Analiza surselor financiare de acoperire a mijloacelor economice

Analiza surselor financiare de acoperire a mijloacelor economice

Desfasurarea normala a activitatii fiecarei firme necesita asigurarea surselor financiare pentru acoperirea ( constituirea ) mijloacelor economice ale firmei. Aceste surse pot fi grupate dupa destinatie, pentru constituirea mijloacelor economice, sub forma activelor imobilizate si circulante, ori dupa provenienta, (surse proprii, asimilate, atrase sau imprumutate). In pasivul bilantului, in grupa capitalurilor proprii, regasim posturile de capital social  subscris si varsat primele legate de capital ( de emisiune, de fuziune sau de aport ), subventii pentru investitii, diferente din reevaluare, rezerve (legale, statutare si alte rezerve), rezultatul raportat si reportat, precum si posturile de fonduri ( de dezvoltare, de participare la profit, de cercetare - dezvoltare, de asigurare, de organizare s.a. ). In bilant se cuprinde, de asemenea, si grupa de provizioane pentru riscuri si cheltuieli, reflectand sursele financiare ale firmei cu o destinatie specifica. Totodata, sunt inscrise datoriile intreprinderii sub forma obligatiilor si creditelor.

1. Analiza dinamicii si structurii capitalurilor

Pentru aceasta analiza se utilizeaza categoriile de capital folosite in teoria si practica economica : capital propriu, capital strain ( imprumutat si atras ), capital permanent ( capital propriu + datoriile financiare sau imprumuturile pe termen mediu si lung ), capital social.

In ceea ce priveste structura capitalului social in analiza se au in vedere urmatoarele criterii :

a) criteriul subscrierii capitalului : capital social subscris ( prevazut in actul de asociere sau statut), capital social nesubscris (oferta publica de cumparare);

b) criteriul naturii capitalului : capital in natura, capital in numerar ( lei sau valuta );

c) criteriul depunerii capitalului : capital varsat, capital nevarsat ( normal sau intarziat);

d) criteriul amortizarii : capital amortizat, capital neamortizat;

e) criteriul proprietatii : capital de stat, capital cooperatist, capital privat sau capital propriu, capital strain;

f) criteriul provenientei : capital autohton, capital din alte tari;

g) criteriul duratei de utilizare : capital propriu, capital permanent.

In procesul de analiza trebuie avut in vedere ca in marimea capitalului social sau a cifrei statutare a surselor oricarui agent apar modificari prin operatiuni de sporire, reducere si amortizare.

Analiza sporirii sau a cresterii capitalului social evidentiaza realizarea acestei operatiuni, fie prin majorarea patrimoniului, situatie in care apare ca o crestere reala de capital, fie fara majorare de patrimoniu, respectiv o crestere interna sau fictiva de capital.

Cresterea normala si reala a capitalului are loc concomitent cu majorarea elementelor patrimoniale de activ si se poate realiza prin : emisiunea de noi actiuni si reevaluarea capitalului.

Emisiunea de noi actiuni permite ca societatea comerciala sa-si completeze cu noi actiuni necesarul de surse financiare, pe langa imprumuturile de la alte societati sau credite bancare. Emiterea de noi actiuni prezinta avantajul ca nu ajung la rambursare ca obligatiunile si sunt purtatoare de dividende, care depind de marimea profitului obtinut.

Reevaluarea activului are loc prin modificarea ( fluctuatia ) preturilor bunurilor aflate in patrimoniul societatii ( indeosebi in sensul majorarii ).

Sporirea fictiva sau interna a capitalului social se realizeaza fara majorarea patrimoniului ( a elementelor de activ ), in situatii exceptionale si cu acordul a ¾ din asociatii participanti la capitalul social prin :

- atribuirea in mod gratuit de actiuni  catre creditori ( cu acordul lor scris ) pentru a compensa datoriile intreprinderii fata de acestia, producandu-se o crestere a surselor proprii, pe de op parte, iar pe de alta parte o reducere de surse atrase, in pasivul bilantului. Aceasta operatiune poate aparea numai daca intreprinderea nu este falimentara;

- conversia obligatiunilor in actiuni, prin care cu acordul obligatarilor, acestia schimba obligatiunile cu actiuni. Motivatia acestei operatiuni consta in dorinta conducerii intreprinderii de a micsora volumul datoriilor fara sa apeleze la trezorerie.

