Stabilirea materialitatii

STABILIREA MATERIALITATII

1. Conceptul de materialitate

Materialitatea este un concept bazat pe recunoasterea faptului ca rareori situatiile financiare pot fi absolut corecte si ca un anumit grad de toleranta in acuratetea acestora exista. Materialitatea reprezinta nivelul maxim de eroare identificate in urma verificarii operatiilor selectate prin esantioane, pentru care auditorii sunt dispusi sa-l accepte.

In cazul unui audit al situatiilor financiare, auditorul urmareste sa estimeze nivelul global al erorilor, neregularitatilor sau inexactitatilor si daca acestea sunt considerate ca fiind materiale, atunci aceasta problema este adusa in atentia utilizatorilor.

Deoarece trebuie obtinute probe de audit competente, relevante si rezonabile pentru a-si sustine judecata si concluziile, auditorul trebuie in fapt, sa obtina garantia ca situatiile financiare care au fost auditate nu sunt practic eronate.

Materialitatea, potrivit standardelor este definita ca : "O expresie a semnificatiei sau importantei relative a unui aspect particular al situatiei financiare luate in ansamblu."

Un aspect este material daca omiterea sau declararea sa eronata/falsa ar influenta acceptabil/rezonabil deciziile unui destinatar al raportului de audit. Aceasta definitie este limitativa la efectul asupra destinatarului raportului de audit.

Materialitatea poate fi definita in trei moduri :prin valoare, prin natura, prin context.

2. Materialitatea prin valoare

In examinarea situatiilor financiare, cand se stabileste materialitatea prin valoare, nivelul acesteia trebuie sa fie corelat cu cel mai important element din cadrul acestora.

Pentru a stabili materialitatea prin valoare, auditorul trebuie sa determine nivelul cel mai mare al erorilor pe care acesta il poate accepta, considerat individual sau luat impreuna cu alte erori din cadrul populatiei. Nivelul materialitatii prin valoare este stabilit la inceputul auditului si va fi considerat numai ca un reper pe parcursul efectuarii acestuia, auditorii trebuind sa ia in considerare un sir intreg de valori pentru materialitate si sa justifice nivelul ales al acesteia.

Fiecare materialitate a auditului trebuie sa se bazeze pe circumstante individuale.Cand decide asupra utilizarii unei cifre pentru materialitate, auditorul trebuie sa aiba in vedere doua intrebari in legatura cu aspectele auditate :

▬ cat de mare este interesul legislativului si al altor utilizatori

▬ care sunt asteptarile utilizatorilor in legatura cu aceasta

Intelegerea activitatii entitatii auditate usureaza raspunsul.

Exemplu : Materialitatea este determinata ca un procent din venituri sau din cheltuieli. Atat pentru venituri cat si pentru cheltuieli materialitatea poate fi stabilita intre 0,5-2%.

1. Exemplu pentru cheltuieli : In cazul auditarii unui program guvernamental care are un buget de 600 miliarde lei, materialitatea este stabilita la un anumit nivel monetar care sa reflecte nivelul de eroare din conturi care nu va afecta deciziile utilizatorilor situatiilor financiare.

Auditul poate decide ca materialitatea sa fie stabilita la 1% din cheltuieli, adica la 1% din 600 miliarde lei, cat reprezinta bugetul programului.

2. Exemplu : Prin bugetul de venituri si cheltuieli aprobat unei societati nationale se prevede realizarea unui profit de 3 miliarde lei.Acest obiectiv devine unul din cele mai importante pozitii din situatiile financiare, deoarece exista suspiciunea ca managementul entitatii poate manipula rezultatele obtinute pentru a realiza obiectivul stabilit.

Eseu: Comunicare de baza cu bazele de date externe prin intermediul importului si al combinarilor Document online: UCM RESITA - piata tinta - strategii de intrare pe piata

In aceste conditii, profitul constituie baza de determinare a materialitatii.

3. Materialitatea prin natura

In etapa planificarii, auditorii trebuie sa incerce sa anticipeze toate circumstantele care ar putea fi materiale prin natura sau context, cu scopul de a selecta cele mai eficiente proceduri de audit.

