Mass–media si siguranta nationala

Informarea publica este o coordonata esentiala in gestionarea starilor exceptionale, cum sunt si cele de criza si conflict. Dreptul persoanei de a avea acces la informatii, prevazute in constitutiile moderne, nu poate fi ingradit in astfel de situatii. Ba dimpotriva, in epoca in care traim, acest drept capata semnificatii aparte.

Pregatirea sistemului, procedurilor, limitelor informarii populatiei asupra situatiei trebuie organizata in functie de o serie de comandamente sociale, psihologice, politice si  militare, avandu-se in vedere un element deosebit de important- existenta unei intense stari de stress a intregii populatii. In societatea supusa regimului starii exceptionale, componenta psihologica ajunge la dimensiuni nebanuite.

In astfel de situatii exceptionale, pot interveni elemente ale razboiului de imagine. La originea crizei izbucnite pot exista interese majore ale unor state, organizatii, grupuri de persoane si, odata izbucnita criza, acestea pot decide sa profite de ea pentru a-si atinge scopurile. In astfel de situatii, bataia pentru imagine devine prioritara, iar informatiile vor fi vehiculate si cosmetizate in interesul acestor scopuri.

Timpul lucreaza in favoarea informatiei. In lumea societatii informatizate, pe termen lung, vor putea supravietui numai acele societati care se adapteaza.

In acest context, informatiile nu pot fi decat deosebit de importante. Analizele efectuate au evidentiat faptul ca mijlocul cel mai rapid si mai eficient de circulatie al acestora este mass-media, cu efect direct, nemijlocit si in proportie de masa asupra populatiei supusa regimului starii exceptionale, asupra personalului militar abilitat sa gestioneze criza, dar si asupra opiniei publice internationale.

Este clar ca o situatie exceptionala, care este, prin natura sa, o stare de criza, va determina modificari psihice si stari exceptionale. In lucrarea de fata ne vom apleca mai mult asupra impactului pe care informatiile il au, in asemenea conditii, asupra populatiei, mai cu seama cele transmise prin intermediul mass-media.

Din pacate, starea generala de anormalitate se rasfrange si asupra mass-media. Ele nu pot satisface aceasta sete generala de informatie, sursele si posibilitatile lor de documentare fiind considerabil diminuate si mult perturbate. In consecinta, devin foarte dificile relatarile corecte si la timp ale evenimentelor.

Aceasta lacuna informationala este “umpluta” cu zvonuri, inventii si rastalmaciri, toate circuland aiurea si generand confuzii, tot felul de informatii false si interpretari eronate la tot pasul.

O asemenea deruta poate afecta si mass-media, ai caror realizatori, avizi de subiecte tari si de senzational, nu vor pregeta sa “infloreasca” lucrurile si sa le rastalmaceasca uneori sensurile.

Presa este istoria unei singure clipe; daca aceasta clipa este mincinoasa, revenirea la realitatea de dinaintea ei este un drum lung si anevoios, pe care, de obicei, nu-l mai strabate nimeni nici in conditii de normalitate si, cu atat mai putin, intr-o situatie critica generata de o stare de criza.

In aceasta ipostaza, ea depaseste cu mult mijloacele de comunicare in masa, facand din eveniment un domeniu al sau incontestabil, cu ajutorul caruia domina realitatea. Influenta televiziunii este recunoscuta de toata lumea chiar si in materie de informare cotidiana, sau mai ales in aceasta, desi adesea este deformanta.

Cea mai eficienta tehnica de manipulare pe scara larga este reprezentata de controlul informatiilor. Rescrierea istoriei, cenzurarea stirilor, dezinformarile, falsificarea realitatii sunt doar cateva dintre procedeele avute in vedere de cei care se ocupa cu controlul informatiei. Principalul suport prin care se pun in practica asemenea strategii de influenta este mass-media. Iar televiziunea ocupa, desigur, primul loc.

Manipularea mass-media implica elaborarea unor strategii extrem de complicate si subtile, deoarece omul de rand s-a obisnuit sa creada in impartialitatea ziaristilor.

