Contabilitate
Gestiunea si controlul stocurilor - grileGESTIUNEA SI CONTROLUL STOCURILOR - GRILE TRUE/FALSE 1. Stocul activ este reprezentat de cantitatea ramasa dupa vanzare, fiind de fapt echivalentul stocului de siguranta. 2. Stocurile curentesunt destinate satisfacerii cererii zilnice, normale, caracteristica lor principala fiind aceea ca se reinnoiesc continuu, pe masura epuizarilor. 3. Stocul in curs de transport reprezinta cantitatea de marfuri prevazuta pentru acumularea cu cadrul depozitelor intreprinderilor comerciale (cu ridicata si cu amanuntul) cu scopul asigurarii continuitatii procesului de vanzare, in cazul in care sunt necesare transporturi de la un depozit central la punctele de vanzare. 4. Stocul anticipat are rolul de a declansa, atunci cand s-a ajuns la dimensiunile sale, o noua aprovizionare (lansare de comenzi). 5. Complexitatea sortimentala este un alt factor care influenteaza stocurile, in principal nivelul si dinamica acestora. 6. Sub aspectul cantitatii de produse detinute in stoc dintr-un anumit produs, angrosistul depaseste, in general, volumul vehiculat de un detailist. 7. Riscul mentinerii in stoc, de catre detailist, a unui anumit produs este mai mic decat in cazul angrosistului, sub aspect cantitativ. 8. Criteriul cel mai folosit in gruparea bunurilor prin metoda ABC se refera la valoarea stocului mediu la diferitele bunuri 9. Conditiile de depozitare si evidenta influenteaza criteriile de optimizare a stocurilor. 10. Restrictiile exogene alesistemului de gestiunedepind de politica firmei 11. Erorile influenteaza hotarator buna gestionare a stocurilor, ele punandu-si amprenta asupra eficientei economice a activitatii comerciale, indiferent de sensul in care se inregistreaza (sub sau supra dimensionarea cererii). 12. Optimizarea stocurilor prin costuri are in vedere determinarea unei astfel de strategii, incat cheltuielile prilejuite de procesul stocajului sa fie minime. 13. Atunci cand cele doua tipuri principale de cheltuieli raman constante o perioada mai lunga de timp, politica de aprovizionare a depozitului cu ridicata va avea in vedere volumul previzionat al vanzarilor. 14. Costul de aprovizionare are in vedere valoarea relativa a cheltuielilor aferente unei aprovizionari, fiind necesar sa fie scoase in evidenta acele cheltuieli care variaza o data cu modificarea numarului de comenzi la furnizori. 15. Stocul de alerta are rolul de a declansa, atunci cand s-a ajuns la dimensiunile sale, o noua aprovizionare (lansare de comenzi). 16. Indicatorii absoluti masoara stocurile de marfuri, fie in unitati naturale, fie valorice. Cu ajutorul unor asemenea indicatori pot fi exprimate atat stocurile existente la unmoment dat, cat si cele medii ale unei anumite perioade, calculate deci ca medie a stocurilor existente la anumite momente, dintr-o perioada anumita. 17. Frecventa cererii populatiei influenteaza semnificativ nivelul, dinamica si structura stocurilor de marfuri din comert. 18. Aprovizionarea conditioneaza in mod hotarator politica de stocuri si metodele de gestionare a acestora. 19. Sub aspectul cantitatii de produse detinute in stoc dintr-un anumit produs, detailistul depaseste, in general, volumul vehiculat de un angrosist. 20. Metoda ABC permite formarea unor stocuri cat mai mari de resurse materiale, asigurandu-se prin aceasta o viteza de rotatie mai accelerata si un necesar de finantare moderat. 21. Timpul pentru stocul de conditionare (TSCdt ) cuprinde numarul. de zile necesar efectuarii unor operatiuni de pregatire a materialelor, de stocare, de uscare in vederea intrarii in productie, fiind rezultatul timpilor necesari acestor operatii 22. Stocul activ este suplimentul de stoc care permite depasirea "nivelului de serviciu" (K) atins de stocul de siguranta. 