Stirea radio - radioul

GENURI REDACTIONALE RADIO

Radioul, ca si alte forme ale mass-media foloseste in principiu acelasi formate redactionale avand insa unele caracteristici definitorii date de specificul acestui mediu de comunicare.

1. Stirea radio

Stirea este definita de majoritatea dictionarelor ca noutate, raport sau descriere a unui eveniment. Astfel, John Hartley arata ca „stirea nu este evenimentul cu valoare de stire in sine, ci mai curand raportul sau relatarea evenimentului.”

Specificitatea stirii radio este data de mediul folosit pentru transmiterea ei, care este, asa cum am vazut, cel oral, vorbit. Astfel, ea trebuie analizata din doua perspective, aceea a mediului si al redactarii care trebuie sa fie adecvat mijlocului. David Garvey si William Rivers arata ca stirea radiofonica trebuie sa intruneasca cateva caracteristici, valabile in fapt si pentru celelalte canale mediatice, dar care in cazul radioului devin elemente definitorii pentru determinarea valorii de stire:

- noutatea – este calitatea fundamentala a stirii, ea trebuie sa prezinte cele mai recente evenimente,indiferent de domeniu. In cazul radioului noutatea informatiei transmisa catre public este strict necesara, el fiind cel mai rapid mijloc de informare. Stirea se perimeaza destul de repede in radio. Daca avem in vedere faptul ca functioneaza suficient de bine concurenta atat intre posturile radio cat si intre celelalte media;  

- operativitatea – este legata de timpul de verificare, prelucrare si transmitere. Aceasta caracteristica este cea care avantajeaza radioul, fiind din acest punct de vedere canalul cel mai avantajat;

- acuratetea – presupune respectarea adevarului si prezentarea evenimentului conform desfasurarii lui. Respectarea adevarului este in general, o conditie a presei, iar denaturarea adevarului discrediteaza in aceeasi masura gazetarul si publicatia sau postul de radio care nu respecta aceasta regula elementara;

- proeminenta – este data de persoanele care participa la eveniment si locul pe care ele il ocupa in scala sociala;elementul principal, care sta la baza redactarii unei stiri este omul , precum si actiunile sale. Cu cat persoanele implicate in eveniment sunt mai cunoscute , cu atat interesul publicului este mai mare. O stire in care sunt implicati oameni politici sau persoane publice prezinta mai mult interes deoarece actiunile acestora pot influenta mediul social , politic, sau economic in care se afla publicul si de care depinde acesta;

- amploarea – numarul persoanelor implicate sau vizate de stire;cu cat numarul lor este mai mare , cu atat impactul asupra publicului este mai mare;

- raritatea – se refera la ineditul evenimentului;

- personalizarea – evenimentul capata valoare numai daca el este legat de om fie ca subiect, fie ca obiect al acestuia;omul si actiunile sale sunt intotdeauna prezente intr-o stire. Prezentarea faptelor in care sunt implicati oameni, cu problemele lor sau oameni care prin actiunile lor pot influenta calitatea vietii intregii colectivitati, reprezinta o caracteristica a majoritatii stirilor;

- concretetea – evenimentele trebuie sa fie concrete, sa fie interesante pentru public, pentru ca au o influenta asupra vietii personale;reporterul trebuie sa selecteze dintre faptele de actualitate pe cele care sunt sau pot deveni evenimente;

- conflictul si competitia – stirea trebuie sa contina o tensiune minima pentru a atrage publicul;stirile in legatura cu actiunile teroriste sau cele in care personalitatile politice se ataca reciproc prezinta un mare interes pentru public;

- dinamismul – stirile trebuie sa creasca gradual interesul, ele trebuie sa aiba o evolutie;dinamismul este dat de implicarea oamenilor intr-un eveniment dramatic;gradul de dinamism creste o data cu nerabdarea publicului de a primi noi informatii;

- proximitatea – publicul este interesat de ceea ce se intampla in preajma sa atat spatial cat si temporal;[2] publicul este interesat de ceea ce se intampla in apropierea sa, in mediul sau social, in cadrele temporale imediate;in ceea ce priveste proximitatea temporala, publicul manifesta un grad sporit de interes pentru ce s-a intamplat ieri sau pentru ceea ce se intampla intr-un viitor apropiat; in radio exista doar: „ieri, azi, maine”; un eveniment care va avea loc peste o saptamana va fi prezentat intr-o stire difuzata cu o zi inainte de desfasurare , pentru ca ascultatorul nu retine datele foarte exacte si, chiar daca le retine, le poate uita pana la eveniment;

