Analiza folosirii intensive a capitalului fix

Analiza folosirii intensive a capitalului fix

Utilizarea intensiva a mijloacelor fixe reflecta productia ce se poate obtine pe o unitate de capacitate intr-o perioada de timp. Pentru caracterizarea folosirii intensive a capitalului fix se folosesc urmatorii indicatori:

- indicii tehnico-economici de utilizare intensiva;

- indicii de utilizare a capacitatii de productie;

- randamentul mediu pe un utilaj si pe ora-masina.

Indicii tehnico-economici de utilizare intensiva a mijloacelor fixe () se determina pe grupe de masini si utilaje si reprezinta raportul dintre volumul productiei (Q) si caracteristica utilajului (C) inmultita cu timpul de functionare (T), adica:

Acest indicator se exprima in mod diferit in functie de caracteristica utilajelor (volum, suprafata, capacitate) si de particularitatile procesului tehnologic.

Indicele de utilizare a capacitatii de productie ( ) se determina ca un raport intre volumul productiei obtinute (Q) si capacitatea de productie a intreprinderii ():

La randul sau, marimea capacitatii de productie se determina, in general, cu ajutorul relatiei:

Modalitatile de determinare a capacitatii de productie prezinta o serie de particularitati, in functie de tipul tehnologiei de fabricatie si de organizarea procesului de productie.

Un obiectiv important al analizei il constituie stabilirea rezervelor de capacitati de productie intrucat existenta unor locuri inguste de productie determina anumite diferente intre marimea capacitatii de productie (), productia programata () si productia efectiva (). Rezervele de capacitate se stabilesc astfel:

In cadrul analizei se pot scoate in evidenta evolutia rezervelor de capacitati de productie pe seama cresterii gradului de folosire extensiva sau intensiva a mijloacelor fixe, precum si prin inlaturarea locurilor inguste de productie.

Folosirea intensiva a masinilor si utilajelor se mai poate aprecia si cu ajutorul randamentului mediu pe un utilaj si a randamentului mediu orar.

Randamentul mediu pe un utilaj () se determina prin raportarea productiei obtinute (Q) la numarul mediu de masini si utilaje folosite intr-o perioada de timp ():

Acest indicator se poate calcula pentru toate masinile si utilajele direct productive sau pe anumite grupe de masini si utilaje.

Randamentul mediu orar () se obtine prin raportarea volumului productiei la timpul total de functionare al masinilor si utilajelor exprimat in ore-masina (T):

In cadrul analizei se poate determina si randamentul marginal al folosirii utilajelor () ca raport intre variatia volumului productiei si variatia factorului utilizat (X), exprimat prin numarul de utilaje sau timpul lucrat, adica:

Un obiectiv important al analizei il reprezinta studierea corelatiei dintre volumul productiei si utilizarea extensiva si intensiva a masinilor si utilajelor. Aceasta corelatie poate fi redata prin urmatoarele relatii de conditionare:

1)        

2)

Astfel, modificarea volumului productiei depinde in mod direct proportional de modificarea numarului mediu de utilaje si a randamentului mediu pe un utilaj, care la randul sau este in functie de timpul de functionare al unui utilaj si de randamentul mediu orar.