Mass-media si cenzura

Pe parcursul desfasurarii unei crize , mass-media acuza faptul ca cenzura la care a fost supusa ,de o organizatie sau alta, a adus grave prejudicii asupra calitatii si corectitudinii reliefarii unui eveniment.

Voi analiza acest aspect din punct de vedere al accesului la informatii in cazul unui conflict armat , deoarece comunicarea in aceste situatii sufera anumite disfunctionalitati,de multe ori din motive obiective.

Profesorul Clem Lloyd a identificat trei cerinte minimale ale unui jurnalist pe timpul desfasurarii unui conflict :

Acces pe campul de lupta ;

Mobilitate si libera deplasare in teren ;

Acces rezonabil la informatii militare oficiale.

Daca doar una din aceste cerinte nu este indeplinita , calitatea si promptitudinea mediatizarii evenimentului respectiv va fi profund afectata .

O alta cerinta importanta a jurnalistilor este aceea de a avea dreptul si posibilitatea de a transmite informatiile si reportajele lor din teren, impreuna cu dreptul de a investiga la fata locului si de a face cunoscut rezultatele acestor investigatii. In multe situatii, acest lucru nu este posibil , refuzul autoritatilor avand ca scuza apararea secretului militar si a vietii propriilor oameni.Presa este acuzata ,de multe ori , ca nu respecta nici o regula si nici o lege ; in dorinta gasirii senzationalului , pentru a avea un avantaj in fata concurentei , intr-adevar , sunt situatii in care sunt transmise date cu caracter secret, care pot aduce prejudicii grave asupra desfasurarii evenimentelor. De asemenea , imaginile transmise , avand pe fundal imaginea unor oameni raniti sau decedati, au un impact foarte mare asupra moralului , provocand drame uriase familiilor implicate activ sau pasiv in desfasurarea conflictului.

In aprope toate societatile democratice , jurnalistii au fost printre primii care au avut coduri de conduita etica si profesionala.Aceste coduri sunt documente neoficiale , care exprima limitele morale si regulile de baza ale profesiei lor.In regimurile totalitare, aceste coduri reprezinta un sprijin moral si jurnalistilor aflati in permanenta amenintare a puterii, intarind increderea si solidaritatea in breasla. In regimurile democratice obiectivele codurilor jurnalistilor vizeaza mai ales o protectie impotriva practicilor necorespunzatoare.

Au fost elaborate coduri diferite pentru presa scrisa si cea audiovizuala , produse fie de sindicatele in breasla ,fie de asociatii profesionale ,fie de comitete oficiale.Nu cu mult timp in urma , codurile referitoare la presa scrisa predominau asupra celor privind audiovizualul , chiar daca diferenta dintre cele doua mijloace de comunicare este minima[2]. Totusi situatia este in plina schimbare ,in primul rand din cauza noilor probleme etice ridicate in fata profesiunii de jurnalist de evolutia spectaculoasa a tehnologiilor moderne de comunicare, ce permit transmisii de televiziune live, si care adesea nu pot evita teribile imagini de violenta , cruzime sau pornografie ;aceste tehnici asigura diseminarea in timp real a oricarei stiri.

In ceea ce priveste pe corespondentul trimis la locul de desfasurare al unui conflict(corespondentul de razboi) si pe editorul acestuia , marea lor intrebare de ordin etic si moral priveste atitudinea concreta a acestora in momentele de conflict, atunci cand prapastia dintre teorie si practica cere o reactie rapida si prompta.Conform teoriilor lui Kevin William[3], exista cateva probleme majore de ordin etic si profesional carora trebuie sa le faca fata jurnalistul aflat pe teren in timpul unui conflict :