Irene Joanescu referindu-se la aspectele fundamentale are stirii radiofonice arata ca acestea trebuie sa fie in primul rand factuale, adica ele contin fapte adevarate, evenimente care s-au intamplat. In al doilea rand stirile sunt noutati, ele raspunzand curiozitatii si/sau necesitatii de a cunoaste informatii de ultima ora. In al treilea rand stirile trebuie sa fie interesante pentru un numar semnificativ de oameni. Astfel stirea poate fi definita ca: „prezentarea unor evenimente, fapte sau opinii recente, care intereseaza un numar semnificativ de oameni.”

Elaborarea unei stiri presupune existenta informatiei, aceasta putand fi obtinuta de reporter prin observare directa sau apeland la alte surse. Vasile Tarciuc arata ca metoda observarii directe este cea mai eficienta, pentru ca reporterul, fiind martor la eveniment, are posibilitatea sa observe si sa interpreteze corect evenimentul. Atunci cand nu este martor la eveniment, el trebuie sa apeleze la alte surse pentru a obtine informatia.

De multe ori, chiar atunci cand se afla la fata locului el trebuie sa obtina informatii suplimentare, deoarece nu are capacitatea de cuprindere a intregului eveniment.

Reporterul poate folosi si intervievarea pentru culegerea de informatii, uneori fiind chiar indicat sa aiba informatia preluata si inregistrata pe reportofon.

Interviul pentru culegerea de informatii are o cu totul alta conformatie decat interviul radiofonic. Dispare lansarea pe care o face de obicei jurnalistul si se pun direct intrebarile in legatura cu evenimentul respectiv mai multor surse, dupa care se face selectia informatiilor.

Dintre sursele de informare ale unui post de radio Vasile Traciuc mentioneaza: sursele interne, care includ reporterii de teren ai postului de radio, corespondentii care sunt angajati ai postului si colaboratorii; sursele externe, care sunt formate in principal din agentii de presa, dar pot cuprinde si alte institutii, birouri de presa, alte media; surse neidentificate, sau protejate, formate din oficiali, frecvent necitati.

Reporterul care primeste informatia pe alte cai decat prin observarea directa trebuie sa caute surse suplimentare pentru a verifica informatia primara. Pentru ca stirea sa fie difuzata, informatia trebuie verificata, prin „incrucisarea” altor surse cu sursa primara.

Cand sursa care furnizeaza informatia cere sa i se pastreze confidentialitatea, reporterul hotaraste daca difuzeaza sau nu informatia, pentru ca este pus in imposibilitatea de a cita sursa. Exista cazuri in care a doua sursa de informare ramane pe fundal, confirmand-o pe prima, prin furnizarea de informatii care clarifica evenimentul, caz in care sursa nu mai este numita, dar este descrisa folosind un termen general. Pot fi folosite formule de genul: surse oficiale, autorizate sau surse care au cerut sa li se pastreze anonimatul.

Lucrare: Generatia asteptata - IIFF Anonimul - film Document online: Istoria cinematografului - pe ani

Revenind la specificul stirii de radio trebuie aratat ca acestea sunt tratate in doua forme si anume: stiri flash, care raspund la principalele intrebari ale stirii: cine, ce, cand, unde, cum si prezinta elementele definitorii ale evenimentului. Acestea sunt scurte, ele avand ca dimensiune a redactarii scrise pana la 10 randuri, iar ca durata a difuzarii maximum 30 de secunde. Flash-ul are structuri si dimensiuni diferite. Unele posturi private considera flash-ul ca fiind foarte scurt, de dimensiunea unei fraze, a lead-ului, caz in care elementele de detaliu lipsesc. La baza acestei alegeri sta ideea ca elementele suplimentare vor fi date, oricum, de postul public, care prefera difuzarea stirilor care contin cat mai multe informatii. Cea de-a doua forma este cea a stirilor complexe, care pe langa elementele definitorii ale stirii contine si elemente de continut, de detaliu. Acestea contin mai multe fraze, in care se cauta a raspunde si la intrebarea de ce?, iar ca durata se pot intinde pana la 2 minute. De asemenea, ele cuprind adesea si insert-uri.

