OBIECTUL CONTABILITATII

DEFINIREA OBIECTULUI CONTABILITATII

1.1.1. NECESITATEA DEFINIRII OBIECTULUI CONTABILITATII

Contabilitatea a aparut din necesitatea de a cunoaste fenomenele si procesele economice, de a raspunde in plan informational si decizional la problema gestionarii in conditii de eficienta a valorilor economice acumulate de societate de-a lungul timpului. Aparitia si perfectionarea contabilitatii a fost determinata de nevoile practice ale vietii economice.

Inca de la aparitia ei contabilitatea a fost legata de notiunea de avere (patrimoniu) reflectind modul de formare al acestuia, schimbarile pe care le inregistreaza si starea in care se regaseste la un moment dat.

In evolutia sa, din necesitatea cunoasterii permanente a miscarilor pe care le sufera valorile si raporturile din sfera productiei si schimbului care trebuiau sa fie evidentiate, masurate, evaluate printr-un control riguros. au aparut si alte categorii distincte cum ar fi: capital, mijloace economice, resurse etc..

Contabilitatea ca disciplina stiintifica independenta in cadrul stiintelor economice are obiect si metoda proprie de cercetare. Ea studiaza, cerceteaza procese si fenomene din sfera economica reflectind numai pe acelea care se refera la activitatea economico-financiara si la existenta si circuitul elementelor patrimoniale. In acest scop utilizeaza ca metoda legitati, reguli si principii specifice.

1.1.2. ETAPELE IN DEFINIREA OBIECTILUI CONTABILITATII

In evolutia sa , contabilitatea a fost tratata atit ca teorie stiintifica , cat si ca tehnica de culegere, prelucrare, stocare, transmitere si analiza informatiilor .

Productia si schimbul au fost elementele cheie ce au favorizat definirea de-a lungul timpului a obiectului contabilitatii. Fara cele trei elemente de baza munca, obiectul muncii si mijloace de munca la care sa se adauge schimbul nu ar fi fost posibila delimitarea perimetrului obiectului contabilitatii.

In 1494, italianul Luca Paciolo incearca sa dea o prima definitie a contabilitatii in lucrarea intitulata “Summa De Arittmetica , Geometria, Proportioni, et Proportionalita” In lucrare este delimitat pentru prima data obiectul contabilitatii ca fiind tot ce apartine unui negustor ca bunuri mobile si imobile, debite si credite, precum si toate afacerile acestuia luate in ordinea in care au avut loc. Analiza contabilitatii este facuta ca fiind un ansamblu de principii si reguli privind inregistrarea in partida dubla a averii. In conceptia sa , partida dubla este definita prin prisma ecuatiei de schimb dintre avere si capital . Fiecare miscare sau tranzactie intervenita in masa averii, implicit al capitalului este reprezentata ca un raport intre primire si dare, respectiv intre debitor , cel care primeste valoarea , si creditor , cel care o avanseaza.

Dupa Luca Paciolo, incercarile de definire a obiectului contabilitatii s-au inmultit , conceptiile cunoscand o mare diversitate de forme de expresie .

Publicarea, in 1795 , de catre Edmond de Granges , a lucrarii “La Tenue de livres rendue facile’’ , marcheaza un moment hotarator in definirea obiectului contabilitatii .

De Granges clarifica de o maniera superioara principiile inregistrarii duble cristalizate pina la el, prin expunerea clara si metodica a procedurilor contabile.

Mai tirziu, Johanu Fr. Schar considera ca obiect al contabilitatii miscarea capitalului individual , circuitul valoric si cantitativ al bunurilor dintr-o inteprindere privata si calculul rezultatelor economice.