A spune adevarul , inseamna pentru un jurnalist a avea puterea de a nu ascunde sau a nu omite din reportajele sale ceea ce se intampla in realitate pe campul de lupta, chiar daca aceasta realitate este dureroasa pentru natiunea caruia ii apartine si care se lupta pentru obiective de interes national.Elocvent este cazul ziaristului britanic Hopkinson , carea a acceptat in 1940, in numele interesului national , sa nu transmita adevarul despre dezastruoasa retragere de la Dankerque , dar care a refuzat sa ascunda realitatea dura a razboiului din Corea din 1952.Mult mai recent , razboiul din Irak  a scos in evidenta un personaj ciudat, Mohammed Saed Al-Sahhaf, ministrul irakian de externe , care a devenit celebru,imbunatatind performantele televiziunilor de pe tot globul.Conferintele sale de presa devenisera , in ciuda situatiei tensionate , un mijloc de relaxare, de distractie .Ziaristii il provocau ,stiind ca vor primi un raspuns care sa le asigure un titlu de prima pagina.Cum sa rezisti cand ditamai ministru spune ca nu este nici urma de american in Bagdad ,ba , mai mult , ca sunt pusi pe fuga ?.Asta in conditiile in care tancurile americane defilau in fundalul imaginii, iar toate agentiile de presa anuntau caderea capitalei Irakului in mainile Aliatilor.,,Suntem pe ei, avem controlul’’, declara nonsalant Ali Comicul(porecla data de ziaristii aflati in zona de conflict). Presedintele american, George W. Bush, marturisea , intr-un interviu , ca obisnuia sa-si intrerupa programul , pentru a urmari ,,reprezentatiile’’ lui Ali.

Victoria natiunii in razboi poate sau nu sa fie o ratiune decat a spune adevarul ? Presa trebuie sa fie doar o extensie a efortului propagandistic national ? Razboiul din Vietnam a pus aceasta problema ; in timpul acelui conflict presa a fost divizata in sprijinirea sau respingerea razboiului si a avut un rol important in retragerea trupelor americane din Asia.

Dreptul publicului de a fi informat este cel mai des invocat argument al jurnalistilor in disputa lor cu cenzura oficiala.Intr-un sondaj, pe timpul razboiului din Golf , cea mai mare parte a mericanilor au fost de acord cu cenzura si restrictiile militare a Pentagonului aplicate jurnalistilor.

Rezultate similare au fost inregistrate si in Marea Britanie in timpul razboiului din insulele Falkland.

Cenzura militara .In regimurile democratice , orice jurnalist rational accepta un anumit nivel de cenzura in domeniul militar, cu atat mai mult in timpul unui conflict. Istoria cenzurii arata ca aceasta a fost folosita adesea cu orice pret sau scrupule atat pentru mentinerea moralului natiunii si altrupelor combatante, cat si pentru camuflarea sau musamalizarea unor erori , infrangeri , atrocitati.

Autocenzura nu are nici o legatura cu vreo actiune oficiala a puterii, dar este frecvent intalnita in randul ziaristilor din orice tara.Explicatia acestui fapt presupune mai multe motivatii subconstiente sau nu :

Temerea jurnalistului de a fi cenzurat ;

Influenta deciziei editorului asupra a ceea ce serveste sau nu interesului national sau organului de presa in cauza;

Constiinta personala a ziaristului;

Atasamentul sau loialitatea ziaristului fata de persoanele in mijlocul carora a trait , care i-au asigurat si protejat existenta in timpul conflictului;

Comoditatea sau slabiciunile individuale ale jurnalistului.

Lucrare: Generatia asteptata - IIFF Anonimul - film Document online: Istoria cinematografului - pe ani

A-ti face meseria de jurnalist . Marile performante tehnologice au sporit viteza si capacitatea de transmitere a stirilor, astfel ca orice jurnalist lucreaza sub enorma presiune a difuzarii stirilor in timp real.Aceasta este una din cauzele pentru care nu intotdeauna ziaristii au timpul fizic necesar pentru a verifica si analiza stirea inainte de a o transmite in intreaga lume.Astfel apare pericolul manipularii acestuia de catre orice putere interesata , un pericol autentic al ziaristului modern.

Adevarul cui si pentru cine? Nu numai in timpul unei crize, dar si in perioada imediat urmatoare, este dificil de a fi precizata granita dintre adevarul si minciuna faptelor, dintre manipulare si sensul real al evenimentelor.Chiar daca marele jurnalist Hopkinson credea ca este posibila trasarea unei linii consistente de demarcatie intre adevarul faptelor si responsabilitatea fata de tara de origine , adesea decizia finala privind pozitia presei asupra unui anumit eveniment conflictual ramane pe masa guvernului aflat la putere in tara respectiva;iar presa si opinia publica accepta situatia ca atare.