Buletinele informative sunt alcatuite in exclusivitate din stiri, redactate dupa regulile impuse de specificul acestui canal, dar mai pot contine si microinterviuri, reportaje sau relatari. In cazul jurnalelor de stiri, care au o alta consistenta, atat in cantitatea de informatie, cat si in formatul stirilor, introducerea inserturilor este aproape strict necesara.

Inserturile sunt formate din interviuri, reportaje, declaratii sau relatari care nu trebuie sa depaseasca fiecare o durata prea mare. Ele au rolul de a completa sau argumenta o informatie. Introducerea unui insert confera mai multa credibilitate evenimentului si completeaza stirea prezentata in jurnal.

Ca si modalitate de transmitere stirile sunt grupate in: buletine de stiri cu o durata de 3 pana la 5 minute si care cuprind, de obicei stiri flash si radiojurnale cu o durata de 15 – 20 minute, care cuprind alaturi de stiri flash si stiri complexe, relatari si interviuri. Buletinele informative se deosebesc de jurnalele de actualitati din televiziune prin faptul ca sunt mai scurte si se repeta cu o mai mare regularitate. Ele se difuzeaza la intervale de o ora si sunt emisiuni de sine statatoare. In cazuri cu totul speciale, atunci cand exista evenimente de importanta majora , pot fi difuzate editii speciale,la alte ore decat cele programate, prin intreruperea programului initial - programele radio au, de altfel, o mare flexibilitate.

Vasile Traciuc arata ca in urma cercetarilor facute de psihologi, s-au stabilit unele limite in ceea ce priveste capacitatea de concentrare a omului pentru a percepe un material vorbit. Materialele mai mari, care depasesc 7-8 minute, obosesc ascultatorul si atentia ii poate fi usor distrasa de alti factori sau influente ale mediului in care se afla; de aceea , s-au cautat mijloace de a-l deconecta dupa cateva minute de stiri. In acest scop se folosesc mai multe mijloace,care au ca scop atragerea ascultatorului pentru a retine informatiile cuprinse intr-un jurnal de stiri.

Unele posturi de radio folosesc asa numitele „virgule”, care au rolul sa odihneasca ascultatorul pentru a fi in masura sa recepteze bine urmatoarea serie de stiri. Alte posturi folosesc aceste semnale dupa fiecare stire. In nici un caz nu este recomandata transmiterea stirilor avand pe fundal muzica orchestrala. Motivatia este simpla; ascultatorul poate fi deranjat de fundal, astfel incat atentia sa poate bascula de la text la muzica aflata pe fundal.

Posturile publice, care trebuie sa manifeste o anumita decenta fata de publicul lor, folosesc si ele, in mai mica masura, semnale muzicale, dar recurg in general,la alte mijloace. Exista anumite stiri care contin curiozitati, fapte deosebite sau amuzante. O astfel de stire este plasata la mijlocul unui buletin de stiri si are acelasi efect cu cel al virgulei muzicale.

In acelasi timp, folosirea inserturilor de sunet, cu declaratii sau relatari, poate avea si ea un rol benefic,schimbarea tonului, aparitia altor voci, a declaratiilor unor personalitati, a unor microinterviuri, pe langa cele ale celor doi prezentatori, toate au rolul de a atrage si mentine atentia ascultatorului.

Referitor la scriitura stirii radiofonice, Irene Joanescu enunta sapte puncte ce sunt relevante pentru intreaga scriitura a stirilor:

1. Scriitura pentru stirile radio este scurta si conversationala.

2. Fiecare stire incepe cu cel mai important fapt, desi stilul audio permite variatiuni pe aceasta tema.

3. In radio, stirile sunt scrise deseori astfel incat sa poata permite incorporarea interviurilor inregistrate ale surselor. Incercam sa scriem stirea astfel incat sa nu repete cuvant cu cuvant ceea ce spune interlocutorul, sau, invers, inregistrarea sa repete ceea ce spune stirea.

4. Textul se compune astfel incat sa poata fi citit cu voce tare, iar cuvintele pe care le contine trebuie sa fie usor de pronuntat.