In concuzie se poate arata ca in definirea obiectului contabilitatii se regasesc trei etape :

prima etapa , pana la anul 1494 , cand insemnarile contabile aveau un caracter sporadic si nesistematic prin practicarea negotului;

a doua etapa , situata intre 1494 si 1795 , cand lucrarile cu caracter contabil au urmarit delimiterea contabilitatii ca disciplina, fixand pentru aceasta un perimetru concret datorat avintului comertului cu marfuri si bani care cereau cunostinte mai perfectionate de evidenta, calcul si control a comertului si afacerilor.

a treia etapa , dupa 1795 , ii asigura contabilitatii , prin studiile si cercetarile efectuate , caracterul de stiinta independenta cu obiect si metode proprii.

Avand in vedere evolutia istorica a definirii obiectului contabilitatii , putem concluziona ca aceasta are ca obiect de studiu patrimoniul , reflectat de ansamblul valorilor concrete si abstracte , miscarea acestora in procesul aprovizionarii , productiei , desfacerii si rezultatele activitatii date.

In prezent , in tara noastra obiectul contabilitatii are un cadrul legiferat. Pe aceasta baza se stabileste ca prin contabilitate se cunoaste , se gestioneaza si se controleaza patrimoniul si rezultatele obtinute de catre persoanele fizice sau juridice care au calitatea de comerciant.

CONTINUTUL OBIECTULUI CONTABILITATII

Obiect de studiu pentru contabilitate il constituie patrimoniul .

Toate resursele economice ale societatii si rezultatele obtinute sunt structurate patrimonial pe agenti economici (unitati patrimoniale), care gestioneaza valori materiale si banesti.

Pentru a exista patrimoniu sunt necesare doua elemente interdependente:

subiectul de patrimoniu – persoana fizica sau juridica care sa aiba in posesie si gestiune bunuri materiale, drepturi si obligatii aferente, avand si dreptul de decizie asupra acestora in sensul punerii in folosinta, modificarii si transformarii lor;

bunurile economice(valori materiale si banesti) care il compun, ca obiect al relatiilor de drepturi si obligatii; aceste obiecte, bunuri si valori reprezinta averea persoanei fizice sau juridice, iar utilizarea ei (averii) transforma elementele componente in mijloace economice.

In teoria de specialitate se intalnesc trei conceptii in definirea si analiza patrimoniului ca obiect al contabilitatii:

juridica, conform careia patrimoniul reprezinta toate drepturile si obligatiile cu continut economic ale unui subiect de drepturi si obligatii(persoana fizica sau juridica);

economica, potrivit careia patrimoniul reprezinta totalitatea bunurilor economice exprimate in bani, inclusiv rezultatele folosirii lor, ce apartin unei persoane fizice sau juridice;

economico-juridica, in acceptiunea careia patrimoniul este un complex de drepturi si obligatii cu respectivele lor obiecte de drepturi si obiecte de obligatii evaluabile in bani.

PATRIMONIUL, OBIECT DE STUDIU AL CONTABILITATII

Obiectul contabilitatii il constituie reflectarea in expresie baneasca a patrimoniului aflat in gestiunea agentilor economici, institutiilor publice,societatilor bancare, societatilor de asigurari, organizatiilor cooperatiste, asociatilor, fundatiilor, sindicatelor, precum si a celorlalte persoane care au dobadit personalitate juridica, potrivit legii devenind entitati patrimoniale.

Patrimoniul se exprima sub forma unei egalitati care reprezinta ecuatia patrimoniala:

BUNURI ECONOMICE = DREPTURI SI OBLIGATII

Acesta egalitate exprima dubla determinare si reprezentare a patrimoniului:

ca bunuri economice, care reprezinta purtatorii materiali ai proprietatii sau exprima forma materiala concreta a capitalului;

Lucrare: Abordari teoretice asupra factorilor de influenta ai atractivitatii investitionale Lucrare: Idee de afacere - descrierea detaliata a serviciilor, fezabilitatea afacerii - creativiate si inventivitate

ca drepturi si obligatii, ce exprima raporturile de proprietate cu privire la bunurile economice, adica reprezinta caile de dobandire si posesie a bunurilor economice;

Egalitatea dintre cale doua aspecte ale patrimoniului se explica prin faptul ca:

nu poate exista un bun economic fara sa existe un drept asupra lui, o obligatie de a-l restiuti, achita si invers;

nu poate exista un drept sau o obligatie fara sa existe un bun asupra caruia se exercita dreptul sau obligatia respectiva;

In consecinta, nu poate exista patrimoniu economic fara cel juridic si nici patrimoniu juridic fara cel economic.

