Modele sociologice ale comunicarii: Modelul lui W. Schramm

1. Modelul lui W. Schramm

Din perspectiva teoriei propuse de W. Schramm comunicarea consta din doua procese principale (Dragan, 1996, 28-32; McQuail, 1999, 36-38; Petcu, 2001, 18-21):

1. Procesul de codificare - reprezinta punerea intr-o forma inteligibila, accesibila si transmisibila a semnelor si simbolurilor care construiesc mesajul;

2. Procesul de decodificare - presupune interpretarea mesajului fara deformare astfel incat "imaginea" din mintea emitatorului sa fie reprodusa asemanator in mintea receptorului.

Modelul reconstruieste procesul comunicarii in mod intuitiv prin mai multe "scheme" generale consecutive (Dragan, 1996, 29).

Figura 8. Prima schema generala a comunicarii - W. Schramm

Sursa   Codificare Semnal Decodificare Destinatie

In prima etapa Schramm considera ca in cazul comunicarii umane (fara mijloace tehnice de mediere) sunt prezente elementele: 1. Sursa (o persoana care este si codificatorul); 2. Destinatarul (reprezentat de o alta persoana care este si decodificatorul); 3. Semnalul (sau semnul - care este limbajul folosit).

Procesul de comunicare cuprinde potrivit lui Schramm doua momente esentiale:

1. Codificarea - primul act al procesului de  comunicare consta din faptul ca intentiile comunicatorului trebuie transpuse in cuvinte (rostite, scrise) si imagini, adica ele trebuie sa ia forma unui mesaj. Mesajele sunt compuse din semne (semnale ale experientei) asa cum sunt cuvintele. Semnele sunt invatate prin asociere - cuvantul invatat produce (aproape) acelasi rezultat ca si cuvantul pe care il reprezinta. Semnele au o serie de functii, considera Schramm: (a) Functia de a suplini originalele; (b) Functia de a codifica experiente; (c) Functia a face posibila comunicarea.

2. Decodificarea - presupune un proces prin care se da raspuns urmatoarelor intrebari (tacite) ale comunicatorului: "Mesajul va fi inteles asa cum l-a gandit comunicatorul? Receptorul va reactiona asa cum se asteapta acesta? Va fi el de acord cu mesajul? Imaginea trezita in capul receptorului va coincide cu cea din capul sursei?".

Prima conditie de functionare a sistemului de comunicare din schema lui Schramm este ca toate mesajele sa fie functionale, ceea ce inseamna ca sursa trebuie sa dispuna de informatii exacte si neechivoce. Aceste informatii trebuie sa fie codificate cu precizie in semne transmisibile si sa fie transformate intr-un mesaj clar; mesajul trebuie sa ajunga la receptor in forma sa autentica, iar aici trebuie sa fie decodificat dupa modelul comunicarii: "O comunicare reusita presupune ca toti acesti pasi sa fie realizati in mod eficient, altfel lucrurile se petrec ca si atunci cand o scrisoare nu ajunge la destinatar." (Dragan, 1996, 30).

Referat: Organizatia - caracteristici constructive si functionale Referat: Principiile managementului calitatii

Realizarea comunicarii cere anumite calitati ale fiecarei verigi:

Capacitatea informationala - pentru sursa;

Capacitatea de codificare - la sursa (sau emitator) - adica precizie, evitarea cuvintelor de prisos, a ambiguitatilor si a expresiilor fara sens;

Canalul trebuie sa transmita rapid si cu fidelitate mesajul.

In "construirea" mesajelor este de dorit: (a) Sa se evite redundantele (repetitiile); (b) Sa se aleaga cu discernamant intre intuitia de a transmite mai multe informatii in unitatea de timp si preocuparea de a transmite mai putine si a fi mai bine intelesi (receptorul trebuie sa fie in masura sa decodifice).

In etapa a doua Schramm introduce un nou element esential: "campul de experienta" al sursei si receptorului definit prin cunostintele, simbolurile, informatiile si atitudinile comune celor doua verigi. Acest "camp de experienta" este o conditie indispensabila pentru "armonizarea receptorului si a emitatorului", a codificarii si decodificarii.

Figura 9. A doua schema generala a comunicarii - W. Schramm

Campul Campul

experientei experientei

Sursa Semnal Destinatar

Codificare Decodificare

Intersectarea sau suprapunerea celor doua figuri reprezinta experienta cumulata a doi indivizi (sau a mai multora) care comunica. Sursa si destinatarul codifica si decodifica in functie de propria lor experienta - in codificare (elaborarea mesajului) comunicatorul trebuie sa introduca elemente presupuse a fi intrat in experienta destinatarului, elementele comune celor doua experiente fiind conditia pentru receptarea mesajului. Daca suprafata de intersectie ale celor doua campuri este: (1) Mare - atunci comunicarea este facila (usoara); (2) Mica - atunci comunicarea devine dificila; (3) Nula - atunci comunicarea devine practic imposibila.

In a treia etapa, apare un element nou si anume faptul ca fiecare comunicator (emitator) si fiecare receptor, este totodata codificator si decodificator, primind si transmitand mesaje.

Figura 10. A treia schema generala a comunicarii-W. Schramm

Decodificator Interpret Codificator

"Interpretarea" semnelor din mediul social reuneste intr-un proces unitar cele doua momente ale codificarii si decodificarii:

In cea de-a patra etapa Schramm introduce un alt element de comunicare: "feed-back"-ul sau retroactiunea comunicationala.

Figura 11. A patra schema generala a comunicarii-W. Schramm

Codificator Mesaj Decodificator

Interpret Interpret

Decodificator Codificator

Mesaj

Prin reactiile de raspuns feed-back-ul spune cum sunt interpretate si receptate mesajele transmise iar el poate lua mai multe  forme, in functie de tipul de comunicare in care se manifesta: 1. In convorbire - cuvintele de raspuns, mimica si gesturile; 2. In mass media - scrisorile primite la redactie; 3. In conferinte - aplauzele publicului. "Propriul feed-back al fiecarui om" este definit ca reactie de corectare a propriului sens, a greselilor de exprimare.

In ultima etapa Schramm considera ca descrierea comunicarii trebuie sa ia in considerare multiplicarea canalelor de comunicare pentru ca si cele mai simple acte de comunicare folosesc mai multe canale de transmitere a unui mesaj.