Toate aceste probleme etice si de deontologie profesionala trebuie sa raspunda si imperativelor nemiloase ale unei stiri de presa,asa cum este ea definita de realitatea contemporana. In ciuda logicii bunului simt , de cele mai multe ori , nu evenimentul in sine este cel care creeaza o stire de presa , ci stirea ridicata in presa ridica o intamplare la nivelul unui eveniment mediatizat.Ramane si astazi valabila[4] , la o suta de ani dupa ce a fost pronuntata , butada atribuita legendarului magnat al presei americane, W.R.Hearst, care , in 1898 , i-ar fi transmis reporterului sau in Cuba si care nu reusea sa gaseasca acolo nici un semn de conflict:,,Trimite-mi tu imaginile si eu iti asigur razboiul’’.Deci , jurnalistii sunt cei care produc stirile de presa prin simplu fapt ca ei decid ce si cum anume trebuie sa apara in presa.

In multe situatii, ziaristii nu dau o importanta cuvenita stirilor,considerate de organizatia implicata, ca relevante.In relatiile dintre mass-media si armata, au mai mica pondere ceremoniile aniversare , simpozioanele,exercitiile pe calculator, avansarile in grad etc . .In schimb , pentru probleme , care nu sunt reprezentative,fiind doar detalii nesemnificative si accidentale ale unui intreg, presa genereaza o atentie excesiva , chiar suparatoare: continutul meselor militarilor , un protest al unui militar, aspecte pozitive sau negative ale tinutei unor militari etc. Nu cu mult timp in urma , la una din cele mai reprezentative unitati ale armatei romane , care asigura ceremoniile militare la cel mai inalt nivel , s-a intamplat un incident minor: un militar , la o receptie , a lesinat (din verificarile ulterioare s-a demonstrat ca de vina a fost . emotia la vederea presedintelui Romaniei).Imediat evenimentul in sine , vizita altui presedinte de stat, a trecut pe planul secund , presa napustindu-se spre unitatea respectiva sa afle detalii . Si a doua zi , pe primele pagini ale ziarelor, am citit de ,,lesinul soldatului x la o ceremonie la Cotroceni’’ . Bine ca s-a intamplat acest incident pentru ca altfel nu aflam ca un presedinte de stat european a vizitat tara noastra!.Canda , un ziarist francez a formulat o definitie a stirilor de presa ce a facut cariera: daca un tren ajunge in gara la ora exacta nu va fi sigur o stire de presa(in acest moment , in Romania , cred ca ar fi!),daca insa el va intarzia trei minute, atunci evenimentul are sanse mari sa ajunga pe prima pagina.Olimpiu Gheorgiu , corespondent la Associated Press Television News , spunea ,,Oamenii desi se tem, cauta si vor senzationalul .Stirile TV sunt insotite preponderent de imagini de violenta.De ce?Pentru ca o stire buna nu e interesanta.’’ Englezii spun ,,Good news,no news’’!.

John Hartley[5], in lucrarea sa din 1982,-,,Sa intelegem stirile’’- a identificat nu mai putin de doisprezece conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un eveniment pentru ca sa acceda la pozitie de stire de presa:

Frecventa producerii si durata in timp a evenimentelor

Crizele mediatice sunt evenimente care se consuma repede in timp, fiind usor de perceput si de prezentat; de aceea , frecventa lor la stiri este mare. Pe de alta parte, fenomenele sociale, culturale sau econimice , care se desfasoara pe durate mari de timp , sunt mai dificil de cuprins intr-o rubrica de stiri.Atunci cand un astfel de fenomen ajunge sa faca obiectul unei stiri de presa , el este legat de obicei de publicarea unui raport oficial sau a unor date statistice , sondaje de opinie etc.

Amplitudinea initiala a unui eveniment

Exista un anumit prag al dimensiunii evenimentului-destul de dificil de evaluat-sub care acesta nu poate constitui o stire de presa.Acest prag depinde si de natura locala , nationala sau internationala a evenimentului.Oricum , odata transmisa stirea initiala,amplitudinea evenimentului trebuie sa creasca necontenit pentru a mai face obiectul unor alte stiri de presa .Conflictul armat este un astfel de exemplu.Odata ce s-a transmis izbucnirea acestuia , publicul asteapta sa-i fie prezentate alte operatiuni militare sau rasturnari de situatie.