Patrimoniul economic reprezentat din bunuri ca obiecte de drepturi si obligatii exprimate in bani, formeaza substanta materiala a patrimoniului constituit pe baza relatiilor juridice.

Determinarea existentiala face ca patrimoniul sa se regaseasca sub forme concrete identificabile ca structuri(elemente corporale, necorporale, financiare) sau delimitate ca bunuri(cladiri, masini, marfuri, numerar, disponibilitati).

Determinarea economica a bunurilor se exprima prin utilitatea si valoarea lor. Utilitatea consta in capacitatea acestora de a satisface o nevoie productiva, sociala sau de consum. Valoarea consta in capacitatea de a fi evaluate in bani, intrand in circuitul economic ca marfa.

Patrimoniul juridic reprezentat de drepturile si obligatiile cu valoare economica exprima relatiile juridice generate de raporturile de proprietate in cadrul carora se procura si se gestioneaza bunurile.

Bunurile ce se afla in patrimoniul unei persoane fizice sau juridice pot fi:

bunuri proprii, pe care le poseda si le foloseste in baza dreptului de proprietate aspra lor;

bunuri straine, pe care la poseda si le foloseste in baza obligatiei de a le achita sau restitui;

Dubla reprezentare este concretizata in contabilitate prin reflectarea patrimoniului sub cele doua aspecte:

bunurile economice ale unitatii patrimoniale, privite sub aspectul fizic, material sub care apar ca masini, cladiri, materii prime, produse,marfuri, disponibilitati banesti etc.,exprimate, in totalitatea lor, prin notiunea de ACTIV;

sursele din care s-au constituit bunurile economice(capitaluri proprii, imprumuturi etc.) care, in totalitatea lor, se exprima prin notiunea de PASIV;

Notiunii de patrimoniu i se mai asociaza notiunile de avere, capital, resurse.

Averea este definita prin totalitatea bunurilor acumulate in proprietate de o persoana fizica sau juridica. Identificarea averii cu capitalul s-a datorat in special utilizarii notiunii, in tratatele de contabilitate, cu ocazia demonstrarii dublei reprezentari a egalitatii: avere = capital dandu-se averii sensul de parte concreta, iar capitalului sensul abstract de sursa a averii.

Capitalul reprezinta totalitatea drepturilor de proprietate asupra activelor investite, si nu bani ca atare.Din acest punct de vedere, se utilizeaza relatia: capital = avere-datorii care ne conduce la ideea ca in capital se regasesc atat valorile investite(activele), cat si relatiile de proprietate generate de existenta lor cand acesta este introdus incircuitul economic.

Resurse economice-aceasta notiune este utilizata pentru prezentarea si explicarea mecanismului contabil sub forma egalitatii: mijloace economice = resurse economice atunci cand un bun este atras in circuitul economic el reprezinta o sursa a acestui circuit, delimitandu-se ca o componenta a patrimoniului.

1.4.TRASATURILE OBIECTULUI CONTABILITATII

Trasaturile obiectului contabilitatii se delimiteaza pornind de la modul de reprezentare a patrimoniului si de la modul de gestionare a acestuia.

1.4.1.OBSERVAREA PATRIMONIULUI:

determinarea valorilor economice ale patrimoniului,(bunurile atrase intr-un circuit economic devin bunuri economice);

reflectarea modificarilor patrimoniului,(modificarile presupun consumuri-cheltuieli care produc venituri);

observarea financiara a intreprinderii.

