„Reintoarcerea la realitate” – intre deziderat sincer si manipulare cu iz electoral

„Reintoarcerea la realitate” – intre deziderat sincer si manipulare cu iz electoral

Sub titlul „Comunicat al tinerilor din UDMR” si subtitlul „Reintoarcerea la realitate”, in „Observatorul de Covasna”, nr. 162 (25), din 7 decembrie 2005, este publicat un demers public semnat de „cei mai tineri deputati UDMR” din judetele Covasna si Harghita, respectiv Antal Arpad, Kelemen Hunor si Tamas Sandor. Pornind de la unele aprecieri facute cu ocazia dezbaterii publice a proiectului legii minoritatilor nationale, semnatarii comunicatului fac un apel catre „tinerii sau mai putin tinerii din judetele Covasna si Harghita dar si catre societatea civila si politicienii romani din zona” pentru a se restabili adevarul despre realitatile din cele doua judete, si prin aceasta, sa se elimine cliseele si prejudecatile promovate de mass-media.

Pana la formularea unor raspunsuri, de catre cei vizati in comunicat, in cele ce urmeaza, ne exprimam un punct de vedere fata de acest demers atat de promitator intitulat „Reintoarcerea la realitate”. Pentru inceput trebuie remarcat faptul ca, este printre putinele ocazii cand lideri ai UDMR recunosc si afirma public: „noi stim cel mai bine ca romanii din cele doua judete, ca si maghiarii din restul Ardealului, au anumite probleme specifice”. Daca semnatarii comunicatului cu pricina, recunosc si stiu asa de bine ca romanii din cele doua judete „au anumite probleme specifice”, pe drept cuvant se pune urmatoare intrebare: In calitatea lor de reprezentanti ai unei formatiuni politice „democratice”, ce au facut concret, pana acum, pentru gasirea unor solutii fezabile acestor probleme? Intrebarea se justifica, deoarece, dupa cum este cunoscut, impotriva „escaladarii imaginarului unor indivizi care doar au auzit de aceasta regiune”, se poate actiona cu eficienta, doar cu fapte si nu cu discursuri manipulatorii.

Din punctul nostru de vedere, nu este „paradoxal” faptul ca proiectul legii statutului minoritatilor nationale - in varianta actuala - „scot mari perdanti tocmai romanii din Covasna si Harghita”. Pentru a evita aceasta posibilitate, reprezentantii societatii civile romanesti, au solicitat factorilor implicati in adoptarea ei, sa nu accepte prevederile referitoare la drepturile colective si autonomia culturala. Din studierea proiectului de lege amintit, nu rezulta explicit ca „romanii ar avea de castigat daca ar dori sa beneficieze de aceasta lege”. Dupa cunostintele noastre, pana in prezent, in nici un document oficial al UDMR, nu este expusa cu claritate si concretete (nu afirmatii ce contin generalitati si ambiguitati) pozitia fata de solutionarea „problemelor specifice” ale romanilor din judetele Covasna si Harghita. Au fost doar cateva exceptii, care nu fac decat sa intareasca regula. Un exemplu il constituie prevederea din Programul UDMR Sf. Gheorghe, pentru perioada 2000-2004, potrivit caruia Teatru „Andrei Muresan” urma sa devina „teatru de gazduire”, adica sa se desfiinteze.

Din presa de limba maghiara, am luat cunostinta de afirmatia unor lideri de opinie ai populatiei maghiare din zona, dupa care „parlamentarii si consilierii maghiari pot reprezenta interesele populatiei romanesti din judetele Covasna si Harghita”. Raspunsul la aceasta asertiune il putem lesne afla din „vorbele si faptele” liderilor maghiari, respectiv din analiza discursului si comportamentului public al acestora. Nimic, sau aproape nimic, din problemele ridicate cu diferite prilejuri (memorii, scrisori deschise, protocoale) de reprezentantii filialelor locale ale partidelor politice si ai societatii civile romanesti din zona, nu a fost realizat. Lista acestor probleme ar fi prea lunga, pentru a fi redata cu aceasta ocazie.