23. Stocul de siguranta este suplimentul de stoc care permite depasirea "nivelului de serviciu" (K) atins de stocul activ. 24. In cazul unor marfuri voluminoase, capacitatea de depozitare devine un criteriu prohibitiv, ce influenteaza dimensiunile totale ale stocului, determinand cantitatea ce urmeaza a fi comandata si intervalul optim de reaprovizionare 25. Marfurile sezoniere au o cerere iregulata, ce se confrunta cu incertitudinea realizari acestora ca marfuri, rolul principal in alegerea si cumpararea lor il joaca gusturile si criteriile de judecata ale consumatorilor la un moment dat. 26. Marimea si structura sortimentului comercializat influenteaza in mod hotarator politica de stocuri, in general si obiectivele de optimizare a marimii si structurii acestora, in special. 27. Aprovizionarea, la fel ca si desfacerea, respectiv modul de organizare a acesteia nu conditioneaza semnificativ politica de stocuri si metodele de gestionare a acestora 28. Conditiile de depozitare si evidenta influenteaza criteriile de optimizare a stocurilor. 29. Stocarea nu presupune o strategie absoluta a marfurilor care imbraca forma de stocuri; dimpotriva, stocul sufera un proces continuu de innoire, participand activ la realizarea circulatiei. 30. Viteza reala de circulatie a marfurilor este aceiasi de la un produs la altul, de la un stadiu de circulatie a marfurilor la alt stadiu si de la un agent economic la altul. 31. In practica, nivelul stocului optim care sa maximizeze efectul, in conditiile unui risc minim, se inregistreaza pentru perioade scurte de timp intrucat stocurile sunt supuse unor variatii continue, determinate de caracterul aleatoriu al factorilor determinanti. 32. Criteriul cel mai folosit in gruparea bunurilor prin metoda ABC se refera la valoarea stocului minim la diferitele bunuri. 33. Metoda ABC permite formarea unor stocuri cat mai mari de resurse materiale, asigurandu-se prin aceasta o viteza de rotatie mai accelerata si un necesar de finantare moderat. 34. In ceea ce priveste particularitatile fizice ale produselor, exista trei grupe de probleme ce trebuie avute in vedere in optimizarea stocurilor, respectiv volumul, valoarea si gradul de perisabilitate a marfurilor. 35. In ceea ce priveste marimea sortimentului, se constata faptul ca in reteaua cu amanuntul exista un sortiment mai numeros fata de cel din depozitele comertului cu ridicata. 36. Gestiunea stocurilor se reduce la alegerea unui model matematic, care sa fixeze dimensiunile optime ale stocurilor alcatuind un sistem complex, in cadrul caruia normarea va reprezenta doar punctul de plecare. 37. Controlul periodic consta in analiza zilnica a stocului, pentru a determina si necesitatile de reaprovizionare. 38. Controlul periodic consta in analiza stocurilor la anumite intervale de timp, de exemplu saptamanal sau lunar. 39. Comparativ cu sistemele de control continuu, punctul de reaprovizionare specific sistemelor de control periodic este mai mic, sub aspect cantitativ. 40. Sistemul de reaprovizionare in functie de nivelul tinta se bazeaza pe un interval fix al comenzii si pe un control periodic la intervale scurte. 41. DRP este o metoda de planificare si control al stocurilor, care aplica principiile MRP la domeniul distributiei. MULTIPLE CHOICE 1. Aceasta politica de gestiune a stocurilor este specifica managerilor prudenti, este o politica de aversiune fata de risc, si isi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri si lichiditati ridicate.
2. Parametrii de timp care intervin in procesul de stocare si gestiune a stocurilor sunt, in sinteza, urmatorii:
3. Acest tip de gestiune se realizeaza in situatiile in care nu se cunosc din timp datele calendaristice de lansare a comenzilor si acestea trebuie determinate prin extrapolare sau prin estimari succesive in concordanta cu modul in care se manifesta cererea de resurse.
