anterioara, cat si cheltuielile de prelucrare directe si indirecte privind faza respectiva.

Costul de productie al semifabricatului obtinut intr-un anumit stadiu al procesului de productie se transforma in faza de calculatie urmatoare, iar costul calculat pentru productia ultimei faze constituie costul produsului finit. Costul determinat pe faze de calculatie este de regula cost de sectie daca semifabricatul se consuma in celelalte faze, iar daca semifabricatul este destinat vanzari, este cost de uzina.

Costul efectiv al semifabricatelor si produselor finite se determina folosind aceeasi metoda de calcul, dar apeland la datele contabilitatii si la soldul productiei neterminate inventariata si evaluata prin calculatie pentru inceputul si sfarsitul perioadei.

Aceasta varianta se aplica in intreprinderile ce fabrica un numar redus de produse, in cazul unor procese tehnologice indelungate unde semifabricatul rezultat din diferite faze nu se consuma imediat si integral, in faza imediat urmatoare intervenind imediat depozitarea, manipularea etc.

c) repartizarea cheltuielilor de productie intre doua sau mai multe produse obtinute din aceeasi faza

In cazul intreprinderilor cu productie de masa, unde se obtin in anumite faze de fabricatie doua sau mai multe produse, avem de - a face cu produse principale si produse secundare, legate organic de un total oarecare al cheltuielilor de productie. Pentru separarea din totalul cheltuielilor de productie a unei faze a acelor cheltuieli cuvenite fiecarui produs, se apeleaza la unul din procedeele calculului prin diviziune cu ajutorul coeficientilor de echivalenta, echivaland produsele secundare cu o oarecare cantitate de produs principal sau procedeul valorii ramase.

In vederea stabilirii costului de productie pe unitatea de produs si faza trebuie repartizate cheltuielile aferente productiei neterminate de la sfarsitul perioadei. In productia neterminata se repartizeaza cheltuielile cu materiile prime si materialele directe, materialele auxiliare, ambalajele, C.T.A., salarii, C.A.S. aferent si fondul de somaj.