5. Stirile radio sunt scrise pentru a fi auzite, deci trebuie sa fie clare. Ascultatorul nu poate sa se reintoarca pentru a descifra ceea ce nu a inteles.

6. Stirile radio urmeaza unei conversatii standard privind structura frazei – inclusiv plasarea numelui sursei, indicarea acesteia, la inceputul frazei in loc de sfarsit.

7. Stirile radio se concentreaza pe cele mai noi intamplari, de aceea ele sunt scrise la prezent.[4]

Structurarea stirii se face dupa modalitatea in care sunt prezentate raspunsurile la intrebarile: cine?, ce?, cum?, unde?, de ce?. In functie de aceasta ordine ele pot fi redactate dupa metoda piramidei normale, a piramidei rasturnate sau dupa tehnica combinata. Daca in presa scrisa se pot aplica toate aceste metode, in presa audio se aplica numai metoda piramidei rasturnate.

De ce s-a adoptat aceasta structura? De obicei, ascultatorii sunt atenti la primele paragrafe ale unei stiri pentru a decide daca ii intereseaza sau nu. De asemenea, jurnalisti radio trebuie sa respecte regula celor 3 C: claritate, concizie, culoare si tehnica scrierii in spirala .

O introducere buna respecta cateva reguli:

- raspunde concentrat la cat mai multe intrebari;

- pentru sporirea dramatismului se poate introduce o propozitie soc;

- daca persoana implicata nu este cunoscuta, nu este nevoie sa i se dea numele in introducere.

In cuprinsul stirii se raspunde la intrebarile fundamentale la care nu s-a raspuns in introducere. In stirea de radio se citeaza persoanele oficiale care fac declaratii sau se introduce insert –ul cuprinzand o scurta declaratie. Atunci cand se introduce o persoana cu o functie oarecare, intai se precizeaza functia si apoi numele persoanei. De asemenea, in cuprinsul stirii nu vor fi repetate informatiile din introducere, si se recomanda folosirea verbelor la timpul prezent.

Ultima parte a stirii (incheierea) cuprinde detalii mai putin importante.

Calitatile principale ale unei stiri in viziunea lui Vasile Traciuc sunt exactitatea, echilibrul si claritatea.

Exactitatea consta in faptul ca evenimentul trebuie redat cat mai viguros, fara sa apara unele presupuneri ale reporterului. In stire nu trebuie sa existe formula „se pare ca . ”. Daca exista inseamna ca informatia nu a fost exacta, nu a fost verificata si se mai poate astepta pana cand va fi difuzata.

Echilibrul este dat de prezentarea majoritatii aspectelor unui eveniment sau fapt, indeosebi atunci cand este vorba de un subiect controversat. In special, subiectele politice creeaza multe controverse; in acest caz, trebuie prezentate nu numai toate faptele unui eveniment ci si toate punctele de vedere ale celor implicati. Pot aparea dezechilibre cand sunt folosite excesiv punctele de vedere oficiale, sau cand se folosesc prea multe materiale care contin intentii si nu fapte concrete.

Claritatea face posibila perceptia exacta a mesajului transmis de jurnalist, care comunica publicului informatie. In presa radiofonica, textul trebuie sa fie foarte clar pentru a fi usor perceput si retinut de ascultator. Stirea de radio este auzita si daca fraza nu este clara, comunicarea nu are loc. De cele mai multe ori, ascultatorul nemultumit sanctioneaza un post de radio cu mijloacele pe care le are la indemana: el inchide aparatul sau schimba postul.

Referitor la ierarhizarea stirilor intr-un buletin informativ, Vasile Traciuc arata ca buletinele informative sunt difuzate in direct, pentru a asigura operativitatea in transmitere, o inregistrare prealabila putand sa intarzie difuzarea unei informatii de ultima ora, sosita la redactie.

Deoarece intr-un buletin de stiri sau radiojurnal sunt transmise mai multe stiri este important sa nu incepem toate stirile cu raspunsul la aceeasi intrebare.

La selectarea stirilor care se includ intr-un buletin informativ, colectivul redactional trebuie sa tina seama si de oportunitatea difuzarii unei stiri. Acesta poate fi amanata pentru urmatorul buletin, in cazul in care este incompleta sau insuficient verificata ori se poate renunta la difuzare in caz ca ar aduce atingere sigurantei nationale, ar fi „la limita legii”.