Gestionarea patrimoniului:

evidenta operatiunilor produse intr-un perimetru dat;

calculul eforturilor si determinarea rezultatelor;

analiza faptelor particulare si generalizarea in concepte;

controlul integritatii patrimoniului prin contabilitate.

1.4.1 OBSERVAREA PATRIMONIULUI

In determinarea valorilor economice patrimoniale se pleaca de la egalitatea :

bunuri economice =drepturi si obligatii.

Totalitatea bunurilor economice genereaza un ansamblu de drepturi si obligatii care contribuie la realizarea echilibrului intern al patrimoniului.

Pentru a intelege ecuatia de mai sus trebuie separat proprietarul de inteprinzator.Bunurile economice aduse de participanti devin proprietatea noii entitati create devenite patrimoniu social in care participantii nu mai au un drept real, direct, asupra patrimoniului , ci un drept de creanta rezultat din calitatea de asociat. Din momentul recunoasterii ca persoana juridica entitatea patrimoniala nu mai activeaza prin asociatii sai chiar daca e vorba despre un asociat unic ci prin intermediul reprezentantilor acesteia pe care legiuitorul ii numeste administratori.

Bunurile economice pot fi rezultatul:

-aportului propriu si atunci relatia de baza se pastreaza in forma initiala:

-asocierii, si atunci relatia devine:

a) In circuitul economic , sursa primordiala o reprezinta capitalul, care poate fi:

-propriu al unor proprietari actionari

-atras pus la dispozitie in conditii juridice date.

Bunurile economice reflecta modul de investire si de gestionare a capitalului astfel incit se poate concluziona:

In circuitul social sursa primordiala o reprezinta fondurile deoarece acestea se incredinteaza intr-o forma concreta data spre administrare si gestionare. Egalitatea patrimoniala se exprima sub forma

Fiind destinate satisfacerii unor cerinte cu caracter social:invatamint, sanatate, aparare, ordine publica, putere administrativa, etc..

In ambele situatii raporturile de schimb proprii patimoniului pot fi reprezentate prin structurile contabile activ si pasiv care conduc la ecuatiile patrimoniului .

In care:

activul patrimonial= substanta concreta a capitalului sau a fondurilor puse la dispozitie

pasivul patrimonial= reflectarea surselor de finantare a bunurilor sau mijloacelor economice.

b) Reflectarea modificarilor patrimoniului.

Obiectul contabilitatii reflecta modificarile pe care le sufera masa patrimoniului sub forma efectuarii consumului si a rezultatelor acestuia concretizate in cheltuieli si venituri.

Patrimoniul constituit sufera modificari continue in masa sa concreta si in forma abstracta. In consecinta apar consumuri reflectate de cheltuieli pentru: valori platite sau de platit, obligatii fata de bugetul statului, amortizari, drepturi acordate sau de acordat salariatilor, etc..

Veniturile constituie ratiunea de efectuare a cheltuielilor urmind a se concretiza in sumele ce se vor incasa de inteprindere ca echivalent al activitatii sale. Din compararea cheltuielilor cu veniturile ,apar rezultatele pe care contabilitatea le inregistreaza ca pierdere sau profit dupa caz:

cheltuieli> venituri= rezultat negativ (-)

cheltuieli< venituri= rezultat pozitiv (+)

obtinindu-se ecuatia rezultatului:

Combinind ecuatia patrimoniului cu ecuatia rezultatului obtinem egalitatea fundamentala a contabilitatii.

Intre doua momente succesive se poate determina cresterea sau micsorarea patrimoniului, deoarece rezultatul pozitiv va genera profitul care creste masa patrimoniului, iar rezultatul negativ va determina o diminuare a patrimoniului prin pierderea inregistrata.

Observarea financiara a entitatii patrimoniale

Operatiile economice desfasurate intr-un perimetru patrimonial dat pot fi de exploatare, de finantare si de investitie.

Operatiile de exploatare au in vedere productia inteleasa in ciclul:

aprovizionare prelucrare desfacere. Contabilitatea reflecta situatia patrimoniului in fiecare din aceste stadii.