4. "Nivelul de serviciu" masoara gradul de satisfacere a solicitarilor sau probabilitatea de non-ruptura a stocului putandu-se calcula:
5. Aceasta formula se foloseste pentru determinarea
6. Aceasta formula se foloseste pentru determinarea
7. Aceasta formula Qm = ZxdxCa se foloseste pentru determinarea Cs
8. Aceasta formula Ca= a+bt este folosita la determinarea
9. Potrivit acestui principiu "nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior"
10. Potrivit acestui principiu "se presupune ca unitatea patrimonial isi continua in mod normal functionalitatea intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii "
11. Acest tip de stoc reprezinta cantitatea de marfuri atrasa, consumata in procesul de vanzare si care asigura continuitatea desfacerilor. In literatura de specialitate, aceasta categorie de stocuri este cunoscuta si sub denumirea de stocuri curente.
12. Aceste stocuri se creeaza in scopul alimentarii continue a consumului si pe perioada de intrerupere a exploatarii si/sau transportului unor marfuri, ca urmare a conditiilor naturale si de clima.
13. Acest tip de stocuri reprezinta cea mai obisnuita forma de stoc existenta in reteaua comerciala. Ele sunt destinate satisfacerii cererii zilnice, normale, caracteristica lor principala fiind aceea ca se reinnoiesc continuu, pe masura epuizarilor.
14. Acest tip de stocuri este format din cantitatea de marfuri necesara prevenirii unor eventualelerupturi de stoc, urmare neritmicitatii livrarilor de la furnizori, cresterii neasteptate a cererii de marfuri, si implicit a vanzarilor.
15. Acest tip de stocuri reprezinta cantitatea de marfuri stationata la comerciant sau neexportata care, dupa receptie, pentru stocare sau vanzare/revanzare necesita unele operatiuni: sortare, divizare, asamblare, modificarea unor caracteristici fizice, preambalare, reambalare etc.
16. Acest tip de stocuri reprezinta cantitatea de marfuri stocata in perioade favorabile de pret, in scopul comercializarii acestora, in momente de crestere a preturilor.
17. Acest tip de stocuri se constituie in scopul evitarii penuriei unor marfuri la consumatori pe perioada cand este prevazuta incetarea livrarii de la furnizor.
18. Element functional ale procesului de stocare care se refera la categoriile si tipurile de resurse, cantitatile, ritmul de eliberare in consum, volumul si ritmul aprovizionarilor.
19. Acest tip de costuricuprinde suma cheltuielilor care se efectueaza pe durata stationarii resurselor cu receptia, manipularea, depozitarea, paza, evidenta etc.
20. Tip de gestiune a stocurilor care se realizeaza in situatiile in care nu se cunosc din timp datele calendaristice de lansare a comenzilor si acestea trebuie determinate prin extrapolare sau prin estimari succesive in concordanta cu modul in care se manifesta cererea de resurse.
21. Pentru dimensionarea stocului la materii prime si materiale este necesara cunoasterea: 1. necesarului fizic 2. necesarului valoric 3. timpul pentru stocul curent 4. timpul pentru conditionare 5. timpul de siguranta 6. timpul pentru transporturi interioare
22. Nivelul de serviciu masoara:
23. In ce priveste modalitatile de accelerare a vitezei de rotatie in faza de productie, sunt necesare: 1.reducerea costurilor 2. reducereaduratei ciclului de fabricatie 3. stabilirea unor fluxuri rationale de fabricatie 4. organizarea rationala a miscarii si manipularii resurselor materiale 5. folosirea integrala a timpului de lucru 6. mecanizarea, automatizarea, robotizarea proceselor de productie
24. Aceste stocuri sunt destinate satisfacerii cererii zilnice, normale, caracteristica lor principala fiind aceea ca se reinnoiesc continuu, pe masura epuizarilor.
25. Indicator al stocurilor de marfuri care exprima numarul de zile pentru care stocul ar putea asigura vanzarea sau, altfel spus, in care s-ar innoi in intregime.