Limpezimea evenimentului

Claritatea , neechivocul privind un eveniment nu inseamna si simplitatea acestuia , dar cu cat o intamplare va fi mai complicata , mai neclara , mai greu de incadrat in limitele perceptiei generale a opiniei publice , cu atat atat rezerva jurnalistilor va fi mai mare.

Semnificatia evenimentului

Proximitatea culturala: evenimentele legate de spiritualitatea si preocuparile specifice ale categoriei de public , careia i se adreseaza organul de presa ,vor avea prioritate in fata altor stiri.

Relevanta locala:evenimentele provenind din culturi sau regiuni indepartate vor figura printre stirile de presa locale daca acele evenimente influenteaza cultura si interesele locale , mai ales sub forma unor amenintari.Astfel romanii vor fi mereu mai interesati ce se intampla la Moscova , Belgrad sau Budapesta , dar mai putin despre Maroc si Australia.

Consonanta evenimentului

Cu cat un eveniment este mai previzibil , cu atat el va fi mai intens mediatizat.Aproape ca se poate spune ca , daca presa asteapta sa se intample ceva , atunci acel ceva se va produce cu siguranta.Poate cel mai bun exemplu pentru noi , este cazul Revolutiei din 1989 , care trebuia sa se intample conform principiului dominoului, dupa suita spectaculoaselor rasturnari ale regimurilor politice din Polonia , Ungaria , Germania , Cehoslovacia si Bulgaria din toamna acelui an.

Surpriza evenimentului

Atarna greu in captarea atentiei jurnalistilor surpriza si raritatea unui eveniment, desigur in limitele semnificatiei(4) si a consonantei(5) acestuia ; daca surpriza se produce intr-un context familiar, atunci este sigur ca va figura pe prima pagina.Intrarea fulgeratoare a parasutistilor rusi desprinsi din SFOR in capitala provinciei Kosovo, desi a luat pe nepregatite nu numai presa internationala , dar si marile cancelarii occidentale , a figurat , chiar in momentul derularii cursei TAB-urilor rusesti pe soselele sarbe , pe prima pagina a tuturor ziarelor si canalelor de televiziune , ca o stire naucitoare , care a fost insa data ca atare , fara comentarii prea multe la inceput , pentru ca nimeni nu stia cum sa o faca si,mai ales , ce avea sa urmeze.

Continuitatea evenimentului

De obicei , stirea despre producerea unui eveniment este urmata de continuarea acestuia , atat timp cat el isi mentine gradul de noutate si interes.Stirile despre drama cetatenilor irakieni si-au mentinut continuitatea pana la arestarea liderului lor Sadam Hussein, care a ocupat un loc de frunte in mass-media internationala , starnindu-i pofta de investigatii , declaratii surpriza , speculatii, imagini socante etc.

Incadrarea evenimentului in grila programului de stiri sau in structura ziarului

Daca in structura stirilor din program sau pe prima pagina a ziarului domina , de exemplu , evenimente externe, atunci o mica poveste locala despre o intamplare domestica locala are sanse sa fie selectata pentru a echilibra balanta compozitiei programului , desi in alte conditii respectiva stire nu ar fi ajuns in pagina.Tot din ratiuni de echilibru de structura a programului , stirea despre un eveniment major poate cere alte stiri conexe , de mai mica importanta fiecare in parte, dar care completeaza cadrul evenimentului central.

Evenimente provenind de la marile natiuni ale lumii

Stirile despre catastrofe , alegeri , razboaie , in care sunt direct implicate marile natiuni ale lumii , isi vor gasi intotdeauna loc in programele de stiri sau in paginile ziarelor din celelalte tari. Pentru ca un dezastru natural din Bangladesh sa devina stire in presa internationala este nevoie de multe mii de victime , in timp ce pentru natiunile mari ale lumii cifra necesara pentru a trece pragul de interes al jurnalistilor este mult mai mica.Alegerile prezidentiale din SUA sau Rusia reprezinta stiri de prima pagina in toata lumea , dar nu acelasi lucru se poate spune despre alegerile din Romania , din punct de vedere al mass-media internationala.

Evenimentele implicand personalitati publice mondiale

Deciziile , gesturile , intamplarile majore care privesc marile personalitati publice ale lumii se vor afla intotdeauna in centrul atentiei jurnalistilor , pentru ca ele poarta o incarcatura deosebita , tocmai datorita pozitiei personajului in cauza , care poate afecta direct viata oamenilor de rand de pretutindeni.Activitatile sociale ale acestora devin interesante pentru ca sunt reprezentative pentru o anumita stare de spirit,resimtita de fiecare.