Pentru auditori este mult mai usor sa aprecieze erorile materiale dupa natura lor, avand in vedere aspecte specifice despre care se cunoaste ca utilizatorii situatiilor financiare vor fi interesati intr-o masura mai mare, fapt ce impune un grad ridicat de acuratete privind unele parti ale situatiilor financiare cat si situatiile financiare anuale in ansamblu.

Exemple de aspecte de materialitate prin natura pot fi : salariul managerului general, situatia fluxurilor de trezorerie, platile speciale, pierderile financiare, s.a.

Materialitatea prin context

Materialitatea prin context este mai greu de evaluat in etapa de planificare. O eroare sau omisiune poate fi materiala (semnificativa) datorita contextului sau circumstantelor in care apar si tocmai datorita efectului pe care il au asupra unor puncte cheie din situatiile financiare. In acest sens, se exemplifica :

a) transformarea unui profit in pierdere, sau invers;

b) schimbarea unei tendinte din situatiile financiare, in general, sau pentru anumite articole;

c) marirea artificiala a pierderilor peste limitele reglementate si prezentarea lor ca atare in situatiile financiare.

Auditorul trebuie sa fie atent la cauzele posibile ale materialitatii prin natura sau prin context, deoarece acestea se vor trata drept cazuri speciale in cadrul misiunii de audit, particularitatea lor facand dificila trasarea unor reguli generale.

Materialitatea exprima nivelul maxim admisibil de eroare acceptat pentru a putea decide daca conturile sunt corecte sau nu. Acest nivel maxim este cunoscut ca "nivel al materialitatii" sau "prag de materialitate". Aceasta inseamna ca, atunci cand determinam materialitatea, auditorul trebuie sa aiba in vedere utilizatorii probabili si precizia care o solicita acestia pentru a putea lua decizii. Cu alte cuvinte, materialitatea este un concept al rationamentului profesional ce poate varia in functie de utilizarea situatiilor financiare, de gradul de interes public, precum si de oricare alta cerinta de raportare prevazuta de legislatie. Totusi, aceasta variatie se inscrie in anumite limite, conform practicii internationale (ex: 0,5-2% pentru cheltuieli).

Exemplu : Sa presupunem ca suma totala a platilor pentru entitatea DELTA SA aferenta anului financiar 2002 este 1.000 mil.lei. Daca nivelul materialitatii este stabilit la 1% aceasta inseamna ca valoarea de 1.000 mii lei (1.000 mil.x1%) este nivelul maxim tolerabil de erori permise. Daca nivelul erorilor constatate de auditor este mai mare de 1.000 mii lei, atunci conturile nu sunt prezentate cu acuratete.In general, daca :

▬ nivelul materialitatii este mai mic decat nivelul erorilor, conturile nu sunt acceptate;

▬ nivelul materialitatii este mai mare decat nivelul erorilor, conturile sunt acceptate;

▬ nivelul materialitatii este foarte aproape de nivelul erorilor constatate, se mareste dimensiunea esantionului.

5. Relatia dintre materialitate si riscul de audit

Pentru entitatea auditata intotdeauna auditorul trebuie sa abordeze materialitatea in contextul evaluarii riscului. Riscul se refera la probabilitatea existentei unei erori in situatiile financiare neidentificate de catre auditori, iar materialitatea la limita pana la care putem tolera eroarea.

Materialitatea si riscul de audit sunt invers proportionale. Astfel, cu cat materialitatea este mai mare, cu atat riscul de audit este mai mic si viceversa. Auditorii trebuie sa aiba in vedere aceasta conexiune atunci cand stabilesc tipul de proceduri de audit pe care urmeaza sa le utilizeze, termenele desfasurarii auditului si aria de cuprindere a procedurilor de audit.

In practica internationala, stabilirea nivelului materialitatii este un atribut al conducerii Institutiilor Supreme de Audit. Limitele intre care se poate stabili materialitatea sunt diferite, in functie de elementul la care se raporteaza (0,5-2%) pentru cheltuieli, 5-10% pentru profit, etc.)Exemplu : In cazul Curtii de Conturi Europene (ECA) nivelul materialitatii pentru auditarea fondurilor Uniunii Europene este de regula fixat la 1.In cazul in care exista anumite circumstante, materialitatea poate fi stabilita la un nivel diferit fata de cel prezentat mai sus, insa, in acest caz, decizia trebuie motivata corespunzator.