26. Politica de gestiune a stocurilor specifica managerilor prudenti, care isi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri si lichiditati ridicate.
27. Marfuri care sunt solicitate aproximativ regulat de consumatori, de-a lungul intregului an, desfacerile lor fiind previzibile pentru o perioada relativ lunga de timp. Exista deci posibilitatea de a previziona desfacerile, acest lucru oferind intreprinderilor comerciale ,,sansa' aplicarii unor metode de gestiune a stocurilor cu aprovizionare la intervale fixe, folosind drept criterii de optimizare grupele distincte de cheltuieli, respectiv cele de lansare a comenzii, de mentinere in stoc, etc.
28. Restrictii ale sistemului de gestiune ce depind de politica firmei, aceasta avand posibilitatea de a le modifica in functie de obiectivele sale (ex: nivelul de servicii si cheltuielile aferente stocului, sistemul informational etc.).
29. Nivelul de servire este un indicator ce reflecta capacitatea firmei de a onora cererea clientilor. Poate fi definit in functie de: 1. durata ciclului, de performanta 2. numarul comenzilor onorate 3. cantitatea comandata, onorata din stoc, pentru un produs sau o linie de produse
30. In cazul produselor pentru care absenta din stoc ar genera costuri mari datorita opririi productiei sau ar conduce la efecte nedorite (de exemplu, pierderea de vieti omenesti in spitalele care nu dispun de anumite produse medicale la momentul potrivit), nivelul de servire poate fi stabilit la:
31. Cumpararea anticipata urmareste obtinerea de economii de costuri, prin achizitionarea unei cantitati care depaseste nevoile curente ale organizatiei, la un pret convenabil, in conditiile in care se estimeaza:
32. Aprovizionarea cu o cantitate mai mare decat nevoile curente si cele previzibile ale firmei, desi generatoare de riscuri, poate permite revanzarea ulterioara in scop speculativ, la un pret:
33. Aceasta functie a stocurilor presupune o structurare sortimentala a stocurilor, care sa satisfaca pe deplin gusturile si preferintele populatiei consumatoare si sa dea posibilitatea unor multiple alternative de alegere.
34. In functie de perioada in care stocurile sunt identificate acestea pot fi clasificate in:
35. Dupa criteriul participarii stocurilor la procesul de circulatie a marfurilor, acestea pot fi clasificate in:
36. Acest tip de stocuri se constituie pentru scopuri deosebite, ca de exemplu stocurile constituite pentru zonele in care, in anumite perioade, drumurile de acces devin impracticabile.
37. Acest tip de stocuri reprezinta cantitatea de marfuri stasionata la comerciant sau neexportata care, dupa receptie, pentru stocare sau vanzare/revanzare necesita unele operatiuni: sortare, divizare, asamblare, modificarea unor caracteristici fizice, preambalare, reambalare etc.
38. Acest tip de stocuri reprezinta cantitatea de marfuri stocata in perioade favorabile de pret, in scopul comercializarii acestora, in momente de crestere a preturilor.
39. Scopul formarii acestor stocuri este de obtinere a unor profituri conjuncturale favorizate de raportul dintre cerere si oferta (cererea > oferta).
40. Acest tip destocuri se constituie in scopul evitarii penuriei unor marfuri la consumatori pe perioada cand este prevazuta incetarea livrarii de la furnizor.
41. Acest tip de stocuri este destinat satisfacerii cererii zilnice, normale, caracteristica lor principala fiind aceea ca se reinnoiesc continuu, pe masura epuizarilor.
42. Acest tip de stocuri are rolul de a declansa, atunci cand s-a ajuns la dimensiunile sale, o noua aprovizionare (lansare de comenzi).
43. Acest indicator arata de cate ori se reinnoiesc stocurile in cursul unei perioade date, de regula de un an, de cate ori se cuprind ele in valoarea desfacerilor de marfuri.
44. Cu ajutorul unor asemenea indicatori pot fi exprimate atat stocurile existente la unmoment dat, cat si cele medii ale unei anumite perioade, calculate deci ca medie a stocurilor existente la anumite momente, dintr-o perioada anumita.
