Bazele comunicarii active

Bazele comunicarii active

"Cuvantul este sunet si culoare,               

e mesagerul gandului uman"

(Tudor Vianu)

Ce este comunicarea

Comunicarea este un element fundamental al existentei umane, inca din antichitate inteleptii ocupandu-se de arta retoricii. Communis din latina inseamna a pune de acord, a fi in legatura cu, a fi in relatie cu

Comunicarea este primul instrument spiritual al omului in procesul socializarii sale. Comunicarea a fost definita ca o forma particulara a relatiei de schimb intre doua sau mai multe persoane, intre doua sau mai multe grupuri care are ca elemente esentiale relatia dintre indivizi sau dintre grupuri, schimbul, transmiterea si receptarea de semnificatii, modificarea voita sau nu a comportamentului celor angajati.

Comunicarea umana se ocupa de sensul informatiei verbale, prezentata in forma orala sau scrisa si de cel al informatiei non verbale, reprezentata de paralimbaj, miscarile corpului si folosirea spatiului.

Notiunile de limbaj, limba, comunicare au mai multe sensuri, fiind considerate polisemantice. Aceasta se datoreaza faptului ca fiecare notiune prezenta este foarte complexa, dar si faptului ca fiecare din aceste notiuni - comunicare, limba, limbaj - sunt studiate de mai multe discipline stiintifice (lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica), care aduc propriile lor perspective de abordare, nu intotdeauna identice sau macar complementare.

Principala problema pe care o presupune studiul notiunii de comunicare este aceea a stabilirii continutului si a mijloacelor prin intermediul carora acesta este transmis. Cat priveste continutul, aceasta are un continut informational, un continut afectiv-emotional, un continut motivational si un continutul volitiv. In general, se comunica trei tipuri de informatii: cognitive; indiceale; injonctive sau conative.

Comunicarea este un proces activ de transmitere si receptionare de informatii. Pentru ca aceasta comunicare sa se poata realiza sunt necesare: ascultarea activa, intelegerea mesajului transmis, interpretarea limbajului nonverbal si sustinerea conversatiei.

Comunicarea asertiva

Comunicarea este un proces activ de transmitere si receptionare de informatii. Pentru ca aceasta comunicare sa se poata realiza sunt necesare:

• ascultarea activa;
• intelegerea mesajului transmis;
• interpretarea limbajului nonverbal;
• sustinerea conversatiei.

Pentru o comunicare corecta este necesar sa respectam doua reguli de baza:

transmiterea mesajului clar si concis;

ascultarea activa si intelegerea mesajului pe care celalalt il transmite.

Iar pentru ca aceasta sa fie si eficienta este necesar sa avem un comportament si o comunicare asertiva.

Ce inseamna sa fii asertiv?

Pentru o descriere ampla a comportamentului asertiv am putea spune ca este echidistant fata de cei doi poli de comunicare: agresiv si pasiv.

Asertivitatea este cea mai eficienta modalitate de solutionare a problemelor interpersonale. Comunicarea directa, deschisa si sincera permite receptionarea mesajelor fara blocaje si distorsiuni, ceea ce mentine si imbunatateste relatiile cu ceilalti. Capacitatea de a comunica in mod asertiv sentimentele, emotiile si gandurile fara a leza integritatea celorlati, reprezinta un mod eficient de comunicare.

Lange si Jacubowski (1976) sustineau ca "asertivitatea implica apararea drepturilor personale si exprimarea gandurilor, sentimentelor si convingerilor in mod direct, onest si adecvat, fara a viola drepturile altei persoane".

Eseu: Elemente cu influenta asupra managementului resurselor umane din organizatie Proiect: Ce face managerul ?

Comportamentul asertiv inhiba anxietatea si reduce depresia, conducand la o imbunatatire a imaginii de sine.

Trasaturi caracteristice ale asertivitatii:

• refuzul cererilor- puterea de a spune nu;
• solicitarea favorurilor si formularea de cereri;
• exprimarea sentimentelor pozitive si negative;
• initierea, continuarea si incheierea de noi conversatii.

Comportamentul asertiv este intarit si de o serie de elemente non-verbale:

• contactul vizual;
• tonul vocii;
• mimica.