Operatiile de finantare vizeaza constituirea resurselor economice proprii (permanente) si atrase (straine)

-permanente- capitalul ca aport si cresterile sale;

-atrase- capitalul atras de la toate persoanele pe perioade medii si lungi sau pe termen scurt.

Operatile de investitie (dezvoltare) esalonata sau imediata cu efect in cresterea patrimoniului pe perioada indelungata:

-esalonat- investitiile in curs de executie caracterizate prin realizarea unor obiective prin mijloacele proprii ale entitatii patrimoniale sau angajate cu acest scop;

-imediat- achizitia ca atare a unor elemente patrimoniale cu folosinta indelungata;

GESTIONAREA PATRIMONIULUI

Obiectul contabilitatii din punct de vedere al gestionarii se refera la evidenta, calculul, analiza si controlul patrimoniului social.

evidenta. Obiectivul contabilitatii consta in capacitatea sa de a inregistra intr-o anumita ordine si pe baza unor principii in mod operativ precis si in complexitatea lor procesele si fenomenele economice din cadrul entitatilor patrimoniale care se pot exprima valoric.

Evidenta se realizeaza prin inregistrarea cronologica si sistematica a operatiunilor economice si financiare.

Inregistrarea cronologica este un ansamblu de operatiuni efectuate in baza informatiilor cuprinse in documentul justificativ.

Operatiunile constau in inregistrarea faptelor , fenomenelor, si proceselor economice incepind de la 1 ianuarie respectiv inceputul activitatii pina la 31 decembrie respectiv incetarea activitatii

Ea se realizeaza cu ajutorul registrului jurnal prin inregistrarea zilnica a documentelor justificative care reflecta operatiunea economica din momentul producerii ei si inscrisa ca atare pe document.

Inregistrarea sistematica. Toate operatiunile inregistrate cronologic se inscriu apoi sistematic , adica pe conturiu, in fisele de cont sintetic care formeaza registrul cartea mare. In fisele de cont sintetic se inregistreaza numai operatiunile ce se refera la acel cont potrivit normelor metodologice de utilizare a conturilor specifice fiecarui domeniu de activitate (agenti economici, institutii publice, organizatii obstesti, societati bancare.

calculul. Contabilitatea masoara si determina costurile ocazionate de activitati economico-sociale. Necesitatea calcularii costurilor apare cu atit mai in evidenta cu cit creste mediul concurential. Calculul costurilor previne epuizarea surselor economice si atenueaza dezechilibrele create in raporturile interne ale patrimoniului social.

analiza. Obiectul contabilitatii prin analiza reda si interpreteaza pornind de la particular , raporturile de schimb generalizindu-le in concepte asupra rezultatelor obtinute. Analiza dezvaluie directii si tendinte ce se manifesta in miscarea patrimoniului. Prin aceasta obiectului contabilitatii i se releva caracterul previzional si nu doar acela de oglindire a activitatii agentilor economici. Analiza economica ofera date pentru conducerea prin bugete si realizarea contabilitatii manageriale.

controlul. Ca stiinta a gestiunii obiectul contabilitatii se caracterizeaza prin informatiile clare si complete pe care le poate furniza controlului necesar a se efectua in cazul oricarui patrimoniu social. Controlul realizeaza in primul rind stabilirea integritatii patrimoniului social la un moment dat ca urmare a modificarilor si transformarilor pe care le-a suferit si in al doilea rind dovada eficientei gestionarii patrioniului social incredintat.

