Modelele psihologice ale comunicarii - J. E. Hullet; Th. Newcomb; D. C. Barnlund

1. Modelul psiho-sociologic al lui J. E. Hullet

In elaborarea modelului sau J. E. Hulett a plecat de la teoria interactiunii simbolice, mai exact de la definitia lui C. H. Cooley asupra comunicarii: "Prin comunicare intelegem mecanismul prin care relatiile umane exista-toate simbolurile spirituale si mijloacele care servesc ca resurse la transpunerea lor in spatiu si la mentinerea lor in timp; el cuprinde expresia fetei, atitudinea corpului si gesturile, tonul vocii, cuvintele, scrierea, imprimatul, calea ferata, telegraful, telefonul si ultimele descoperiri, tot ce serveste la cucerirea timpului si spatiului" (Dragan, 1996, 33-35). Model lui Hulett pleaca de la teza: "un mesaj nu are o semnificatie intrinseca ci reprezinta doar un model de semnale codificate". In acest model este foarte importanta functia corectiva a feed-back-ului intra- si inter-personal. Modelul reia si schematizeaza teza conform careia: "un mesaj nu are o semnificatie intrinseca . ci reprezinta doar un model de semnale codificate" axandu-se pe codificare si emisie, pe de o parte si pe receptare si decodificare, pe de alta parte (Dragan 1996,. 35). Procesul de comunicare este considerat drept unul de interactiune intre comunicator (Alpha) si receptor (Beta), procesul fiind descompus in elementele sale structurale si in diferitele sale faze.

Figura 1 Modelul lui E.J. Hullet

Stimul Estimarea Actiune Evenimente Reactii

Motivatie interpersonala instrumentala din mediul dirijate

reactii posibile ambiant (Ego)

a b

(Alter)

Stimul Estimare Actiune Evenimente Reactii

Motivatie interpersonala instrumentala ale mediului dirijate

relatii ambiant

interpersonale

a'

b'

= desfasurarea actiunii

= feed-back

a, b         = feed-back intrapersonal

a', b'      = feed-back interpersonal

Modelul "tensiunii catre simetrie" al lui Th. Newcomb

In elaborarea "teoriei consistentei" Heider a fost preocupat de gradul de consistenta si inconsistenta care poate exista in interactiunea dintre doua persoane in relatie cu o a treia sau cu un obiect. Teoria lui Heider sustine ca in cazul in care doi oameni care au atitudine de placut sau displacut reciproc si fata de un obiect extern, unele modele de relatie vor fi echilibrate (Ca in cazul in care cele doua persoane se plac reciproc si ambele plac un obiect) si unele pot fi dezechilibrate (Ca atunci cand doua persoane se plac reciproc dar uneia ii place obiectul in timp ce a doua nu il place). In plus, acolo unde exista echilibru fiecare participant va rezista la schimbare iar atunci cand exista dezechilibru vor exista incercari de a restaura echilibrul "cognitiv" (McQuail, Windahl, 2001, 31). Modelul poate fi reprezentat simplu astfel (Golu, 1989, 52-54): In cadrul contactului dintre P (persoana) si O (o alta persoana - "Other person"), intre P si O se interpune un proces de mediere care consta din acele manifestari ale personalitatii lui O (expresiile fizice sau verbale) care determina modelul stimulului indepartat - de exemplu, faptul ca se indica ca un O este suparat. Relatiile interpersonale si comunicarea depind, in mare masura, de perceptia personale a reactiei altuia. Omul intelege realitatea raportand conduite variabile la o serie de conditii fundamentale relativ invariabile care sunt "proprietati dispozitionale". Acestea fac lumea predictibila, controlabila. "Poate", "incercare" sunt termeni-cheie care desemneaza proprietati dispozitionale ce sunt conditia necesara a realizarii actiunii ca P poate face sau nu actiunea "X".