45. Acest element functional al procesului de stocare se refera la categoriile si tipurile de resurse, cantitatile, ritmul de eliberare in consum, volumul si ritmul aprovizionarilor.
46. Acest tip de costuri implicate in procesul de stocare includ toate cheltuielile care se fac de la emiterea comenzii si pana la onorarea ei (transport, delegatii, negocieri etc.)
47. Acest tip de costuri implicate in procesul de stocare cuprinde suma cheltuielilor care se efectueaza pe durata stationarii resurselor cu receptia, manipularea, depozitarea, paza, evidenta etc.
48. Acest tipde gestiune a stocurilor se caracterizeaza prin aprovizionari si reaprovizionari cu materiale in cantitati egale si la intervale egale de timp.
49. Aceasta modalitate de gestiune a stocurilor este caracteristica unitatilor cu productie de serie mare sau cu productie uniforma, de masa.
50. Acest tip se gestiune a stocurilor presupune aprovizionarea si reaprovizionarea cu loturi si cantitati care trebuie estimate la anumite momente calendaristice.
51. Acest tip de gestiune este specific pentru tesatorii, fabricile de confectii, de mobila etc. ce au un nomenclator constant de productie dar care trebuie sa se adapteze in functie de cererea de tesatura, culoare, moda.
52. Acest tip de gestiune a stocurilor se realizeaza in situatiile in care nu se cunosc din timp datele calendaristice de lansare a comenzilor si acestea trebuie determinate prin extrapolare sau prin estimari succesive in concordanta cu modul in care se manifesta cererea de resurse.
53. Acest tip de gestiune se practica in special de firmele care au un volum mare de productie nenominalizata sau care efectueaza prestari de servicii.
54. Acest tip de gestiune a stocurilor se caracterizeaza prin cereri de resurse variabile la intervale variabile iar in functie de acestea se determina lotul de aprovizionare.
55. In cadrul acestei grupe a sistemului ABC atentia se va orienta in sensul folosirii de modele matematice exigente, care vor avea in vedere elemente (factori) concrete ce conditioneaza nivelul stocurilor si care asigura constituirea lor la dimensiuni cat mai mici, determinand accelerarea la maximum a vitezei de rotatie a capitatului circulant.
56. Pentru aceasta grupa din cadrul sistemului ABC se pot aplica doua strategii: stabilirea de modele distincte cu un grad de exigenta mediu pentru dimensionarea stocurilor de materiale din aceasta grupa; folosirea metodelor alese pentrugrupa A la materialele care, din perspectiva valorii prezinta trasaturile acestei grupe si a modelelor pentru grupa C, materialelor ce-i pot fi asimilate.
57. Pentru materialele din aceasta grupa a sistemului ABC se pot folosi modele mai putin exigente si care vor retine in calcul numai factorii cu actiune hotaratoare in dimensionarea stocurilor.
58. Aceste marfuri au o vanzare influentata de factori cronologici sau climaterici. Intr-o asemenea situatie, aprovizionarea si implicit dimensiunile stocurilor trebuie astfel esalonate, incat sa se adapteze evolutiei in timp a desfacerilor.
59. Acest principiu, care sta la baza evaluarii stocurilor, are ca efect eliminarea situatiilor de decapitalizare a unitatii patrimoniale ca urmare a datoriilor fiscale mari si a distribuirii de dividende fictive.
60. Potrivit acestui principiu, care sta la baza evaluarii stocurilor, "nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior".
61. Potrivit acestui principiu, care sta la baza evaluarii stocurilor, evaluarea elementelor patrimoniale, in general, si a bunurilor materiale in special se face la costul de origine sau de intrare stabilit pe baza documentelor justificative.
62. Potrivit acestui principiu, care sta la baza evaluarii stocurilor, se asigura compatibilitatea in timp a informatiilor contabile.
