Redundanta si abreviere in comunicarea scrisa

Redundanta si abreviere in comunicarea scrisa

caracterul mai mult sau mai putin redundant al codului lingvistic nu constituie o descoperire recenta

vorbitorii au simtit dintotdeauna ca renuntarea la unele componente ale comunicarii nu afecteaza continutul ( exp. elipsele, trunchierile incidentale sau sistematice ale unor cuvinte)

intuitia caracterului redundant este veche, insa constiinta redundantei se cristalizeaza o data cu inventarea scrierii alfabetice

Evolutia scrisului

1. scrierea sintetica = o forma de comunicare prin imagini vizuale a unor informatii, idei sau sentimente, ce nu implica analiza expresiei lingvistice a acestora

- primele incercari ale omului de a-si transpune gandurile sub o forma grafica dateaza din paleolitic

- exp. :

• picturile rupestre = primul specimen de scriere sintetica
• frescele manastirilor romanesti = « Biblii pentru analfabeti »
• icoanele de tip hagiografic - personajul central din istoria sacra este inconjurat de mici scene patrate ce istorisesc viata in imagini a acestuia
• benzile desenate - data de nastere 1897
• tapiseria de la Bayeux a reginei Mathilda, sotia lui William Cuceritorul = panglica brodata de peste 40 m L si ½ m l ce relateaza, detaliat, intreaga epopee a cuceririi Angliei de catre normanzi in 1066
• columna lui Traian
• friza Parthenonului
• icoana ortodoxa a Schimbarii la Fata - ilustreaza trei momente ( Iisus si apostolii urcand muntele, momentul teofaniei si coborarea de pe povarniul Taborului)

- povestirea prin imagini - forme actuale -> cinematografia

2. scrierea analitica = transpunerea grafica a vorbirii in urma unei analize prealabile a fluxului acesteia si a gasirii unor echivalente simbolice pentru diversele transe semnificative evidentiate cu acest prilej (segmentarea lantului vorbirii in unitati autonome reprezentabile grafic)

- exp. :

• hieroglifele egiptene
• stemele, blazoanele, emblemele, siglele electorale, semnele de circulatie
• scrierea chinezilor - independenta in raport cu factorul acustic a scrierii ideografice constituie un liant national de prim ordin intrucat permite comunicarea in scris intre reprezentantii unor etnii aloglote un adevarat « esperanto pentru ochi »

chineza = limba de tip izolant, amorf (e lipsita de morfologie, asa cum o inteleg europenii, ca procedeu de modificare cu ajutorul morfemelor a valorii gramaticale a cuvintelor), limba radicala (unitatile lexicale sunt imuabile, prezinta invariabilitatea care caracterizeaza in limbile flexionare radacinile cuvintelor) => notarea printr-un simbol invariabil a fiecarui cuvant apare drept rezolvarea cea mai naturala, mai adecvata spriritului limbii, imposibil de realizat in cazul idiomurilor flexionare

1 + 2 - ambele reprezinta desene care istorisesc ceva; diferenta: 1 - maniera directa, nemediata de limba, 2 - maniera indirecta, analiza prealabila a limbii

3.scrierea alfabetica = comunicare prin imagini simbolice constand in descompunearea insusi a cuvantului in elementele sale alcatuitoare, fonemele

Analiza: Stadiul actual privind implementarea unui sistem de management al calitatii conform cu standardele iso 9001:2008 Referat: Procedura de depunere a ofertei de proiect

- cronologic cele trei tipuri de scriere reprezinta etape succesive in istoria comunicarii interumane, ele insa coexista

- descoperierea componentei redundante a comunicarii verbale - o data cu formidabila inventie a scrierii alfabetice

Alfabetul - a aparut intr-un context lingvistic semit, probabil in NV Siriei, in orasul - stat Ugarit, cu aprox. 100 - 200 ani inainte de distrugerea acestuia de invazia « popoarelor marii » - inc. sec. XII i.Hr.

- fenicienii, la S, l-au preluat si, in calitatea lor de negustori si corabieri, l-au difuzat in toata lumea mediteraneana

- grecii recunosc descinderea scrierii lor din cea feniciana (Herodot o numeste phoinikea grammata)

- traditia mitica ii atribuie inventarea scrisului lui Cadmos - fiu de rege fenician

- scrierea ugaritica, feniciana, paleoebraica (folosita de iudei pana la robia babilonica), ebraica patrata (in vigoare si azi) si cea araba (limbi din familia semita - rol imp. Al consoanelor) noteaza exclusiv consoanele => limba contine si elemente care nu sunt strict necesare intelegerii corecte a mesajului

- triliteralitate* = particularitatea limbilor familiei afro-asiatice (curpinde grupul hamitic - dupa Ham, fiul mijlociu al lui Noe - : egipteana, libico-berbera, cusitica si ciadiana si grupul semitic - dupa Sem, fiul cel mare al lui Noe) : alcatuirea cuvintelor dintr-o radacina consonantica invariabila ce transmite continutul notional de baza si o schema vocalica variabila care exprima diferite valori gramaticale, printr-un procedeu ~ flexiunii interne a limbilor indo-europene (foot-feet)

exp. naton (ebr.) = a darui -> radacina ntn ; el da = noten (Natanael < construit cu El din Elohim> = Ionatan <construit cu I de la Iahve > - « Dumnezeu a daruit »)

ktb (araba) - radacina de la vb. a scrie ; katib = scriitor ; kitab = carte

* radacina este formata de regula din trei consoane intre care s eintercaleaza vocalele

