Stabilitatea si cariera functionarilor

STABILITATEA SI CARIERA FUNCTIONARILOR

Recunoasterea caracterului profesional al activitatii executive si a functiilor publice prin intermediul carora se infaptuieste, inclusiv asigurarea unei obiectivitati si continuitati in realizarea ei, presupune o anumita stabilitate a personalului care sa-i permita acestuia exercitiul puterii publice in mod permanent si prompt, liber de prejudecati si presiuni politice de orice ingerinta nelegala sau abuz de putere.

Stabilitatea in functie confera o continuitate in exercitiul ei, adanceste profesionalizarea modului de exercitare a puterii si nu inseamna, asa cum s-ar crede, crearea unui sistem de privilegii deosebite cu caracter personal si perpetuu si nici o stare de inamovibilitate pentru functionari, care sa le permita sa actioneze oricum discretionar si independent, in afara oricarei subordonari ierarhice sau a unui control.

Dimpotriva, stabilitatea in functie si recunoasterea dreptului la cariera, concomitent cu existenta unor elemente de cointeresare si stimulare a titularului - de natura profesionala, materiala, sociala, etc. - constituie o garantie a eficientei sociale realizate prin pregatirea si investirea individului.

Stabilitatea poate fi privita in mod absolut, ca indice cat mai ridicat de utilizare, in general, in administratia publica a tuturor celor anume pregatiti si, mai ales, destinati special acestui sector, dar si in mod relativ, adica un indice corespunzator de utilizare in structurile administrative a celor care deja se afla in anumite structuri avand o evolutie profesionala de durata.

Referirea se face la functionarul public de cariera, iar nu la personalul ales ori numit in functii de demnitate publica, unde durata mandatului sau considerentele de natura politica limiteaza in timp exercitarea functiei publice. Tot aici nu avem in vedere nici personalul auxiliar care incheie contract de munca pe durata nedeterminata, situatie in care stabilitatea in munca este garantata prin contractul de munca si legislatia aferenta lui, deoarece acest act individual fiind un acord de vointa al partilor interesate, desfacerea lui are loc in acelasi mod, desfiintarea unilaterala de catre angajator fiind expres si limitativ prevazuta (art.61 - 79 din Codul Muncii) comparativ cu libertatea nelimitata a denuntarii de catre cel angajat.

Statutul a consacrat principiul stabilitatii functionarilor publici si dreptul la cariera al acestora, in sensul ca acestia nu pot fi eliberati sau destituiti din functie decat in conditiile si cazurile legal prevazute, iar intreruperea (temporara sau la cerere) ori incetarea sau modificarea raporturilor de serviciu din motive neimputabile acestora nu determina pierderea drepturilor castigate (functii, clase si grade), indiferent daca se asigura sau nu numirea intr-o noua functie publica ori ramanerea in Corpul de rezerva a functionarilor publici.

Apreciem ca sub aspect conceptual exista totusi diferentieri intre stabilitate si dreptul la cariera. Prima notiune desemneaza continuitatea in timp si pe acelasi post a titularului; cea de a doua are in vedere, alaturi de permanenta temporala in executiv si avansarea salariala si promovarea profesionala pe nivelele existente, cu respectarea ierarhiei stabilite pe clase si grade, in concordanta cu criteriile corespunzatoare de performanta profesionala.

In sprijinul stabilitatii este amanuntit reglementata structura si dezvoltarea carierei functionarilor pe clase de studii, grade profesionale si functii. Gradul reprezinta o etapa din cariera functionarului, iar fiecare componenta, precum superior, principal, asistent si debutant corespunde unui nivel al salariului din grila de salarizare. Desi legea nu o spune, functionarul are un drept la cariera careia ii corespunde obligativitatea autoritatii de a-i asigura stabilitatea, promo-varea, avansarea si continuitatea in functie.

Sunt mai multe argumente in acest sens:

a)     consacrarea posibilitatii sau facilitatii ca interes de promovare in cariera profesionala in urma rezultatelor obtinute in evaluarea performantelor profesionale individuale ceea ce permite trecerea sau inaintarea in grad, clasa de studii (in acest din urma caz prin dobandirea unei diplome de studii de nivel superior celei avute) si de a avansa in treptele de salarizare;

b)     limitarea cazurilor si conditiilor de eliberare sau destituire din functii;

c)     pastrarea clasei si gradului avute atunci cand pierderea functiei nu este imputabila titularului ei;

d)     pastrarea calitatii de functionar public si mentinerea in corpul de rezerva al functionarilor publici a celui caruia i-a incetat raportul de serviciu din motive neimputabile;

e)     revenirea in corpul functionarilor publici dupa parasirea acestuia, pentru motive neimputabile, se face in clasa si gradul anterior avute, la care se pot adauga, prin examen, clasele si gradele corespunzatoare timpului cat a functionat in alte sectoare;

f)      nepierderea continuitatii si drepturilor aferente in urma delegarii, detasarii, incetarii, suspendarii, mutarii, revenirii dupa intreruperea activitatii la cerere, inclusiv a transferarii in functie;

g)     necesitatea, in numeroase cazuri, a consimta-mantului (acordului) functionarului pentru impre-jurari care i-ar afecta situatia, in urma unor masuri dispuse de conducere, cum ar fi detasarea (mai mult de 6 luni), transferul (in interesul serviciului);

h)     obligativitatea asigurarii unei alte functii publice echivalente functionarului care nu o mai detine, din motive neimputabile lui, in limita posturilor disponibile si potrivit pregatirii profesionale;

i)      posibilitatea exercitarii caii de atac la comisiile de disciplina, inclusiv in fata instantei de judecata, impotriva oricarei masuri de natura a impiedica evolutia normala a carierei si punerea sau repunerea in drepturile legal recunoscute titularului functiei publice afectat.

In unele cazuri legea speciala poate consacra stabilitatea in functie in mod expres, asa cum este cazul secretarului de localitate.

In literatura de specialitate s-a apreciat ca ingreunarea si complexitatea formelor procedurale la numirea, modificarea sau incetarea functiei publice, prin sporirea numarului de avize, acorduri sau aprobari provenite de la autoritati ierarhic superioare propriei conduceri a functionarului, ar fi de natura sa garanteze o stabilitate mai mare in functie prin eliminarea abuzurilor si bunului plac al conducatorului propriei institutii, desigur totul sub controlul unei jurisdictii independente de autoritatea ce a efectuat sau/si a participat la investirea si dezinvestirea din functie.

Apreciem ca, in conditiile eliminarii contractului de munca din cariera functionarilor publici - care oferea prin sine si prin legislatia aferenta, suficiente temeiuri de stabilitate in functie - actualul statut a prevazut destule elemente apte sa garanteze in mod eficient aceasta stabilitate, impiedicand fluctuatiile de persoane in administratie cu consecinte negative pentru continuitatea exercitiului puterii si functiei executive.