Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi


Contabilitate


Qdidactic » bani & cariera » contabilitate
Contabilitate de gestiune si calculatia costurilor - functiile contabilitatii de gestiune



Contabilitate de gestiune si calculatia costurilor - functiile contabilitatii de gestiune




Obiectivele, functiile si rolul contabilitatii de gestiune si calcularea costurilor.


Definitia si obiectivele contabilitatii de gestiune si calcularea costurilor.


Obiectul contabilitatii de gestiune il constituie determinarea costurilor prestabilite, inregistrarea cheltuielilor ocazionate de activitate de productie, executarea de lucrari, prestari servicii, determinarea costului efectiv, stabilirea abaterilor dintre costul prestabilit si costul efectiv, analiza acestora cat si determinarea rezultatelor analitice.

In cadrul contabilitatii de gestiune si calculatie a costurilor sunt evidentiate numai cheltuieli care au o anumita legatura (directe sau indirecte) cu activitatea desfasurata.

Contabilitatii de gestiune si calcularea costurilor mai este denumita si contabilitate analitica, deoarece da posibilitatea determinarii rezultatelor in mod analitic pe fiecare purtator de cost sau sector de activitate.


Obiectivele


Rezulta din obiectul de studiu si sunt urmatoarele:

determinarea costului prestabilit, standard antecalculat pe purtatori de cost si sectoare de activitate

colectarea cheltuielilor de productie, administrarea si determinarea costului efectiv

determinarea abaterilor dintre costul prestabilit si cel efectiv, analiza acestora cat si determinarea rezultatelor analitice

determinarea costurilor ca baza a formarii preturilor de vanzare


Functiile contabilitatii de gestiune




Functia previzionala, presupune determinarea costurilor standard antecalculate, bugetare. Determinarea acestora se face pe baza normelor de consum si de munca stiintific fundamentate cat si pe baza analizei cheltuielilor inregistrate in ultimele perioade de gestiune (5-10 ani), valorile fiind luate in date comparabile.

Functia de inregistrare analitica curenta, presupune colectarea si inregistrarea tuturor cheltuielilor efectuate pe destinatii in mod analitic si in momentul efectuarii acestora. In acest fel orice cheltuiala efectuata, care priveste productia, va fi inregistrata in momentul efectuarii, pe baza documentelor justificative, care atesta efectuarea operatiunii.

Functia de analiza si control, se realizeaza numai cu conditia indeplinirii primelor doua functii. Presupune determinarea abaterilor dintre costul prestabilit si costul efectiv, recuperarea eventualelor pagube si luarea de masuri pentru a preintampina in viitor asemenea deficiente.



Rolul contabilitatii de gestiune


Consta in:

determinarea costului unitar si total pe purtator si pe sector, utilizand procedee si metode de calculatie specifice activitatii desfasurate

rolul rezida in posibilitatea compararii in dinamica a costurilor unui anumit produs, intrucat structura de cost se mentine

este instrumentul important in planificarea si prognoza activitatii, in intocmirea bugetului cheltuielilor de productie, ca parte componenta a bugetului de venituri si cheltuieli al unitatii

cunoasterea costurilor da posibilitatea luarii de masuri in modificarea proceselor tehnologice, in scopul reducerii cheltuielilor de productie

cunoscand structura antecalculata (standard) a costurilor pe purtator si pe sectoare pot fi inlaturate in urmarirea curenta a cheltuielilor, acele feluri de cheltuieli, care nu au legatura cu productia


Clasificarea cheltuielilor care formeaza costul productiei


Din punct de vedere al posibilitatii de identificare a cheltuielilor pe purtator si pe sectoare:

cheltuieli directe

cheltuieli indirecte


Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli pentru care exista posibilitatea identificarii pe purtator de cost (produs, lucrare, serviciu) inca din momentul efectuarii lor. Se cuprind: cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile (o parte din acestea), salariile personalului direct productiv si contributiile aferenta acestora.

Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli imposibil de identificat in momentul efectuarii numai pe sectoare de activitate sau locuri de cheltuieli. Se cuprind:

cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor

cheltuieli generale ale sectiei

cheltuieli generale ale intreprinderii


Dupa natura economica:

cheltuieli cu munca vie

cheltuieli cu munca materializata


Cheltuieli cu munca vie (cu personalul) sunt: cheltuieli cu salarii brute, contributii, fond de somaj, etc.

Cheltuielile materializate : cheltuieli cu materii prime si materiale, energie, combustibil, amortizare, cheltuieli de intretinere, reparatii etc.


Din punct de vedere al necesitatilor de planificare si postcalcul:

elemente primare

articole de calculatie



Elemente primare de cheltuieli:

cheltuieli cu materii prime si materiale

cheltuieli cu materii recuperabile (se scad)

cheltuieli cu energia, combustibil, apa

cheltuieli cu amortizarea


cheltuieli cu prestatiile tertilor

alte cheltuieli materiale

contributii si asigurari

alte cheltuieli salariale


Articole de calculatie:

materii prime si materiale directe

materiale recuperabile (care se scad)

alte cheltuieli cu materiale directe

salarii personal muncitor direct productiv

contributii si protectie sociala aferente salariilor directe


TOTAL cheltuieli directe

cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor

cheltuieli generale de ale sectiei

II. (6+7) TOTAL cheltuieli indirecte de productie

III. (I+II) cost de productie

cheltuieli generale ale intreprinderii si administratie

cheltuieli de desfacere

IV. (III+8+9) costul complet comercial


Dupa raportul dintre evolutia nivelului cheltuielilor si evolutia productiei:

cheltuieli variabile

cheltuieli fixe


Cheltuieli variabile sau acele cheltuieli care se modifica in acelasi sens cu modificarea nivelului productiei.