Din noianul problemelor vizand pastrarea si afirmarea identitatii romanilor din cele doua judete amintim doar cateva: desfiintarea celor doua ansambluri folclorice profesioniste „Ciobanasul”, din Intorsura Buzaului si „Rapsozii Calimanilor”, din Toplita; diferenta de tratament dintre atentia acordata renovarii Casei cu arcade si lipsa totala a sprijinului pentru evacuarea chiriasilor din cladirea primei Scoli confesionale romanesti din Sf. Gheorghe; modul incalificabil de raportare la valorile romanesti si la reprezentarea acestora in spatiul public (in stemele judetelor si localitatilor si in denumirea strazilor si institutiilor de cultura si invatamant); neretrocedarea terenurilor si bunurilor care au apartinut unor parohii romanesti din cele doua judete; neacordarea aplasamentului pentru infiintarea Muzeului etnografic in aer liber, din Valea Zanelor-Covasna; starea jalnica in care se afla Piata Mihai Viteazul din Sf. Gheorghe, si multe altele.

Una din cele mai mari ofense aduse populatiei romanesti din Arcul Intracarpatic, prezenta sistematic in mass-media de limba maghiara din zona, este etichetarea romanilor, in propria lor tara, drept „venetici”. Se perpetueaza astfel in mentalul colectiv, o discriminare pe cat de nedreapta, pe atat de nociva, pe termen mediu si lung. Un astfel de discurs, nu respecta adevarul istoric si nici uzantele actuale ale acestei lumi supusa unui intens proces de globalizare. Istoric vorbind, se eludeaza prezenta miilor de romani maghiarizati in decursul timpului si a tuturor celor care au fost nevoiti sa paraseasca locurile natale, datorita intolerantei populatiei maghiare, indeosebi in anii 1916-1918, 1940-1945 si dupa decembrie 1989, ca sa nu mai vorbim de romanii nascuti in vetrele traditionale romanesti din cele doua judete. Din perspectiva actuala, intr-o perioada in care circulatia persoanelor este libera, asistand la formarea unor comunitati etnice, in cele mai diferite si indepartate tari, conform „ideologiei etnocentriste maghiare locale”, romanii nu au voie sa se stabileasca in localitati de pe asa-zisul „Pamant secuiesc”, pentru a nu modifica compozitia etnica preponderent maghiara. Si mai semnalam un aspect. In timp ce romanii din judetele Covasna si Harghita, sunt discriminati si tratati cu infatuare si aroganta, exista pretentia ca maghiarii din aceasta zona, odata stabiliti in alte localitati din Romania, sa fie tratati si respectati asa cum se cuvine. Nu vi se pare curioasa aceasta viziune?

Cei trei deputati UDMR, semnatari ai comunicatului, considera oportun sa traga un „semnal de alarma” fata de „atatea prostii spuse in legatura cu starea celor doua judete”, apreciind ca este necesar „sa readucem lucrurile in matca lor reala si sa le clarificam”. Una din aceste „prostii” este si aceea ca „in judetele Covasna si Harghita nu primesti paine daca nu ceri in limba maghiara”. Da, aici semnatarii au dreptate, acest lucru era valabil, in comertul socialist, mai ales in timpul Regiunii Autonome Maghiare, si nu astazi, in economia de piata capitalista. Dar fiind ca a venit vorba de acest aspect, este necesar sa facem urmatoarea precizare. In majoritatea magazinelor, dar si a altor institutii, scoli, banci si societati care au activitate cu publicul, salariatii, fie ca sunt vanzatori sau functionari, se adreseaza (direct, sau la telefon) clientilor numai in limba maghiara, ca si cum in aceste localitati ar trai doar cunoscatori ai acestei limbi. Este un aspect minor, in aparenta, dar care face mari deservicii de imagine, in raport cu populatia majoritara a acestei tari. Cei care au calatorit, in tarile civilizate de pe toate continentele, au remarcat faptul ca peste tot, in spatiile publice, au fost intrebati mai intai in limba tarii respective apoi, intr-o limba de circulatie internationala sau, dupa caz, intr-o limba regionala. In situatia noastra, pentru inceput, credem ca adresarea bilingva ar fi o solutie convenabila tuturor.

