Comunicare
Modelul de comunicare a lui G. GerbnerElaborat de G. Gerbner in 1956, modelul introduce o serie de elemente originale (Dragan, 1996, 35-38; Petcu, 2001, 21-23): Perceptia - productia - semnificatia mesajelor; Mesajul - inteles ca unitate a formei si continutului; Notiunea de "intersubiectivitate" ca expresie a raportului dintre productia mesajelor si perceptia mesajelor si a evenimentelor; Procesul de comunicare este un proces subiectiv, selectiv, variabil si imprevizibil. Sintetic, modelul spune ca: "(1) Cineva (2) percepe un eveniment si (3) reactioneaza (4) intr-o situatie data (5) utilizand anumite mijloace (6) pentru a face disponibile mesajele (7) care au o anumita forma, (8) se situeaza intr-un anumit context, (9) transmit un continut (10) si antreneaza anumite consecinte." (Dragan, 1996, 36). Elementele (1) - (10) permit analiza procesului de comunicare - a comunica inseamna mai intai perceptia unor evenimente (reactia la aceste evenimente) si deci, productia unor mesaje, care este in functie de situatia prezenta. Reactia (la evenimente) si productia mesajului (punerea lui in forma) este transmisa prin anumite mijloace (canal etc). Mesajul a devenit astfel "disponibil" comunicarii. Fiecare mesaj este perceput intr-un context dat. Toate aceste procese contribuie la structurarea continutului mesajului. In final, procesul de comunicare genereaza anumite consecinte, provoaca sau nu reactia dorita la nivelul receptorului. Conform acestui model, perceptia rezulta din eveniment, il reflecta, dar si difera de el. Perceptia depinde atat de eveniment (E), cat si agentii de comunicare (M). Anunturile sunt formulate in functie de modul in care M (agenti de comunicare) percep evenimentul. Raportul dintre realitate si perceptie este un proces interactiv si in care intervin numeroase elemente legate de situatie, de contextul si de agentul comunicarii. Figura 12. Modelul lui G. Gerbner
M E1 Selectie, context E perceptie, accesibilitate, eveniment
S Cn forma continut Tabel 2.
Figura 13. Explicitarea modelului comunicarii al lui G. Gerbner
M1 Eveniment Eveniment perceput E1 E "ploaie" condensarea Sursa umiditatii in atmosfera mijloc
S enunturi M2 lingvistice Cn relativ la eveniment SE1 ploua "ploua" (forme) (continut) Axa orizontala este expresia procesului de perceptie: (1) un M percepe un eveniment; (2) perceptie care presupune reconstituirea lui senzoriala, creativa si cognitiva de M; (3) perceptia lui E2 de M este o reactie care se manifesta prin diferite mijloace; (4) intre E2 si E1 au loc procese de selectie in functie de accesibilitatea lui E2 si de contextul in care se produce. Axa verticala prezinta elementele specifice productiei mesajelor si controlul acestora: (5) exista mijloace (canale) ce permit transmitere semnale, capabile sa "disponibilizeze"; (6) componente ale mesajului; (7) forma (S) e data de enuntul mesajelor, fiind dependenta de canalul utilizat si de continutul mesajului; (8) enuntul se produce intr-un context dat; (9) semnalul (mesajul) cuprinde elemente de forma si continut (deci semnificatii); (10) perceptia unui enunt produce anumite consecinte (efecte) (McQuail, Windahl, 2001, 28-29). Modelul indica (McQuail, Windahl, 2001, 30): Importanta elementelor care intervin in perceptia evenimentelor: punctele de vedere si experientele trecute ale lui M influenteaza perceptia - E1. Acesta este un fapt "creat" prin perceptie, fiecare persoana avand perceptii proprii. Diversi M pot percepe diferit acelasi eveniment. Faptul ca sistemul comunicarii este dinamic si deschis, in sensul ca efectele (consecintele) sunt partial previzibile si partial imprevizibile. Caracteristica speciala a modelului lui Gerbner este faptul ca el poate lua diferite forme in functie de situatia de comunicare pe care o descrie - partile lui pot fi folosite ca "blocuri" de constructie care il fac capabil sa descrie procese de comunicare simple si complicate ca unele de productie (ale mesajului) si ale perceptiei (ale mesajelor si ale evenimentelor despre care se comunica). Modelul permite formularea de intrebari despre natura si relatia existenta intre productie si eveniment; el sugereaza ca procesul comunicarii umane poate fi considerat ca subiectiv, selectiv, variabil si imprevizibil si ca sistemele de comunicare umana sunt sisteme deschise (Dragan, 1996, 35).
|