Referat: Proiect regie - scenariu “ o alta dimensiune “ Eseu: Istoria cinematografului - pe ani

Este de inteles ca Washingtonul a manifestat o anumita neliniste vizavi de impactul pe care l-ar putea avea acest post TV in lumea araba. Emirul Quatarului a dezvaluit ca secretarul de stat, Colin Powell, i-a cerut sa-si exercite influenta pe langa Al-Jazeera, pentru ca aceasta sa nu exprime opinii antiamericane. Nu este pentru prima oara cand Al-Jazeera trezeste nemultumirea unor guverne in cei cinci ani de existenta ai sai : « Am fost acuzati ca actionam pentru Irak, pentru fundamentalistii musulmani, pentru secularisti, pentru America si chiar pentru Israel », afirma presedintele postului, seicul Hamad ben-Thamer-al-Thani si tot el spune ca : « Aceste alegatii nu fac decat sa demonstreze ca postul acopera un evantai larg de opinii ».

Mesajului inamicului numarul 1 al SUA- Ben Laden, transmis prin intermediul canalului Al-Jazeera, a provocat o noua distributie a fortelor pe frontul informatiilor. Evitand sa-si asume in mod direct responsabilitatea atacului terorist, enigmaticul Bin Laden l-a justificat printr-un discurs calm, decis, trezind sentimentul demnitatii in constiinta musulmanilor din lumea intreaga, umiliti de puterea militara sau economica a Occidentului.

Retransmiterea acestui mesaj de catre canalele americane a nemultumit autoritatile : li s-a cerut autorilor emisiunilor de informatii sa fie mai prudenti. Este cel putin probabil ca discursul lui Ben Laden a avut ecou in randurile acelei majoritati covarsitoare care sustin actiunile presedintelui Bush impotriva terorismului, dar este de crezut ca a introdus un dubiu cu privire la capacitatea presei americane de a transa conflictul cu autoritatile in folosul adevarului.

Chiar in primele momente ale atacului si in perioada desfasurarii actiunilor de salvare, ca si in momentul formarii coalitiei antiteroriste, media si statul au fost o singura voce. Opinia publica avea incredere in realismul si fidelitatea relatarilor evenimentelor in presa. Pe de alta parte si statului i s-a acordat credit total. In acest moment au inceput disensiunile : media a inceput tirul de intrebari ; statul nu a mai raspuns conform asteptarilor ; a inceput sa fie ori evaziv, ori sa taca, ori sa furnizeze alte informatii decat cele care ii erau cerute si a inceput, evident, negocierea statutului corespondentului de razboi, punct nevralgic al comunicarii dintre cele doua institutii.

– Ce doresc jurnalistii ?

Acces pe campul de lupta, mobilitate si libera lor deplasare pe teren, acces rezonabil la informatiile militare oficiale. Toate acestea sunt necesare pentru ca media sa asigure calitatea, promptitudinea si corectitudinea mediatizarii evenimentului. Armata refuza aceste cerinte, mai mult sau mai putin vadit. Media si armata ajung sa se razboiasca intre ele pentru : viteza de transmisie, prioritatea informatiei, caracterul de exclusivitate. Acestea sunt conditiile in care presa trebuie sa poarte propriul sau razboi pe mai multe fronturi :

cu talibanii, de exemplu, care captureaza ziaristii, ii ataca sau ucid (din greseala ?) ;

cu dificultatile enorme ale informarii pe teren ;

cu secretomania liderilor politici si militari occidentali.

Fotoreporterii au deplans faptul ca nu pot surprinde pe pelicula realitatea conflictului. Media ajunge sa recreeze realitatea in lipsa posibilitatii de a oferi informatii din sanul acestei realitati, fiind mult mai incisiva in a se exprima.