Stilul de comunicare asertiv este caracterizat printr-o serie de elemente:

• ai convingerea ca toate persoanele iti sunt egale;
• acorzi importanta parerilor si intereselor celorlati;
• exista o concordanta intre mesajul verbal transmis mimica si gestica;
• mesajele utilizate sunt de genul "eu cred ca . , ma simt . ";
• sustinerea privirii interlocutorului.

De foarte multe ori, limbajul verbal folosit este agresiv si impunator, iar un artificiu al vocabularului ne poate imbunatati comunicarea. Expresii de genul "eu cred ca . / as dori sa fac acest lucru . / te deranjeaza daca . ?" pot reprezenta fraze magice in viata de cuplu sau in relatiile cu colegii etc.

Expresiile verbale ale limbajului asertiv pot fi insotite de semnale nonverbale care ne ajuta sa transmitem mai utor mesajul. Expresiile faciale relaxate si deschise, contactul vizual, pozitia corpului dreapta si relaxata, o voce calma si sigura, insotite de un zambet atunci cand este necesar, pot reprezenta succesul unei comunicari.

Comunicarea si comportamentul asertiv cresc stima de sine, aduc respect pentru ceilati si din partea celorlati.

Ce poti face pentru a avea un comportament si o comunicare asertiva?

exprima-te clar si concis;

evita sa fii sarcastic;

evita sa faci generalizari;

evita sa folosesti etichete;

cere feed-back;

evita comportamentul agresiv;

evita reactiile impulsive;

evita monopolizarea discutiei;

evita sa faci presupuneri;

constientizeaza ce tip de comunicare folosesti (agresiv, asertiv, pasiv sau agresiv-pasiv).

Comunicarea eficienta

Comunicarea eficienta joaca un rol vital in succesul fiecarui profesionist, dar si in succesul relatiilor personale. Sa devii un comunicator bun inseamna sa inveti rolurile fiecarui element al comunicarii. Poti sa folosesti aceste elemente in multe feluri, incluzand vorbitul in public, relatiile interpersonale, dezvoltarea media si relatiile de afaceri.

Comunicarea eficienta presupune detinerea abilitatii de a asculta eficace, toate elementele implicate in receptia si procesarea mesajelor fiind aspecte ale ascultarii.

Exista diferente foarte mari in abilitatea de a asculta. Ca oricare alta abilitate umana, ascultarea se poate dezvolta numai printr-o practica sustinuta si atenta. Nimeni nu poate deveni un bun ascultator in mod intamplator, deoarece exista anumite forte care se opun dezvoltarii spontane a acestei abilitati, cum ar fi:

satisfacerea nevoilor personale se realizeaza mai curand prin emiterea decat prin receptarea unui mesaj, acest tip de comportament fiind format inca din copilarie;

cel care vorbeste apare de obicei ca avand cunostinte mai ample si ca fiind mai interesat de subiectul abordat decat cel care asculta;

emitentul unui mesaj are o influenta directa mai mare asupra activitatilor celorlalti, comparativ cu cel care asculta.

Ascultarea este o abilitate esentiala pentru manageri. Studiile de specialitate arata ca managerii de succes folosesc 40 - 60 % din timpul de lucru pentru a asculta. Aceste rezultate sunt normale daca luam in considerare faptul ca ascultarea eficace constituie cheia imbunatatirii relatiilor managerului cu subordonatii sai si modalitatea de culegere a informatiilor necesare pentru adoptarea unor decizii eficace.

Pentru ca procesul de ascultare sa se poata derula in bune conditii este necesara stabilirea unei atitudini fizice si psihice propice. Pentru aceasta propunem urmatoarele sapte actiuni:

concentrarea asupra ascultarii (inlaturarea altor ganduri sau preocupari)

rezistenta la factorii externi care va distrag atentia (spatiu, timp, zgomot etc.)

crearea interesului fata de ceea ce urmeaza sa ascultati

crearea de conditii favorabile pentru emitentul mesajului (zambet, gesturi si cuvinte de politete, contactul privirii, incuviintarea din cap etc.)

constientizarea ideilor preconcepute fata de cel care vorbeste (sau fata de mesaj)

controlarea emotiilor in legatura cu cel care vorbeste (sau cu mesajul sau)

stabilirea scopului ascultarii.