Ulterior teoria lui Heider este dezvoltata de Th. Newcomb in "Modelul A-B-X" (McQuail, Windahl, 2001, 31). Modelul postuleaza existenta unui "curent spre simetrie" ca urmare a faptului ca domeniul intelegerii interpersonale ar fi largit prin angajarea in comunicare. Newcomb afirma astfel ca functia fundamentala a comunicarii este cea de: "a permite la doi sau mai multi indivizi de a-si mentine orientarea simultana reciproca si spre un obiect al mediului extern". Comunicarea este un "raspuns invatat la curent", mai exact ea este un raspuns invatat la situatii de tensiune si este generata de un dezechilibru al sistemului social (McQuail, Windahl, 2001, 31). Comunicarea, sustine modelul "A-B-X" tinde sa restabileasca starea de echilibru a sistemului pana cand aceasta este perturbata de receptarea de noi informatii. Newcomb considera ca exista o probabilitate mai mare de a gasi mai multa activitate de comunicare (a da informatii, a cauta sa-si schimbe comunicarea) in conditii de nesiguranta si dezechilibru. Comunicarea este vazuta ca o structura triunghiulara unde emitatorul si receptorul stau la baza structurii informative, privind impreuna acelasi obiect, intr-o perfecta simetrie (McQuail, 1999, 37).

Figura 18. Modelul "tensiunii catre simetrie"

X

X

Referat: Organizatia - caracteristici constructive si functionale Referat: Principiile managementului calitatii

X

Probleme

Elite                                                     Public

Media

Cei doi indivizi (A si B) sunt orientati unul spre celalalt si spre un obiect (X) si se presupune ca divergentele dintre A si B in orientarea lor spre X vor stimula comunicarea. Efectul acestor comunicatori va tinde sa restabileasca echilibrul care e stipulat ca o "stare normala" a sistemului de relatii. Ulterior Newcomb a adaugat unele calificari acestei formulari timpurii a modelului sau notand ca numai in anumite conditii este probabil ca procesul de comunicare sa fie activat: (a) Unde exista o puternica atractie intre persoane; (b) Unde obiectul este important pentru cel putin unul dintre participanti; (c) Unde obiectul X are o importanta comuna pentru amandoi (McQuail, Windahl, 2001, 32).

3. Modelul tranzactional al comunicarii - D. C. Barnlund

D. C. Barnlund a elaborat un model al comunicarii bazat pe presupozitia ca procesul de comunicare descrie evolutia semnificatiei si tinde sa reduca nesiguranta in planul relatiilor interpersonale (Lohisse, 2002, 75). Semnificatia este ceva "inventat", "atribuit", "dat" nu ceva "primit". In jurul si in interiorul celui care comunica sunt numeroase indicii din care multe au o importanta mai mare in raport cu altele. Exista trei seturi de indicii, fiecare aflate in interactiune (Lohisse, 2002, 75-77):

1. Indicii publici - impartiti in: (a) Naturali (cei furnizati de lumea fizica fara interventia oamenilor - cadrul natural); (b) Artificiali (cei care rezulta din modificarea mediului si manipularea mediului de catre oameni).

2. Indicii particulari - apar din surse ce nu sunt automat disponibile altei persoane care intra intr-un camp comunicational. Indiciile publice si particulare pot avea forma verbala sau nonverbala dar calitatea lor fundamentala este ca sunt aduse in viata si raman dincolo de controlul partenerilor la un proces de comunicare.

3. Indicii behavioriali - sunt cei initiali si/sau controlati de insusi comunicator si ca raspuns la indicii publici si particulari.

Codificarea si decodificarea sunt parti ale aceluiasi proces de specializare - ele sunt continue, nerepetabile si ireversibile. Exista o transferabilitate a indiciilor, astfel incat in procesul de comunicare ei se transforma unii in altii (Watson, Hill, 1993, 13-14).

Figura 19. Modelul tranzactional al comunicarii

C_PR

P₁            C_BEHV

N C_BEHV

D E M

C_BEHV

C_BEHNV

C_BEHV

M E D C_BEHV

C_BEHNM                C_PR

C_PU P₂

C_PU

C_PU C_PU C_PU

P = Persoana; D = Decodificare; E = Codificare;  C_PU = Indicii publice; C_PR = Indicii particulare; C_BEHNV = Indicii comportamentale nonverbale; C_BEHV = Indicii comportamentale verbale; M = Mesaj

In esenta, modelul descrie comunicarea ca un schimb, un "troc" social. Procesele comunicative nu sunt reactii sau interactiuni desfasurate din motive altruiste, ci fenomene instrumentale de oferire si receptare a unor "obiecte" sau "informatii" (McQuail, 1999, 41).