Rafuindu-se cu „doctorii” in relatii interetnice, dar subestimand cunostintele publicului tinta caruia i se adreseaza, autorii demersului chemator la „reintoarcere la realitate”, ne propun „un exercitiu de imaginatie despre ceea ce se spune… si ceea ce se intampla in relatia romani-maghiari”, indemnandu-ne sa reflectam „cum traiesc, romanii de aici, unii multimilionari in dolari si de ce nu vor toti sa fuga la Bucuresti”. Ne pare rau, dar trebuie sa le spunem distinsilor parlamentari UDMR, ca „exercitiul” propus nu este altceva, decat un modest si pueril exercitiu de manipulare cu iz electoral. Mai intai, este bine sa constatam ca numarul romanilor din judet, multimilionari in dolari, ca de altfel si al maghiarilor aflati in aceeasi situatiei, este foarte mic, ca urmare a politicii autonomiste si separatiste, promovate de UDMR, dupa decembrie 1989, si care a condus la un deficit de imagine a zonei, in raport cu mediul politic si de afaceri romanesc. Apoi, si elevii de liceu invata ca mediul economic se formeaza, functioneaza si se dezvolta dupa legitati proprii, care depasesc apartenenta etnica si cea nationala, firmele multinationale fiind exemple elocvente, in acest sens. Si in fine, afacerile celor cativa multimilionari in dolari, a caror firme au sediul in zona, se desfasoara de regula, in mai multe localitati din tara si nu se rezuma doar la beneficiarii din judet.

Dorinta celor trei parlamentari UDMR, de a „restabili anumite coordonate ale realului si imaginarului din regiune” este binevenita si de mult asteptata. Toti cei care traim in aceasta parte de tara, avem interesul ca acest deziderat sa devina realitate. Important este de stiut ca acest lucru se poate face numai impreuna, de catre liderii politici, civici, culturali si spirituali ai celor doua comunitati. Dar nu asa cum incearca deputatul UDMR Antal Arpad Andras, care a declarat vineri, 11.11.2005, intr-o conferinta de presa, ca „romanii de buna credinta ar trebui sa se delimiteze de memoriul unor organizatii romanesti pe tema proiectului legii minoritatilor” (Agentia de stiri „Mediafax”, 11.11.2005). Stim ca domnul deputat este sociolog, dar nu credeam ca va folosi cunostintele sale pentru a crea dihotonomii artificiale precum cea dintre „romanii de buna si rea credinta Dar haidem sa vedem si alte aspecte ale discursului si comportamentului public al celor trei deputati UDMR, semnatari ai comunicatului la care ne referim, referitoare la convietuirea interetnica din localitatile ce au apartinut fostelor scaune secuiesti.

Sa ne amintim ca, Antal Arpad Andras este initiatorul „amplasarii unor panouri la granitele scaunelor secuiesti istorice, cu denumirea acestora” si cel care impreuna cu alti colegi de partid „au lipit, pe un panou de la granita dintre judetele Covasna si Brasov, un afis cu mesajul „Autonomie pentru Tinutul Secuiesc” (Agentia de stiri „Mediafax”, 15.11.2004).

Acelasi lider al populatiei maghiare, in cadrul unei consfatuiri despre posibilitatile realizarii regiunii de dezvoltare „Pamantul Secuiesc”, reuniune care s-a desfasurat la Tg. Mures, la inceputul lunii noiembrie 2004, a declarat: „este important ca judetele de pe Pamantul Secuiesc sa se grupeze intr-o regiune comuna, pe langa aceasta fiind importanta si lupta pentru autonomia Pamantului Secuiesc”. (Postul de radio „SLAGER RADIO” – Covasna, 16.11.2004).

Referitor la proiectul legislativ al Partidului Conservator care vizeaza asigurarea reprezentarii romanilor, in zonele unde sunt numeric minoritari, in structurile administratiei publice locale, deputatul UDMR Antal Arpad a spus: „Este, insa, foarte greu de realizat din punct de vedere al romanilor, fiindca acestia ar trebui sa infiinteze o organizatie proprie”. (Agentia de stiri „Mediafax”, 28.10.2005).