Personalizarea evenimentelor

Jurnalistii vor privi de cele mai multe ori evenimentele ca fiind rezultatul unei actiuni directe si a unor persoane in carne si oase , nu a unor forte , institutii, structuri sau procese.Astfel, cutare decizie nu va fi atribuita guvernului american, ci lui G.W.Bush etc.

Primatul evenimentului negativ

Este notorie deviza oricarui jurnalist sau editor , pentru care ,,o stire buna este o stire rea’’ . Daca aceasta stire este surprinzatoare(6) , limpede(3), consumata rapid(1), si in consonanta cu asteptarile publicului(5), trecand pragul initial al amplitudinii minime necesare unui eveniment de presa (2),atunci jurnalistul , respectiv editorul sau , o va promova pe prima pagina indiferent de continut.

Toate aceste imperative ale unei stiri de presa , impuse de formula contemporana a informatiei –spectacol, s-au coagulat pe fondul aparitiei a doua fenomene definitorii pentru mass-media ultimelor doua , trei decenii:efectul Hilton asupra jurnalistilor si concentrarea organelor de presa in mari trusturi internationale , constituite pe baza unor interese economice transnationale[6].Aceste doua efecte au fost rezultatul firesc si imediat al fabulosului progres tehnologic , care a ridicat la cote de neimaginat cu cateva decenii in urma performantele si capabilitatile de comunicatii audiuovizuale.Astazi , un eveniment important , desfasurat oriunde in lume , nu mai poate fi transmis in presa decat in timp real , adica in acelasi timp in care el are loc.Orice intarziere este imediat sanctionata de concurenta acerba de pe piata mass-media.Daca tehnologia permite viteza si conditii superperformante pentru procesarea stirilor in presa scrisa sau audiovizuala , ea nu poate totusi inlocui munca redactarilor , care trebuie sa culeaga din teren stirile , sa le redacteze intr-o forma jurnalistica corespunzatoare , sa le transmita , iar editorul sa le puna in pagina.Chiar si transmisiile live de la fata locului presupun pentru echipa de televiziune , aflata in mijlocul unui razboi , un anumit timp pentru o minima documentare si culegere a povestilor de ultim moment , desigur conform grilei de prioritati a postului respectiv.Aceste conditionari genereaza totodata riscul manipularii corespondentului de razboi , care transmite , sub presiunea dead-line-ului , ceea ce vede , ceea ce i se pare ca vede sau ceea ce i se permita sa vada.Au devenit rare cazurile cand un corespondent de razboi reuseste sa se documenteze temeinic inainte de plecarea in misiune asupra istoriei , culturii si specificului zonei respective.In plus, productia unui jurnalism competitiv inseamna mai mult decat oricand costuri enorme atat pentru presa scrisa , dar mai ales pentru posturile de televiziune , costuri pe care doar marile grupuri financiare si le pot permite.

Toate aceste evolutii au dus la cele doua efecte amintite mai sus.Anii 80 au fost martorii unor intense concentrari sub umbrela aceluiasi patron sau grup de patroni ,anonimi sau nu , a din ce in ce mai multor ziare , reviste si canale de televiziune occidentrale , incapabile sa se mai sustina singure din punct de vedere financiar. In mod firesc , simultan cu puternicele investitii de ultima ora , acesti noi magnati de presa au operat si reduceri directe sau camuflate , dar semnificative de personal la nivel de redactie .Tot mai putini redactori au trebuit sa asigure un volum sporit de rubrici.Solutia cea mai simpla la acest pressing au reprezentat-o agentiile nationale sau internationale de presa , cele care asigura fluxuri continue de stiri , comentarii , imagini documentare despre orice , de oriunde , texte si imagini care , sub presiunea timpului , pot fi preluate adesea ad-literam , nemaipunandu-se , de cele mai multe ori , problema verificarii sau a unei investigatii proprii.Astfel,din ce in ce mai putini reporteri pleca pe teren sa investigheze un eveniment , cu pixul si bloc-notesul in buzunar si tigara mereu fumeganda in coltul gurii , asa cum s-a impamantenit cliseul gazetarului frenetic si inteligent din anii interbelici.