63. Acest principiu, care sta la baza evaluarii stocurilor, permite schimbarea metodelor numai atunci cand noua metoda este impusa de lege sau de o alta autoritate ce are asemenea atributii, precum si daca se considera ca aceasta schimbare va oferi o imagine mai reala si corecta (fidela) a situatiei patrimoniale si rezultatului contabil.
64. Acest principiu de evaluare a stocurilor consta in faptul ca veniturile si cheltuielile sunt contabilizate pe masura generarii sau angajarii lor (si nu cu ocazia incasarii sau platilor) si inregistrate in situatiile financiare ale perioadei respective.
65. Potrivit acestui principiu se presupune ca unitatea patrimonial isi continua in mod normal functionalitatea intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii
66. Acest principiu de evaluare a stocurilor consta in faptul ca bilantul de deschidere al unui exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului financiar precedent.
67. Acest principiu de evaluare a stocurilor interzice imputarea efectelor schimbarii metodelor de evaluare a stocurilor, capitalurilor cu care o unitate patrimoniala isi incepe noul exercitiu financiar.
68. Acest principiu de evaluare a stocurilor presupune necompensarea plusurilor de valoare cu minusuri1e de valoare in contextul aplicarii principiului prudentei si necompensarea intre valoarea de intrare si provizionul pentru deprecierea stocurilor.
69. Prin varianta actualizarii periodice a acestei metode de evaluare a stocurilor, in conditiile cresterii preturilor prin inflatie, pretul de evaluare al stocului final este mai mic decat ultimul pret de aprovizionare, astfel ca valoarea iesirilor va fi mai mare decat in prima varianta, influentand cheltuielile de exploatare si rezultatele finale.
70. Potrivit acestei metode, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie al primului lot intrat, iar pe masura epuizarii lotului, stocurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie al lotului urmator in ordine cronologica.
71. Potrivit acestei metode de evaluare a stocurilor, iesirile sunt evaluate la costul ultimului lot intrat, iar dupa epuizarea lotului, cantitatile iesite vor fi evaluate la costul lotului anterior.
72. Potrivit acestei metode de evaluare a stocurilor, intreprinderile in cadrul contabilitatii interne de gestiune, pot sa determine costurile si preturile prestabilite pentru a evalua stocurile folosind costurile standard.
73. Aceasta metoda de evaluare a stocurilor poate distorsiona rezultatele din activitatea de exploatare intr-o perioada in care nivelul stocurilor scade sub nivelul existent la inceputul perioadei, avand, prin urmare, ca rezultat includerea costurilor vechiului stoc (din perioada anterioara) in costul vanzarilor.
74. Aceasta metoda este o filozofie de control al stocurilor, al carei scop este mentinerea cantitatii necesare de material in locul potrivit, la momentul potrivit, pentru a realiza cantitatea potrivita de produse
75. Aceasta metoda este o filosofie de programare, conform careia intregul canal de aprovizionare/livrare este sincronizat pentru a raspunde cerintelor productiei sau clientilor.
76. Aceasta metoda consta intr-un set de proceduri corelate, decizii, reguli si inregistrari care traduc un program de productie principal in cerinte nete, precum si in satisfacerea planificata a acestor cerinte, pentru fiecare articol din stoc, care este necesar pentru indeplinirea programului respectiv.
77. Aceasta metoda urmareste sa controleze fluxul tuturor articolelor necesare pentru fabricatia unui anumit produs.
78. Principiul pe care se bazeaza aceasta metoda este faptul ca cererea unui nivel superior, de exemplu un depozit central, este dependenta de cererea de la nivelul imediat inferior, respectiv depozitele regionale
MATCHING
1. Precautia. 2. Diminuarea incertitudinii. 3. Speculatia. 4. Tranzactia. 5. Imbunatatirea serviciului logistic pentru clienti 6. Echilibrul relatiei dintre cerere si oferta 1. 2. 3. 4. 5. 6. Raspunsurile
la Gestiunea
stocurilor:1-F,2-A,3,F,4-F,5-A,6,A,7-A,8-A,9-A,10-F,11-A,12-A,13-A,14,-F,
|