Operatia de punere intr-o ordine a stirilor intr-un buletin poate fi comparata cu paginarea din presa scrisa si se face in functie de anumite criterii.

Activitatea cea mai dificila este alegerea acelei stiri care poate ocupa primul loc intr-un buletin de stiri „stirea de deschidere” a unui jurnal. Pe primul loc se poate situa stirea care este de maxima importanta pentru publicul acelui post.

Dupa ce a fost stabilita care ocupa primul loc, urmatoarele pot fi grupate in stiri interne si externe. In acelasi timp, se are in vedere si gruparea din punct de vedere tematic sau pe zone geografice. Stirile culturale sau cele in legatura cu unele accidente, cat si cele sportive sunt plasate la sfarsitul buletinului. In cazul existentei mai multor stiri se pot forma calupuri de interne, externe cu reveniri la alte stiri interne. Stirile sportive in caz ca exista mai multe, pot fi plasate in afara buletinului de stiri, constituite intr-o rubrica sportiva.

Stirile sunt repetate in cadrul buletinelor de stiri din mai multe motive. In primul rand, pentru ca nu sunt retinute. Efemeritatea, marea deficienta a radioului, este remediata prin repetitie. In al doilea rand, pentru ca se schimba publicul. Este greu de presupus ca acelasi public sta sa asculte toate buletinele de stiri, oamenii avand preocupari diverse in diferite momente ale zilei. Un alt motiv este acela ca prin repetitie se atrage atentia asupra importantei unui eveniment sau fapt.

Repetarea stirilor este benefica, insa nu trebuie sa se abuzeze, pentru ca exista pericolul de a se ajunge la faza de saturatie, in care publicul, atunci cand i se repeta excesiv o stire, poate avea o reactie de respingere.

Difuzarea unui buletin informativ se face de catre unul sau doi prezentatori, acestia putand fi redactori sau crainici de stiri. Crainicii nu participa la redactarea stirilor sau la punerea lor in pagina, ci doar le citesc. In momentul de fata , crainicii profesionisti par sa fie pe cale de disparitie, pentru ca stirea este creatia celui care o redacteaza si este corect ca tot el sa o prezinte publicului.

Stirile sunt citite de obicei de doi redactori cu un timbru al vocii diferit, pentru a se putea face usor trecerea de la o stire la alta. Se prefera combinarea unei voci feminine cu una masculina, diferentele de ton fiind evidente.

Tonul vocii, cand este citita stirea, trebuie sa fie neutru, fara nuantari sau inflexiuni care pot da anumite semnificatii in context: o nuantare, in voce, poate fi interpretata ca implicare in stire.

In ceea ce priveste punerea in unda a unui buletin de stiri exista mai multe modalitati. Unii prezinta la inceput un generic, dupa care urmeaza un sumar de titluri avand ca fundal un semn muzical. Muzica are un ritm adecvat si are ca scopul de a atrage atentia ascultatorului, dupa care sunt prezentate stirile flash, cu sau fara virgule muzicale.

Un alt element foarte important de care trebuie sa se tina seama la difuzarea unui buletin informativ este acela al orei de difuzare. In functie de ora de difuzare, stirea, daca este repetata suporta unele modificari atat in ceea ce priveste timpul folosit cat si a informatiilor suplimentare date de derularea evenimentului.

La postul public sunt considerate buletine principale cele difuzate la ore de audienta maxima - 7.00; 16.00 si 22.00 - celelalte fiind considerate secundare. Din punct de vedere a continutului, buletinele informative de dimineata prezinta o sinteza a evenimentelor din ziua ce a trecut, cu eventualele stiri primite in timpul noptii; cele care sunt difuzate dupa ora 14.00 cuprind stiri care fac o trecere in revista a ceea ce s-a intamplat in dimineata zilei pana la acea ora, iar cele difuzate seara prezinta o sinteza a evenimentelor din ziua respectiva.

Incarcatura informationala este diferita pe parcursul unei saptamani, fiind data de natura preocuparilor pe care le au oamenii. In zilele de lucru cantitatea informationala este mai mare, pe cand la sfarsitul saptamanii cand activitatea este mai redusa in toate domeniile se inregistreaza o scadere.

Odata cu reluarea activitatii, la inceputul saptamanii creste atat calitatea cat si cantitatea informatiilor.