1.5 SFERA DE ACTIUNE A OBIECTULUI CONTABILITATII

Un aspect important al definirii contabilitatii il reprezinta fixarea sferei de actiune al acesteia. Economia actuala a tarii noastre se poate structura din punct de vedere al entitatilor patrimoniale , ca fiind formata din:

agenti economici: regii autonome si societati comerciale;

institutii publice finantate din fonduri publice sau proprii;

unitati cooperatiste;

asociatii cu scop nelucrativ;

alte persoane juridice;

persoane fizice ce au calitate de comerciant;

In cadrul acestor entitati patrimoniale contabilitatea ca instrument principal de cunoastere , gestiune si control al patrimoniului si al rezultatelor obtinute trebuie sa asigure:

-inregistrarea cronologica si sistematica;

-controlul operatiunilor patrimoniale efectuate;

furnizarea informatiilor necesare stabilirii patrimoniului national si a executiei bugetului public national.

Contabilitatea se tine in limba romina si in moneda nationala

a) unitatile patrimoniale care desfasoara activitati economice(agentii economici).

Regiile autonome= entitati patrimoniale aflate sub indrumarea administrativa a ministerelor dar avind independenta si resonsabilitati depline de gestionare si exercitare a dreptului de proprietate. Infiintarea si existenta lor este dispusa de stat prin organele administratiei centrale sau locale.

Societatile comerciale= entitati patrimoniale create prin asocierea personelor fizice sau juridice in vederea efectuarii de acte de comert.

Societatile comerciale (SC )se pot constitui in una din urmatoarele forme:

Societate in nume colectiv (SNC);

Societate in comandita simpla (SCS);

Societate pe actiuni (SA);

Societate in comandita pe actiuni (SCA);

Societate cu raspundere limitata (SRL).

Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimniul social.

Actul constitutiv:

contract de societate (SNC si SCS)

contract de societate si statut (SA, SCA, SRL)

Actul constitutiv se semneaza de toti asociatii sau de fondator in caz de subscriptie publica. Actul constitutiv stabileste patrimoniul initial adica bunurile economice, drepturile si obligatiile care se nasc in legatura cu acesta precum si definirea obiectului de activitate al societatii care va delimita astfel obiectul contabilitatii in acel perimetru cum ar fi:

capitalul social subscris si varsat cu mentionarea aportului fiecarui asociat in numerar sau in valuta ; valoarea aportului in natura si modul de evaluare;

valoarea nominala a partilor sociale si numarul partilor sociale atribuite fiecarui asociat pentru aportul sau;

asociati care reprezinta si administreaza societatea;

partea fiecarui asociat la beneficiu si pierderi;

durata societatii;

modul de dizolvare si lichidare;

avantaje rezdervate fondatorilor;

b) institutiile publice sint entitati patrimoniale definite in Constitutia Republicii Romania:

Parlamentul si institutii din subordinea sa;

Presedintia;

Guvernul, ministerele, organe de specialitate subordonate lor;

autoritatile administratiei publice locale si institutii publice subordonate lor;

autoritatile judecatoresti;

ministerul public;

institutii publice de invatamint superior;

Academia Romina si institutiile subordonate.

c) unitati non-profit.In aceasta categorie se inscriu entitatile patrimoniale constituite in scopul realizarii unor obiective sociale cum ar fi:fundatii, asociatii.In cadrul lor, scopul declarat il constituie asocierea unor fonduri in scopul rezolvarii unor actiuni pe care institutiile publice , organizatiile guvernamentale,etc. nu le au, fie ca obiect de activitate fie ca arie de extindere.Organizarea si conducerea contabilitatii in aceste cazuri este necesara tocmai pentru a demonstra caracterul non-profit al activitatii obiectiv important pentru evitarea evaziunii fiscale , atragerea de fonduri.

d) sfera obiectului contabilitatii se largeste pe masura cresterii complexitatii economiei nationale depasind perimetrul unitatilor patrimoniale si extinzindu-se la nivel macroeconomic prin aparitia contabilitatii nationale. Cu ajutorul sau se reprezinta ansamblul operatiunilor ce constituie activitatea economica nationala privind produsul intern brut, marimea avutiei nationale, relatii financiare si fluxuri monetare.Contabilitatea nationala reprezinta un sistem sintetic de analiza structural-globala a ansamblului economic al tarii.