Ceea ce se vinde cel mai bine astazi in lumea presei , scrisa sau audiovizuala , este informatia-spectacol , garnisita din belsug cu scandal, violenta , bani si sange.Activitatile militare , dar si cele politice conexe , sunt , prin natura lor , producatoare tocmai de astfel de senzatii tari.Militarii se pare ca au ajuns in sfarsit sa inteleaga aceste cerinte simple ale ziaristilor , ale publicului si sunt dispusi sa ofere exact genul de marfa –informatie care se cauta , cu conditia ca prelucrarea si desfacerea ei pe piata sa nu le afecteze interesele .

Atat pentru conducatorii politici , cat si pentru cei militari , suportul opiniei publice nationale , dar si internationale , a devenit astazi un obiectiv obligatoriu in planificarea oricarei operatiuni armate.Nimeni nu-si mai poate permite sa faca razboi fara ca inainte sa se asigure ca macar jumatate din natiune este de acord sau nu are nimic impotriva.A fost deajuns ca unele cadavre de Rangers americani sa fie tarate pe strazile din Mogadiscio in fata camerelor de televiziune , pentru ca reactia opiniei publice americane sa fie atat de puternica , incat puternicul contingent militar al Statelor Unite sa fie nevoit sa se retraga din Somalia , un stat in care luptele se duceau ca-n vremurile feudale.In acest context , omniprezentele mass-media devin automat principalul instrument de presiune al puterii politice asupra opiniei publice , si din pacate , prea rar invers.

Intr-o societate refugiata seara de seara in fata micilor ecrane , in care cetatenii de rand citesc din ce in ce mai mult ziarele si mai putin cartile , in care oamenii s-au obisnuit sa discute , exceptand strictele interese de afaceri , mai mult despre ce se intampla in Orientul Mijlociu si in Balcani , decat despre necazurile veciniulor si prietenilor,mass-media ocupa , in mod firesc , rolul de vector strategic in conducerea treburilor lumii. In cadrul tratativelor GATT de la sfarsitul anului 1993 , SUA au facut eforturi si presiuni enorme pentru includerea produselor audiovizuale in categoria celor apartinand ,, comertului liber’’ , nesubventionate si nesustinute de stat , tocmai pentru a-si mentine suprematia asupra armei audiovizualului fara de care , asa cum spunea cineastul Spike Lee ,,,America nu ar mai fi America ,o mare putere mondiala ’’[7].

Aparent din ratiuni strict comerciale , mass-media ofera in primul rand publicului ceea ce el este dispus sa primeasca , ceea ce il face sa se simta confortabil, ceea ce ii da emotii si ii confirma propriile convingeri.Astfel se explica de ce sondajele de opinie din Marea Britanie din timpul razboiului din Insulele Falkland si cele efectuate in SUA in timpul invadarii Granadei si Razboiul din Golf au demonstrat sprijinul cetatenilor pentru restrictiile aplicate presei.In momentul cand presa occidentala , sub presiunea evenimentelor , a deviat mediatizarea razboiului din Kosovo de la drama refugiatilor albanezi , la rateurile bombardamentelor NATO , oficialii au intrat in alerta , reactionand prompt, chiar la varful piramidei-Biroul de presa al Cartierului General al Aliantei.Timpurile angajarilor voluntar-patriotice ale presei alaturi de puterea politica a unei tari aflate in razboi , prin care se puneau in joc interesele nationale supreme , s-au dus demult.Nici campanii de presa capabile sa intoarca o angajare militara masiva , cum a fost cea din Vietnam, nu mai sunt posibile , cazul somalez fiind doar un accident , posibil datorita amplitudinii reduse a operatiei , dovada fiind Kosovo, unde ostilitatile ar fi continuat , indiferent de numarul ,,daunelor colaterale’’, semnalate in presa.

Recentul razboi incheiat in Irak a demonstrat o relatie speciala intre presa si armata , o conexiune care a aratat intregului mapamond un spectacol trist , o realitate cruda cu mii de victime omenesti, o drama pornita din orgolii si neintelegeri . Alaturi de militari si civili, printre victime s-au numarat si ziaristi , oameni a caror singura vina a fost dorinta de adevar , iar penelul lor a fost insuficient de puternic in fata glontului . ..Dumnezeu sa-i odihneasca!