- in limbile nesimite - vocalele si consoanele nu au importanta egala => caracterul mai informational al consoanelor

- vocalizarea - introdusa mai intai de masoreti (sec. VIII) in scrierea Bibliei ebraice, din teama de practici corupte, eretice, serveste numai in invatamant, situatie similara si in lb. Araba unde accentele ce tin loc de vocale nu apar decat in Coran ; folosirea lor in corespondenta - impolitete (dubii cu privire la inteligenta destinatarului)

Redundanta - nu este numai apanajul unei limbi sau al unei familii de limbi, ci reprezinta o caracteristica universala a comunicarii verbale, manifestata diferit in sisteme lingvistice diferite (acordul adj. cu subst. regent = forma a redundantei prezenta numai in rom., nu si in engl. - cand un strain pronunta « fata frumos » nu ne deranjeaza ca nu intelegem, ci doar ca nu vb corect, desi dc s-ar interpune un bruiaj sonor si am intelege Fat Frumos elementul redundant nu ar mai fi inutil)

Redundanta - face posibila abrevierea cuvintelor in textele scrise (lucru foarte imp. La inceputuri, cand materia folosita pt scris se obtine greu ; stilului concis i se mai spune si lapidar <piatra = lapis>, pt. ca, pentru cei care extrageau piatra, o slefuiau si ciopleau inscriptii, economia expresiei era un obiectiv prioritar)

- in Roma antica, decretele senatoriale -> S.P.Q.R. = Senatus Populusque Romanus - titulatura autoritatii emitente ; cand nu exista posibilitatea confuziei - prenumele romane erau notate doar cu initiala ( exp. A(ulus) ), alteori era necesara si o a doua litere pt a le diferentia de primele - praenomina - care incepeau cu acelasi caracter ( exp. Ap(pius) ) sau se folosea o notatie triliterala (exp. Mam(ercus) ) -> nici o inscriptie nu continea prenumele integral

- pietrele tombale si stelele comemorative : D.M. (Dis Manibus) ; H.S.E. (Hic situs est)

- etc. -ul- alt exp. de prescurtare

- state si organizatii : SUA, NATO, ONU, FMI, OSCE

- partied politice si intreprinderi

- nici informatia, nici redundanta nu reprezinta realitati informatia=noul, redundanta = banalul, deja stiutul

- o veste este simtita ca informatie la primul contact cu ea, apoi dobandeste character redundant -> caracterul mai mult sau mai putin redundant depinde de nivel de cunostinte al R in raport cu subiectul

- in domeniul stiintei, economia nu reprezinta principalul castig al abrevierilor (vezi notatiile simbolice, literare din matematica*)

* vechii greci nu au reusit sa progreseze deloc in domeniul algebrei, desi ei au pus bazele geometriei, din pricina faptului ca nu dispuneau de simbolismul matematic

- matematica = limbaj universal al tuturor stiintelor

- incepand cu Descartes, care a pus geometria in formule, a fost inaugurate o noua directie de cercetare in matematica - geometria analitica; Leibniz - a declansat o adevarata batalie a simbolurilor impotriva cuvintelor

- "Principia Mathematica" - B. Russel si A. Whitehead - monumentala lucrare de filozofie a matematicii, fara a face uz de foarte multe cuvinte

- un alt castig al suprimarii elementelor redundante = sporirea vitezei de scriere - necesitate aparuta in contextul dezvoltarii oratoriei, din  nevoia de a se nota discursurile in ritmul pronuntarii lor

=> primele forme de stenografe = tahigrafe (gr. <tahi> = rapid), sec. III i.Hr., cunoscute in Antichitate si Evul Mediu ; la Roma -> « notele tironiene » = cuvantarile lui Cicero, salvate de un libert al sau, Tullius Tiro si completate ulterior de Vipsanius, Philargyrus, Aquila si Seneca ( a ajuns la 5000) ; la Alexandria, sec. III i.Hr ->Origen (autorul, potrivit istoricului Eusebiu din Cesarea, a peste 2000 de lucrari teologice) avea mereu la dispozitie cel putin 7 tahigrafi care lucrau cu schimbul, zi si noapte ; predicile lui Luther- pastrate datorita sistemului de abrevieri ale discipolului sau Creuziger ;

- in epoca moderna -> primele tratate de stenografie - Anglia (Timothy Bright, 1588 ; Peter Bales, 1590 ; John Wilis, 1602);

- parintii stenografiei engleze contemporane - Samuel Taylor (1786) si Isaac Pitman (1837) ; in Franta - Duploye (1864) ; in Germania - Gabelsberger (1834) ; in Romania - H. Stahl, stenograful interbelic al parlamentului, dupa metoda franceza