- incorporarea rezervelor, situatie  care apare in momentul in care intreprinderea nu-si poate achita dividendul in numerar, deci nu se regaseste ca lichiditati, din cauza ca intregul profit este investit in averea imobiliara sau alte imobilizari. Ca urmare, prin hotarare, cu majoritate de voturi, a AGA se poate trece din fondul de rezerva in contul de profit si pierderi, suma care se cuvine ca dividende actionarilor. In contul acestei sume care apare la profit, se vor emite actiuni noi, care se distribuie in mod gratuit actionarilor sau se pot restampila actiunile vechi detinute de actionari, cu suma care se cuvine ca dividend.

Reducerea sau diminuarea capitalului social si, respectiv a elementelor de patrimoniu trebuie realizata cu acordul actionarilor, reconsiderandu-se marimea capitalului. Aceasta reducere poate aparea in doua situatii :

- datorita pierderilor societatii, capitalul social urmand sa fie diminuat si reconsiderat la valoarea ramasa;

- datorita constatarii unui cuantum prea mare al capitalului social in raport cu scopul societatii.

Micsorarea-cresterea capitalului social, situatie care apare atunci cand o intreprindere care a obtinut pierderi, doreste majorarea capitalului. De regula, se parcurg doua etape :

Referat: Functiunile intreprinderii Referat: Profesia de vanzator

reducerea capitalului pentru a acoperi pierderile;

majorarea capitalului prin incorporarea rezervelor sau prin emiterea de noi actiuni.

Rascumpararea propriilor actiuni, in principiu, nu este admisa. Totusi, in anumite cazuri, legislatia poate admite rascumpararea propriilor actiuni cu scopul de a fi anulate, distribuite salariatilor sau vandute tertilor.

Amortizarea capitalului social. Prin amortizarea capitalului social se intelege operatia de rambursare a mizelor sociale catre actionari fara sa se reduca capitalul social. Teoretic, amortizarea inseamna a rambursa depunerile actionarilor fara ca prin aceasta sa scada capitalul social.

Amortizarea nu trebuie sa se confunde cu reducerea capitalului social pentru ca prin amortizare nu se pot nivela pierderile si nici nu se poate renunta la varsaminte neefectuate. Prin amortizare capitalul se modifica numai formal, transformandu-se in capital amortizat numai pe seama rezervelor disponibile constituite sau prin alocarea unor parti din beneficiile realizate. Privit din acest punct de vedere contul "Capital social" reprezinta pentru intreprindere o rezerva. Modalitatile practice de reclasare a amortizarii capitalului pot fi :

amortizarea prin rambursare egala si directa;

amortizare prin tragere la sorti.

In cadrul relatiilor financiar-bancare ale intreprinderii pentru asigurarea flexibila a surselor de fonduri necesare asigurarii continuitatii economico-financiare se obtin surse imprumutate de la banci sau terti, persoane fizice sau juridice, ceea ce implica si analiza limitelor de indatorare.

Pentru realizarea unei asemenea analize se calculeaza, de regula, rata de indatorare ( neta sau bruta ) cu ajutorul datelor referitoare la capitalul strain total, imprumutat sau atras si a capitalului social, a capitalului propriu si a capitalului permanent. Depasirea limitelor impuse de practica economica reprezinta un risc, de aceea aceste rate pot fi denumite si rate de risc pentru imprumutator.

Gradul de indatorare ( de risc ) reprezinta, de regula, raportul dintre capitalul imprumutat pe termen lung si mijlociu si cel subscris si varsat sau cel propriu, astfel :

in care :

Gni - gradul sau rata neta de indatorare;

Dtlm - datorii pe termen lung si mediu;

Ks - capital subscris.

In mod asemanator, prin prisma interesului bancilor sau a altor persoane fizice sau juridice, se poate calcula si gradul de acoperire a capitalului imprumutat cu capitalul propriu sau cu cel subscris, astfel :

in care :

Gai - gradul de acoperire a capitalului imprumutat.