La inceputul lunii noiembrie 2005, „Antal Arpad a solicitat romanilor binevoitori din Trei Scaune sa se diferentieze de actiunile derutante ale organizatiilor civile romanesti, deoarece afirmatiile acestora, conform carora romanii din judetul Covasna nu au reprezentanti in cadrul autoguvernarilor, nu sunt adevarate” (SLAGER RADIO - Covasna, 11.11.2005). Il rugam pe domnul Antal sa ne spuna cati consilieri romani sunt, in actuala legislatura, in consiliile locale din Tg. Secuiesc, Baraolt, Micfalau s.a.

Domnul Tamas Sandor este „patronul ideologic” al publicatiei saptamanale „Szekely hirmondo”, cunoscuta pentru mesajul etnocentrist si antiromanesc al majoritatii articolelor sale. Iata un exemplu recent: „Daca cineva ar fi crezut in minuni, in cursul saptamanii trecute, s-a putut convinge din nou de faptul este cum a fost, ca si presedintele nostru continua traditionala politica romaneasca fatarnica… Saptamana trecuta (la sfarsitul lunii noiembrie - n.n.), Uniunea Civica Magiara (…) a felicitat, cu ironie, pozitia presedintelui fata de autonomia albanezilor (expusa de presedintele Basescu in Franta - n.n.), sustinand ca noi ne imaginam autonomia secuiasca intr-un mod asemanator. Raspunsul institutiei prezidentiale a fost (…) brutal: Pamantul Secuiesc nu este Kosovo, iar Romania nu este Serbia si vom obtine autonomia la pastele cailor… In ce consta deosebirea? - am putea intreba. In faptul ca albanezii au pus mana pe arme, iar noi nu? Presedintele vrea sa indraznim si noi sa detonam bombe?

Basescu propune UCM sa se duca in p…masii, adica in Kosovo si sa vada prin ce difera situatia de acolo de cea de aici. Ce-ar fi insa daca s-ar duce el acolo sa se informeze putin? Un lucru este sigur: nu s-ar intoarce viu”. „Szekely hirmondo”, nr. 48 din 02-08.12.2005, articolul „Basescu in Kosovo!”, semnat de Santha Attila.

Atunci cand era secretar de stat, in cadrul Ministerului Culturii, domnul Kelemen Hunor a declarat, printre altele: „atat timp cat eu voi fi in conducerea acestui minister, voi face tot posibilul ca acest muzeu (Muzeul Carpatilor Rasariteni - n.n.) sa nu existe” Exemplele ar putea continua si astfel, s-ar putea pune apa limpede in pahar, putandu-se face diferenta dintre un deziderat sincer si altul care urmareste o manipulare cu iz electoral.

Demersul tinerilor deputati UDMR, readuce insa in discutie, necesitatea dialogului dintre liderii celor doua comunitati traitoare in Arcul Intracarpatic si, in acest context, problema reprezentativitatii si credibilitatii partenerilor de dialog. Persoane, sau grupuri de persoane din zona, au si pot avea, puncte de vedere diferite, in legatura cu relatiile interetnice din judetele Covasna si Harghita, dar importante sunt cele ale structurilor institutionale (politice, civice, culturale si confesionale), mandatate expres in acest sens. Incercarea de a introduce in dezbatere unii termeni precum „romani binevoitori” sau, „romani de buna credinta”, este sortita esecului. Asa cum maghiarii din Romania nu accepta pe oricine, sa vorbeasca in numele si in interesul lor, tot asa si romanii nu vor accepta niciodata sa fie reprezentati, in dezbaterile oficiale pe problemele care privesc identitatea lor, de persoane fara coloana vertebrala, mult cunoscutele „cozi de topor” (denumiti, mai nou, de catre domnul Antal, „romani binevoitori”). Disponibilitatea spre intelegere si convietuire armonioasa, inclusiv acceptarea, de comun acord, a unor compromisuri, este atributul principal al structurilor institutionale ale celor doua comunitati, un rol important in disiminarea acestora revenind mass-media. Si inca o precizare exprimata, in mai multe randuri, inclusiv de reprezentantii Uniunii Europene. Mult ravnita autonomie locala (si nu etnica), nu va putea fi obtinuta fara acordul populatiei majoritare a tarii noastre, si nici impotriva intereselor, aspiratiilor si valorilor romanilor numeric minoritari din aceste judete situate, in inima Romaniei.

Articol aparut in „Cuvantul Nou”, anul XVI, nr. 4482, din 30 decembrie 2005.