In Pakistan, unde erau concentrati aproape toti gazetarii occidentali in halate si turbane ca sa poata stabili contacte cu localnicii, jurnalistii locali au observat ca zecile de raniti dintr-un spital de la Peshawar, prezentati de un canal american ca fiind afgani, erau de fapt victimile unui accident de circulatie local. In ziua cand a inceput bombardarea Afganistanului, in absenta manifestatiilor de strada, gazetarii s-au napustit intr0o cafenea din Peshawar unde clientii priveau la televizor un film indian. Li s-a cerut sa schimbe canalul si dupa vizionarea avioanelor americane sa strige lozinci in favoarea lui Bin Laden. Ceea ce au si facut, iar dupa ce fotografii occidentali si-au facut fotogratii care ilustrau drama pakistaneza, clientii cafenelei si-au reluat vizionarea melodramei indiene. Toate acestea ajung pana la urma pe piata informatiilor din SUA si efectul lor este mai devastator decat se crede : minciunile mici pun in umbra adevarurile mari, asa apare neincrederea care duce la indiferenta si mineza elanul colectiv de soloidaritate nascut din fidelitate fata de adevar.

Trimisii speciali ai redactiilor, blocati in asteptarea unor actiuni spectaculoase, reporterii si cameramanii de televiziune din intreaga lume n-au parte de imagini puternice, fiind dezavantajati in ceea ce priveste acoperirea evenimentelor de reporterii de radio sau trimisi speciali ai presei scrise, pentru care nu se pune problema ilustrarii cu i

Manipulatorii inteligenti ai accentului stiu exact care sunt scopurile lor strategice, operationale si tactice si actioneaza in conformitate cu ele, bazandu-se, desigur, pe mijloacele de informare.

Informatia tintita cu precizie este la fel de importanta ca si armele de precizie, iar noile mijloace de informare o vor face sa fie posibila intr-un grad fara precedent.

Mijloacele de informare se contopesc intr-un sistem interactiv, in care ideile, informatiile si imaginile curg liber dintr-un domeniu in altul. Clipurile TV cu stiri le sugereaza articole redactorilor de ziar, filmele genereaza comentarii tiparite, emisiuni radio si interviuri la televiziune, comentariile tv de situatie infatiseaza gazetari la lucru, fotoreportajele surprinse (sau regizate) pentru cate o revista de actualitate se transforma in clip tv.

In acest sistem fertil, televiziunea stabileste agenda de stiri, mai ales pe teme de conflicte.

Ea a reusit sa se impuna asupra celorlalte mijloace de informare nu numai fiindca prezinta un spectacol, ci si pentru ca a devenit mai rapida decat celelalte.

Noile mijloace de informare nu schimba numai realitatea, ci si perceptia noastra asupra ei si, prin urmare, contextul in care concureaza propaganda de razboi si cea de pace.

Astazi, tratatele de razboi si pace devin subiect de stiri chiar inainte de a fi incheiate. In momentul sosirii trupelor SUA in Somalia, pe plaja se gasea deja o armata de camere de luat vederi, pentru a le intampina. Presedinti si prim-ministri afla de la televizor ce se intampla, inainte ca diplomatii sa le poata da raportul. Conducatorii isi trimit mesaje unii altora, nu numai prin intermediul ambasadorilor, ci direct prin CNN, convinsi ca omologii lor, si chiar adversarii lor, urmaresc emisiunile si, la randul lor, le vor raspunde in fata camerelor de luat vederi.

Faptul ca mass-media sunt cele mai accesibile si ieftine mijloace de a ajunge la mase este deja cunoscut si liderii sunt deseori tentati sa utilizeze mass-media pentru a influenta sau controla masele.

In cazul conflictelor, o mare importanta o are calitatea informatiilor difuzate. Jurnalistii trebuie sa inteleaga faptul ca securitatea impune un control absolut al informatiilor, la fel cum actorii conflictelor trebuie sa fie de acord ca jurnalistii nu pot abdica de la principiul obiectivitatii.

Care a fost rolul mass-media si mai ales al televiziunii in rezolvarea unor situatii de criza si conflict, cum poate comunicarea, subordonata unei abile activitati de relatii publice, sa influenteze opinia publica intr-un mod decisiv pentru castigarea unui razboi, iata ce va cuprinde aceasta lucrare.