In procesul de analiza se poate calcula si o rata bruta generala de indatorare (Gbi) si de acoperire a capitalului strain utilizat in firma respectiva, luandu-se in calcul, fie numai imprumuturile pe termen lung, mijlociu si scurt, fie ca la acesta se adauga si obligatiile fata de terti, deci toate datoriile pe termen scurt :

Pentru urmarirea limitelor indatorarii pe baza datelor din bilantul contabil si anexele acestuia se mai pot calcula urmatorii indicatori :

a)  

in care :

Gar - gradul acoperirii riscurilor;

b) 

in care :

Gr - gradul de rambursare sau rata de acumulare;

RALM - suma ratelor anuale de rambursare a imprumuturilor pe termen lung si mijlociu.

c)      sau

in care :

Grdf - gradul de rambursare a datoriilor financiare;

DF - datorii financiare;

CAF - capacitatea de autofinantare;

Kpr - capital propriu.

In cazurile a) si b) se urmareste ca fluxul de numerar ( cash - flow ) sa asigure acoperirea datoriilor pe termen lung si mijlociu sau cel putin suma anuala a ratelor acestora impreuna cu dobanzile aferente.

In cazul analizei capitalurilor intreprinderii este necesar sa se evidentieze si gradul de autonomie financiara si, corespunzator de autofinantare. Gradul de autonomie financiara ( Gaf ) se stabileste ca raport intre capitalul propriu si capitalul permanent, astfel ;

Pentru analiza capitalurilor prezinta interes si gradul de imobilizare a acestora. Gradul de imobilizare ( Gi ) se stabileste cu ajutorul raportului dintre activele imobilizate si capitalul social, capitalul propriu si, mai ales, capitalul permanent. In cazul dat, situatia se prezinta astfel :

2.Analiza provizioanelor

In pasivul bilantului se regasesc posturile care reflecta politica de prudenta economica de anihilare sau de reducere a riscurilor care apar in activitatea firmei. Aplicandu-se principiul prudentei si avand in vedere posibilitatea aparitiei unor deprecieri, riscuri si pierderi generate de activitatea desfasurata, fiecare firma trebuie sa constituie o serie de rezerve corespunzatoare, inregistrate in contabilitate sub denumirea de "provizioane". In acest scop se pot constitui urmatoarele categorii de provizioane :

a) provizioane pentru riscuri si cheltuieli ( litigii, garantii, cresteri de preturi, riscuri aferente operatiunilor efectuate in strainatate, cheltuieli de repartizat pe mai multe exercitii s.a. );

b) provizioane pentru deprecierea imobilizarilor ( corporale, necorporale, in curs );

c) provizioane pentru deprecierea stocurilor si a productiei in curs de executie ( materiale, obiecte de inventar, productia neterminata, produse, stocuri aflate la terti, animale, marfuri s.a. )

d) provizioane pentru deprecierea creantelor ( clienti, decontari, decontari in cadrul grupului, decontari cu asociatii, debitori);

e) provizioane pentru deprecierea valorilor financiare ( valori mobiliare de plasament ).

Astfel, se creeaza rezerve de risc pentru toate categoriile de elemente patrimoniale, inclusiv pentru activitatea de exploatare si de investitii a intreprinderii, pentru a se asigura stabilitatea economica a acesteia.

Analiza provizioanelor se efectueaza in dinamica si in structura, precum si in cadrul miscarii anuale a volumului acestora. In acest scop se utilizeaza metoda balantelor avand la baza modelul :

in care :

Sf - soldul initial;

Si - soldul initial al provizioanelor;

Cp - suma reprezentand constituirea provizioanelor;

Dp - diminuarea, anularea sau reluarea la venituri a provizioanelor.

3. Analiza fondului de rulment

Fondul de rulment reprezinta partea din capitalul permanent al firmei destinata si utilizata pentru finantarea activitatii curente de exploatare. Fondul de rulment ( FR ) se determina ca diferenta intre capitalul permanent ( Kp ) si activele imobilizate ( Ai ), astfel:

Fondul de rulment reflecta partea din capitalul permanent care acopera partial activele circulante ( cu precadere stocurile ). Deci, fondul de rulment reprezinta necesarul de surse financiare proprii pentru acoperirea unei parti din stocurile de active circulante.

In teoria si practica economica se au in vedere mai multe categorii de fond de rulment :

fond de rulment previzionat, antecalculat sau normat cunoscut sub denumirea de fond de rulment necesar( FRN );

fond de rulment real sau efectiv ( FRE ), care la randul sau, dupa modul de calcul poate fi :  social, propriu sau permanent ( total );

Din compararea celor doua categorii de fond de rulment, efectiv utilizat si cel necesar sau previzionat prin bugetul de venituri si cheltuieli, pot aparea urmatoarele situatii :

FRE>FRN - diferenta reprezinta un excedent de fond de rulment fata de cel antecalculat;

FRE<FRN - diferenta reprezinta un deficit de fond de rulment fata de cel antecalculat;

FRE = FRN - egalitatea reflecta concordanta la momentul respectiv, intre fondul real si cel antecalculat.

Aceasta analiza se efectueaza cu ajutorul datelor din bugetele de venituri si cheltuieli, executia acestuia si bilantul contabil, studiindu-se urmatoarele probleme:

analiza diagnostic a modului de fundamentare a fondului de rulment antecalculat;

determinarea marimii fondului de rulment real si compararea lui cu cel antecalculat pentru stabilirea excedentului sau deficitului de fond, a cauzelor si a masurilor de evitare a abaterilor;

compararea fondului de rulment real cu nevoia de fond de rulment ( NFR ), respectiv creantele si stocurile de active circulante neacoperite cu obligatii pe termen scurt si determinarea plusului sau minusului de fond de rulment real fata de stocuri.

Analiza diagnostic a modului de fundamentare a marimii antecalculate a fondului de rulment are in vedere, in primul rand, cunoasterea metodei folosite pentru calculul fondului de rulment necesar sau previzionat. In acest caz are loc o analiza critica a modului de calcul a necesarului de fond de rulment. Se va urmari ca necesarul de fond de rulment sa nu fie larg calculat, deoarece creeaza fluxuri banesti suplimentare fara efect economic sau sa nu fie ingust deoarece creeaza distorsiuni si lipsa de fonduri si de disponibilitati la fiecare depreciere sau modificare a volumului valoric a activelor circulante.

In procesul de analiza se va avea in vedere ca in calculul fondului de rulment antecalculat, obiectivul de baza este stabilirea neconcordantei dintre gradul de lichiditate al posturilor de activ ( stocuri si creante ) si gradul de exigibilitate al posturilor de pasiv ( furnizori, creditori etc. ).

Totodata este necesar ca in antecalculul in zile ( viteza de rotatie ) sa se aiba in vedere atat posturile aferente exploatarii, cat si cele din afara exploatarii, deoarece in unele cazuri contributia acestora sa fie decisiva. De regula, in antecalcul se are in vedere, cu precadere si durata ciclului de fabricatie , ponderea valorii adaugate si politica financiara a firmei. De asemenea, pentru un grad mai mare de siguranta, trebuie sa se adauge si un coeficient pentru acoperirea riscurilor de depreciere a valorii stocurilor de active circulante si de acoperire a unor creante neachitate de unii clienti faliti.

Fondul de rulment efectiv ( FRE ) sau net ( FRN ) se mai calculeaza c diferenta intre capitalul permanent si totalul activelor imobilizate nete ( Ain ), adica la valoarea ramasa neamortizata :

FRE = Capital permanent - Active imobilizate = Kp - Ai

Dupa alte modele, fondul de rulment se calculeaza astfel :

FRE = Capital propriu (Kpr) + Datorii financiare (Df) - Imobilizari nete (In)

= ( Kpr + Df ) - In

Datoriile financiare sunt sinonime cu imprumuturile pe termen lung si mijlociu. In conditiile in care datele permit si se considera necesar, fondul de rulment real se poate calcula si pe baza capitalului social subscris si varsat sau a capitalului propriu.

De asemenea, fondul de rulment real sau efectiv utilizat se mai poate calcula ca diferenta intre activele circulante ( Ac ) si datoriile pe termen scurt ( Dts ), adica :

FRE = Ac - Dts

Fondul de rulment real ( efectiv ), pe baza sistemului de calcul folosit poate avea valori pozitive, negative sau poate fi egal cu zero.

In literatura de specialitate se mai utilizeaza si alte procedee de determinare a fondului de rulment sub diferite denumiri, care au in vedere si structura actuala a bilanturilor intocmite in tarile din CEE:

Fondul de rulment net global ( FRNG ) = Capitaluri proprii + Amortismente si provizioane + Datorii financiare - Active imobilizate la valoarea lor bruta = Kpr + AP + Df - Aib

Fondul de rulment real ( FRR ) = Active circulante - Provizioane pentru riscuri si cheltuieli - Datorii pe termen scurt = Ac - Prc - Dts