Cheltuieli fixe se mai numesc si cheltuieli de structura, de capacitate sau nivelul productiei.


Metodele si procedeele de contabilitate de gestiune si calculatie a costurilor.


Metode de contabilitate de gestiune si calculatie a costurilor: concepte si clasificari.


Metoda de calculatie este calea de urmat prin utilizarea unor procedee specifice de calculatie in scopul realizarii obiectivului primordial al contabilitatii de gestiune, respectiv determinarea costului unitar pe purtator si pe sectoare de activitate.


Clasificarea metodelor de calculatie

Dupa momentul la care se efectueaza calculatia comparativa procesului de productie:

metoda de calculatie de tip prestabilit (antecalculatie)

metoda costurilor standard

metoda de calculatie de tip efectiv

metoda globala, pe faze, pe comenzi


Dupa modul de cuprindere a cheltuielilor in determinarea costului unitar, metode de calculatie se impart in:

metoda de calculatie de tip absorbant, total sau filtoasting

metoda globala, pe faze, pe comenzi, standard cost

metoda de calculatie de tip partial

metoda direct costing

metoda costurilor directe


Dupa evolutia metodelor intalnite:

metoda de tip clasic: - metode globala

- metoda pe faze

- metoda pe comenzi

metoda evaluate: - metoda standard cost

- metoda direct costing

metoda THM (tarif, ora, masina)


Procedee de calculatie costurilor.


Se utilizeaza urmatoarele categorii de procedee:

procedee de determinare si delimitare a cheltuielilor pe purtator si pe sectoare

procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte

procedee de separare a cheltuielilor in variabile si fixe

procedee de determinare a costului productiei de fabricatie interdependenta

procedee de determinare a costului unitar


3.2.1 Procedee de determinare a costului unitar.


In aceasta categorie se cuprind:

procedeul diviziunii simple

procedeul cantitativ

procedeul indicilor de echivalenta

procedeul echivalarii produsului secundar cu produsul principal

procedeul deducerii valorii produsului secundar sau procedeul valorii ramase sau procedeul restului


3.2.1.1 Procedeul echivalarii produsului secundar cu produsul principal.


Se utilizeaza atunci cand din procesul de fabricatie se obtine un produs principal si unul sau mai multe secundare.

Transformarea produsului secundar in produs principal (teoretic) se face cu ajutorul unor echivalenti stabiliti pe baza de analiza (cunoscuti in prealabil).

Etapele in aplicarea acestui procedeu sunt:

Etapa I. - transformarea productiei secundare in productie principala, potrivit relatiei:


qs/p = Qs / E


qs/p - cantitatea de produse secundare transformata (conventional) in produs principal

Qs - cantitate de produs secundar

E - echivalentul (care este dat)

Etapa II. - determinarea cantitatii totale teoretice de produs principal potrivit relatiei:

Qt/p = Qp + qs/p


Qt/p - cantitatea teoretica de produs principal

Qp - cantitatea de produs principal

Etapa III. - determinarea costului pe unitate teoretic principala potrivit relatiei:

n

ctu/t = Σ chi / Qt/

i = 1


Etapa IV. - determinarea cheltuielilor totale aferente produsului principal, potrivit relatiei:


Ch productiei secundare = ch totale - ch productiei principala

Etapa V. - determinarea costului unitar al produsului secundar, potrivit relatiei:

ct u(s) = chelt. prod. secundar / Qs

sau

ct u(s) = ctu/t / E



Problema:


O sonda petroliera produce 20.000 tone titei si 900.000 m3 gaze sonda. Productia de gaze de sonda, considerat produs secundar se echivaleaza cu productia de titei considerat produs principal, dupa relatia: 1000 m3 gaze = 1 tona titei. Cunoscand costul pe unitate de produs principal de 400 lei / tona, sa se calculeze cheltuielile ocazionate de obtinerea ambelor produse si costul pe unitatea de produs secundar.


Rezolvare:


1. Transformarea productiei secundara in productie teoretic principala:


qs/p = 900.000 m3 gaze / 1.000 = 900 t titei


2. Cantitatea totala teoretica de produs principal:


20.000 t titei + 900 t titei = 20.900 t titei


3. Cheltuielile aferente produsului principal:

n

Σ chi = ctu/p * Qp = 400 * 20.000 t = 8.000.000 lei

i = 1

4. Cheltuieli aferent produsului principal = 8.000.000 lei = Total chelt. -

Chelt. aferent prod. secundar.


Chelt. aferent prod. secundar =900 t * cost unitar teoretic prod. principal= = 900 t * Total chelt. / 20.900 t.


Deci, 8.000.000 = Total chelt. - 900 t * Total chelt. / 20.900 t.

De unde rezulta : Total chelt. = 8.360.000 lei


Chelt. aferent prod. secundar = 8.360.000 lei - 8.000.000 lei = 360.000 lei


Cost unitar aferent prod. secundar = 360.000 lei / 900.000 lei = 0,4 lei/m3







Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright